Quantification of moral damages in road victim death cases under comparative parental negligence and proof of funeral expenses

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 10.04.2014, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 10.000 euro cu titlu de daune materiale; 1.500.000 euro cu titlu de daune morale către A., în calitate de mamă a minorului decedat; 1.500.000 euro cu titlu de daune morale către C., în calitate de tată şi câte 1.000.000 euro cu titlu de daune morale către B., soră şi D., frate.

Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 207 din 18 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul la plata următoarelor sume: către reclamanta A. - 45.000 RON daune materiale şi 100.000 RON daune morale, către reclamantul C. - 80.000 RON cu titlu de daune morale, către reclamanţii B. şi D. câte 50.000 RON, precum şi la 400 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei menţionate au formulat apel în termenul legal atât reclamanţii, cât şi pârâta Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 56/A din 30.01.2017 a admis apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi a anulat sentinţa apelată.

Evocând fondul, Curtea de Apel Bucureşti, prin aceeaşi hotărâre a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul la plata următoarelor sume: 100.000 RON către reclamanta A., 80.000 RON către reclamantul C., 50.000 RON către reclamanta B. şi 50.000 RON către reclamantul D.

S-a respins ca neîntemeiată cererea cu privire la acordarea daunelor materiale.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termen legal reclamanţii A., D., B. şi C., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanţii-recurenţi au invocat într-o primă critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii în ceea ce priveşte apelul lor, prin care s-a invocat nerespectarea criteriilor de cuantificare a daunelor şi, prin urmare, greşita stabilire a cuantumului sumelor acordate, având în vedere prejudiciul moral incomensurabil.

Cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a vizat nerespectarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 49 şi 50 din Legea asigurărilor, precum şi interpretarea eronată a art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, atunci când s-a reţinut presupusa culpă a părinţilor, care ar fi acceptat ca minorul să călătorească în maşina unui conducător auto despre care ar fi avut cunoştinţă că nu deţinea permis de conducere şi că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

S-a susţinut că presupusa culpă a reclamantei, ca mamă a minorului a fost reţinută fără niciun suport probatoriu, mai mult din declaraţiile martorilor audiaţi, rezultând că şoferul era de religie musulmană şi nu consuma băuturi alcoolice şi nimeni nu cunoştea că nu avea permis de conducere.

Recurenţii au învederat că s-au interpretat abuziv Normele la Legea asigurărilor introduse prin Ordinul C.S.A. nr. 20/2008, respectiv art. 24 alin. (1), care stabilesc limita de despăgubire la 5.000.000 euro, sumă în care se încadrează şi solicitarea formulată prin acţiune.

Un alt motiv de recurs s-a referit la respingerea ca neîntemeiată a cererii de acordare a daunelor materiale, reprezentate de cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării minorului, evidenţa suportării unor asemenea cheltuieli fiind de netăgăduit. S-a precizat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 250 C. proc. civ., aceste cheltuieli au fost dovedite prin proba testimonială administrată în cauză.

Recurenţii au invocat, totodată, stabilirea daunelor pentru prejudiciul moral cu nerespectarea principiului echităţii, care impune ca indemnizaţia acordată să fie una substanţială, susceptibilă să compenseze prejudiciul moral suferit şi toate consecinţele negative pe termen lung, precum şi implicaţia acestuia pe toate planurile vieţii persoanelor prejudiciate.

Intimatul-pârât de Autovehicule din România - Direcţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 Noul C. proc. civ. şi admiterea excepţiei nulităţii recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ., prin care se solicită majorarea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ. şi, în consecinţă, constatarea nulităţii cererii de recurs.

S-a solicitat, totodată, respingerea ca nefondat a recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire la daunele materiale.

Prin încheierea şedinţei din Camera de consiliu din 17.10.2017, Înalta Curte, având în vedere raportul comunicat părţilor, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât şi a admis în principiu recursul reclamanţilor, pentru considerentele expuse pe larg în conţinutul încheierii.

Examinând criticile formulate de reclamant, raportat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel a examinat cu prioritate apelul declarat de pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii ce viza nemotivarea hotărârii primei instanţe, reţinând că s-a soluţionat cauza fără a se intra în cercetarea fondului dreptului dedus judecăţii, motiv ce conducea la anularea hotărârii apelate conform dispoziţiilor art. 480 alin. (3) din Noul C. proc. civ.

În condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a solicitat, în mod expres, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, instanţa de apel a anulat sentinţa tribunalului şi a evocat fondul în baza probelor deja administrate (de prima instanţă), având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat doar proba cu înscrisuri, iar cu ocazia dezbaterilor reclamanţii au precizat că nu solicită probe noi în calea de atac, astfel cum rezultă din practicaua deciziei.

Prin urmare, nu se poate reţine că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, indicându-se în cuprinsul hotărârii atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, conform art. 425 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Astfel, critica formulată de reclamanţi prin primul motiv de recurs este nefondată sub acest aspect, instanţa de apel arătând în cuprinsul deciziei de ce nu este întemeiată cererea prin care se solicita majorarea cuantumului despăgubirilor, sens în care s-a reţinut încălcarea gravă a îndatoririlor părinteşti privitoare la protejarea şi realizarea drepturilor copilului reglementate de art. 488 alin. (2) lit. c) din C. civ.

În consecinţă, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, decizia recurată cuprinzând toate menţiunile prevăzute de art. 425 C. proc. civ., a căror nerespectare ar fi putut atrage sancţiunea nulităţii.

Curtea va constata că nici motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi reţinut.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor materiale, se va reţine că instanţa de apel a constatat corect că acestea nu au fost dovedite cu documente justificative, astfel încât să se poată stabili cuantumul în care pot fi acordate.

Normele de aplicare a Ordinului Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 prevăd în acest sens la art. 49 pct. 2 că, în caz de deces, cheltuielile de înmormântare trebuie probate cu documente justificative.

Într-adevăr, martorul audiat de prima instanţă, Căruceru Vasile Daniel a declarat că familia minorului decedat s-a ocupat de înmormântare, pomeniri şi parastase, însă nu a precizat cuantumul cheltuielilor efectuate.

Critica recurenţilor vizând încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material din perspectiva reţinerii culpei reclamanţilor ca părinţi ai minorului decedat, alături de culpa conducătorului auto este, de asemenea, nefondată.

Reţinerea culpei concurente a părinţilor minorului în supraveghere nu a condus, în speţă, la lipsirea beneficiarilor legali de drepturilor lor de dezdăunare în temeiul art. 49 şi 50 din Legea asigurărilor, ci a reprezentat, contrar susţinerilor recurenţilor un criteriu de cuantificare a daunelor morale.

Prejudiciul moral creat reclamanţilor este de o gravitate incomensurabilă, acoperirea acestuia fiind, în mod efectiv, imposibilă.

La stabilirea indemnizaţiei destinate reparării daunelor morale, instanţa de apel, evocând fondul, a dat eficienţă criteriului echităţii, apreciind că indemnizaţia acordată este substanţială şi de natură să conducă la ameliorarea efectivă a calităţii vieţii reclamanţilor, nevoiţi să surmonteze perioada ulterioară decesului sub aspectul suferinţei psihice.

Contrar susţinerilor recurenţilor, cuantumul daunelor morale acordate membrilor familiei recurenţilor nu este lipsit de semnificaţie reparatorie şi nu conduce la reducerea la nivel derizoriu a pierderii suferite de aceştia.

Aspectele invocate prin motivele de recurs s-au raportat în mod explicit la modul de interpretare şi evaluare a dovezilor administrate în sensul reţinerii eronate a culpei concurente a părinţilor minorului decedat, fără a se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Aprecierea judecătorilor cu privire la valoarea efectivă a despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie a deciziei din apel, şi prin urmare exced controlului care exced cadrului instanţei de recurs, în raport de motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul reclamanţilor este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C., A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al lui B. şi D. împotriva deciziei nr. 56/A din 30 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2017.