Negative jurisdictional conflict resolved: Prahova Tribunal competent over Ilfov prosecutor in data-protection suit.

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2017 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanţii A. şi B. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, o acţiune având ca obiect obligaţie de a face şi pretenţii.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, au solicitat obligarea pârâtului să le comunice intervalul de timp în care a prelucrat datele cu caracter personal (înregistrările audio-video) şi dacă prelucrează aceste date în prezent, sub oricare din formele de prelucrare prevăzute de art. 3 lit. b) din aceeaşi lege.

În temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 şi/sau în temeiul art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 677/2001 şi/sau in temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 677/2001, au solicitat obligarea pârâtului să comunice scopul pentru care prelucrează în prezent datele cu caracter personal (înregistrările audio-video), în oricare din formele de prelucrare prevăzute de art. 3 lit. b) din aceeaşi lege.

În temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 şi/sau în temeiul art. 12 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001 şi/sau în temeiul art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001 şi/sau în temeiul art. 14 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 677/2001, au solicitat obligarea pârâtului să comunice toţi destinatarii cărora le-a comunicat/dezvăluit datele reclamanţilor cu caracter personal (înregistrările audio-video), actul prin care a comunicat înregistrările audio-video către fiecare destinatar în parte şi scopul pentru care a realizat comunicarea.

În temeiul disp. art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 şi, în subsidiar, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, au solicitat obligarea pârâtului la distrugerea înregistrărilor audio-video efectuate în locuinţa reclamaţilor pe care le deţine, deoarece colectarea, stocarea şi retransmiterea lor s-au făcut cu încălcarea legii. Au mai solicitat să se dispună şi obligarea pârâtului la comunicarea procesului-verbal întocmit de acesta care atestă efectuarea acestei operaţiuni.

În temeiul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la notificarea tuturor destinatarilor cărora le-a comunicat/dezvăluit înregistrările, a faptului că le-a prelucrat nelegal şi că le-a distrus.

În temeiul art. 14 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, au mai solicitat obligarea pârâtului să informeze cu privire la distrugerea înregistrărilor şi cu privire la notificarea tuturor destinatarilor şi, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, obligarea pârâtului ia plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 3109 din 10.07.2017 Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În motivarea soluţiei a reţinut următoarele:

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 677/201 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date:

"Instanţa competentă este cea în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul".

Obiectul cauzei îl constituie "obligaţia de a face" întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Reclamanţii A. şi B. au domiciliul în comuna Berceni, judeţul Ilfov.

În raport de domiciliul reclamanţilor este determinată competenţa teritorială prevăzută de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 care, în opinia instanţei, este de strictă interpretare.

Instanţa a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. având în vedere că reclamanţii nu sunt judecători în cadrul Tribunalului Ilfov.

Prin sentinfa nr. 2228 din 12 septembrie 2017, Tribunalul Ilfov a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Ilfov, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţa.

În considerentele sentinţei s-au reţinut următoarele:

Reclamanţii au formulat o cerere întemeiată pe Legea nr. 677/2001 împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, adresată în mod expres Tribunalului Prahova.

Cu toate că potrivit art. 18 alin. (1) teza I din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, "instanţa competentă este cea în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul", pentru clarificarea naturii acestei competenţe şi a regimului juridic al posibilităţilor de invocare a acesteia, trebuie avută în vedere raţiunea instituirii unei asemenea competenţe.

Tribunalul Ilfov a reţinut că, în sensul art. 18 alin. (2) al aceluiaşi act normativ, se poate concluziona că norma are un caracter exclusiv parţial, în sensul că este vorba de o competenţă stabilită în favoarea reclamantului, căruia, alături de alte beneficii pentru accesul la justiţie, îi este oferită posibilitatea de a se adresa instanţei de la domiciliul său, fără a ft nevoit să se deplaseze la locui sediului pârâtului.

Prin urmare, în raţiunea normei, grefată în ansamblul actului normativ, din perspectiva, reclamantului norma nu are un caracter decisiv exclusiv, fiind una de protecţie şi de facilitare a accesului său la justiţie, urmând ca doar pârâtului să-i fie impusă cu un caracter exclusiv norma privind competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului. De altfel, cu titlu de exemplu de norme de competenţă teritorială exclusivă parţială pot fi evocate cele ale art. 121 C. proc. civ., în cazul cărora instanţa nu ar putea invoca din oficiu necompetenţa teritorială dacă reclamantul profesionist ar sesiza o altă instanţă decât cea de la domiciliul pârâtului consumator.

Din această perspectivă, se constată că reclamanţii au înţeles să sesizeze o altă instanţă decât cea de la domiciliul acestora, prevalându-se de caracterul diluat al competenţei exclusive teritoriale.

De altfel, acest demers la reclamanţilor de a se adresa Tribunalului Prahova, ca instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei în care se află domiciliul acestora, are la bază raţiunea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Privită în ansamblul şi integralitatea sa, cererea reclamanţilor, chiar daca priveşte obligarea instituţiei pârâte la efectuarea unor operaţiuni privind datele cu caracter personal şi a suporturilor de stocare a acestora, în concret reclamanţii se prevalează şi critică măsuri şi activităţi ale procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, ceea ce face necesară corelarea dispoziţiilor legii speciale cu normele de competenţă ale art. 127 C. proc. civ., aplicabil şi în cazul procurorilor.

În acest sens, trebuie constatat ca reclamanţii, în deplină cunoştinţă de cauză, au înţeles să sesizeze Tribunalul Prahova ca instanţă situată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei în care domiciliază, ceea ce evocă interesul acestora de a le fi soluţionată cererea de o altă instanţă decât cea de la domiciliul lor şi anume Tribunalul Ilfov pe lângă care funcţionează parchetul chemat în judecată.

Întrucât reclamanţii, prevalându-se de norma de competenţă prevăzută de art. 127 C. proc. civ. - privită în raţiunea sa -, au înţeles să sesizeze un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, derogând de la norma de competenţă de favoare stabilită prin art. art. 18 alin. (1) teza I din Legea nr. 677/2001, se impune concluzia că instanţa sesizată iniţial a devenit competentă suprimând posibilitatea instanţei căreia i s-a trimis cauza prin declinare (Tribunalul Ilfov) să îşi reţină competenţa.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii şi asupra căruia s-a ivit conflictul negativ de competenţă, are ca obiect acţiunea prin care reclamanţii au formulat o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Reclamanţii au înţeles să învestească cu soluţionarea acţiunii Tribunalul Prahova, pe rolul căruia a fost înregistrată cererea de chemare în judecată la data de 30.03.2017.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 677/2001:

"Orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanţei competente pentru repararea acestuia".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede faptul că; "Instanţa competentă este cea. în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul".

Se constată că reclamanţii, domiciliaţi în localitatea Berceni, judeţul Ilfov, prin înregistrarea acţiunii la Tribunalul Prahova, au înţeles să sesizeze o altă instanţă decât cea de la domiciliul acestora, respectiv o instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei în care se află domiciliul acestora.

Cererea reclamanţilor este formulată împotriva pârâtului Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, în cuprinsul acesteia fiind însă invocate anumite dispoziţii şi măsuri dispuse de către procurorii din cadrul parchetului menţionat, cărora li se impută încălcarea dispoziţiilor legale privind operaţiunilor de colectare, stocare şi transmitere a datelor cu caracter personal ce îi vizează pe reclamanţi.

Prin urmare, problema pe care o ridică conflictul de competenţă este dacă, faţă de norma cuprinsă în art. 18 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 şi de competenţa care derivă din aceasta, nu este necesară şi corelarea dispoziţiilor legii speciale cu normele de competenţă ale art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., aplicabil şi procurorilor.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alin. (3) al art. 127 din C. proc. civ. prevăd faptul că:

"Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeaşi instanţă.

Astfel, din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., rezultă faptul că aceeaşi regulă, prevăzută de dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., incidenţă în cazul judecătorilor, se aplică şi procurorilor care funcţionează pe lângă instanţa competentă să judece cauza.

Pentru a putea invoca dispoziţiile legale anterior citate şi pentru a sesiza o altă instanţă este suficient ca, la data promovării cererii, una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competenţă să judece cauza sau procuror pe lângă aceeaşi instanţă.

În acest sens, în cauză, trebuie constatat faptul că reclamanţii au înţeles să sesizeze Tribunalul Prahova ca instanţă situată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei în care domiciliază, interesul acestora fiind acela de a le fi soluţionată cererea de o altă instanţă decât cea de la domiciliul lor - în speţă Tribunalul Ilfov, instanţă pe lângă care funcţionează parchetul chemat în judecată în calitate de pârât şi în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea procurorii cărora li se impută încălcarea dispoziţiilor legale privind operaţiunilor de colectare, stocare şi transmitere a datelor cu caracter personal ce îi vizează pe reclamanţi.

Introducând cererea de chemare în judecată la Tribunalul Prahova, respectiv la una din instanţele competente material din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în raza căreia se află domiciliul lor, reclamanţii şi-au manifestat opţiunea, determinând astfel competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea cererii lor.

Aşa fiind, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de judecare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2017.