Revocation of conditional suspension for unpaid civil obligations despite unexpired probation period

Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Neexecutarea obligaţiilor civile

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic: Drept penal

- revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei

- neexecutarea obligaţiilor civile

C. pen. anterior, art. 84

În concordanţă cu Decizia nr. 14/2011, pronunţată în recurs în interesul legii, revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul neexecutării obligaţiilor civile poate fi dispusă înainte de expirarea termenului de încercare, în ipoteza în care instanţa constată, pe de o parte, existenţa unui interval scurt până la expirarea acestui termen, iar pe de altă parte, reaua-credinţă a persoanei condamnate în neexecutarea obligaţiilor civile.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 142 din 16 februarie 2018

Prin sentinţa nr. 189 din 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, s-a dispus respingerea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 55/A din 11 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulată de petenta societatea B.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj a fost condamnat inculpatul A., avocat, pentru comiterea infracţiunii de însuşire a bunului găsit prevăzută în art. 216 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 81 şi art. 82 C. pen. anterior, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

A admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă societatea B. şi, conform art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A., la plata despăgubirilor în cuantum de 34.130,27 euro sau echivalentul în lei la data plăţii + dobânda legală începând cu data de 6 august 2013 şi până la zi.

A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă în sumă de 6.980 lei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul, însă prin decizia penală nr. 55/A din 11 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Raportat la aceste hotărâri s-a formulat cerere de către petenta societatea B., de revocare a suspendării executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată condamnatului, având în vedere că acesta nu şi-a achitat obligaţiile civile la care a fost obligat prin sentinţa menţionată, deşi petenta a încercat recuperarea prejudiciului declanşând urmărirea silită, ce formează obiectul dosarului execuţional al Biroului Executorului Judecătoresc C. Executorul a suspendat urmărirea silită împotriva debitorului A. pentru că imobilul situat în judeţul Braşov a fost dobândit ca bun comun cu soţia. Mai mult, imobilul este grevat de două ipoteci în sumă de 135.000 euro + dobânzi şi 33.000 euro + dobânzi în favoarea societăţii D., respectiv de sechestru.

S-a mai arătat în susţinerea cererii că prejudiciul, ce în momentul de faţă este în sumă de 41.120,90 euro compus din 34.130,27 euro + 6.990,63 euro dobânda anuală de 6% aplicată pentru perioada 6 august 2013 - 4 ianuarie 2017 (1.248 zile), respectiv 6.980 lei cheltuieli judiciare, nu a fost recuperat, iar la sumele de mai sus se adaugă dobânda legală calculată şi în continuare începând cu 5 ianuarie 2017 până la data achitării debitului.

S-a invocat reaua-credinţă a condamnatului în neexecutarea obligaţiilor civile, având în vedere că tocmai el a fost cel care a declarat în memoriul depus în apel la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că nu a folosit în niciun fel această sumă, astfel că deşi deţine suma respectivă nu a înţeles să o restituie petentei.

Raportat la cele invocate, analizând starea de fapt din perspectiva dispoziţiilor art. 84 şi urm. C. pen. anterior, curtea de apel a respins cererea formulată.

Potrivit art. 84 C. pen. anterior, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

Având în vedere că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 11 februarie 2016, dată de la care începe să curgă termenul de încercare, rezultă că inculpatul se află în cadrul acestui termen, până la data de 11 mai 2018, dată până la care acesta poate să-şi îndeplinească obligaţiile civile.

S-a invocat decizia de interpretare unitară a dispoziţiilor art. 447 alin. (2) C. proc. pen. anterior raportat la art. 84 şi art. 864 C. pen. anterior, prin care, admiţând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 14 din 17 octombrie 2011 şi a stabilit că: „Sesizarea instanţei în vederea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen.” Prin decizia amintită s-au arătat următoarele: Opinia potrivit căreia cererea de revocare a suspendării formulată în cursul termenului de încercare ar fi prematură, întrucât până la acest moment condamnatul îşi poate executa obligaţiile, nu poate fi primită, deoarece ar însemna că persoana condamnată ar beneficia de un termen de graţie pentru executarea acestora egal cu termenul de încercare. Acest lucru ar echivala cu recunoaşterea unui drept neprevăzut de lege şi ar face ineficiente dispoziţiile cuprinse în art. 81 alin. (5) şi art. 861 alin. (4) C. pen. anterior, potrivit cărora suspendarea executării pedepsei nu atrage suspendarea măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

În ceea ce priveşte momentul la care instanţa, sesizată cu soluţionarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, acesta se poate situa fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunţată înăuntrul termenului.

Concluzia că judecarea cauzei poate avea loc şi ulterior expirării termenului de încercare mai este susţinută şi de împrejurarea că legea penală, în ceea ce priveşte un alt caz de revocare a suspendării executării pedepsei - pentru comiterea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, infracţiune descoperită în acest termen - a prevăzut expres în cuprinsul art. 83 alin. (1) şi art. 864 alin. (1) C. pen. anterior că revocarea suspendării executării pedepsei se dispune chiar dacă rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracţiune săvârşită este ulterioară împlinirii termenului de încercare. Aceeaşi concluzie, în sensul că soluţionarea cererii de revocare şi dispunerea revocării sunt posibile şi după expirarea termenului de încercare, reiese şi din interpretarea art. 86 şi art. 866 C. pen. anterior, care prevăd drept condiţie a reabilitării de drept absenţa unei revocări dispuse potrivit art. 83, art. 84 sau art. 864 C. pen. anterior, fără a distinge cu privire la momentul când revocarea trebuie să intervină, o asemenea distincţie nefiind reglementată nici de dispoziţiile art. 84 C. pen. anterior.

Prin urmare, din perspectiva acestei decizii, este adevărat că prin decizia amintită s-a stabilit care este momentul la care trebuie introdusă cererea de revocare a suspendării condiţionate pentru neîndeplinirea obligaţiilor civile, însă instanţa supremă nu a statuat şi că revocarea suspendării trebuie pronunţată anterior acestui termen, dimpotrivă, arătând că instanţa, sesizată cu soluţionarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunţată înăuntrul termenului.

Împotriva sentinţei nr. 189 din 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori a formulat contestaţie partea civilă societatea B.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată, având în vedere, în principal, următoarele considerente:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de însuşire a bunului găsit prevăzută în art. 216 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. În conformitate cu prevederile art. 81 şi art. 82 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

De asemenea, a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă societatea B. şi, conform art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A., la plata despăgubirilor în cuantum de 34.130,27 euro sau echivalentul în lei la data plăţii + dobânda legală începând cu data de 6 august 2013 şi până la zi.

Prin decizia penală nr. 55/A din 11 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Potrivit art. 84 C. pen. anterior, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

De asemenea, se constată că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 11 februarie 2016, prin respingerea apelului inculpatului, dată de la care începe să curgă termenul de încercare a cărui durată este de 2 ani şi 3 luni. Astfel, rezultă că inculpatul se află în cadrul acestui termen, până la data de 11 mai 2018, dată până la care inculpatul poate să-şi îndeplinească obligaţiile civile.

Prin Decizia nr. 14 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, a stabilit că: „sesizarea instanţei în vederea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen.”

Se constată că, prin decizia anterior menţionată, nu s-a statuat şi că revocarea suspendării trebuie pronunţată înainte sau după expirarea acestui termen, arătându-se că instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunţată înăuntrul termenului.

Faţă de aceste aspecte, instanţa supremă constată că nu este fondat argumentul conform căruia instanţa urmează a pronunţa revocarea suspendării condiţionate pentru neîndeplinirea obligaţiilor civile după expirarea termenului de încercare şi va avea în considerare următoarele:

În primul rând, instanţa constată că până la expirarea termenului de încercare mai este o perioadă foarte scurtă, de aproximativ 3 luni de zile, în care inculpatul îşi poate îndeplini obligaţiile civile, iar prorogarea termenului de soluţionare a cererii de revocare a suspendării condiţionate după împlinirea termenului de încercare nu este oportună având în vedere comportamentul inculpatului până la acest moment.

În acest sens, instanţa constată reaua-credinţă a inculpatului care a avut suficient timp la dispoziţie pentru a-şi îndeplini obligaţia de a restitui suma ce face obiectul despăgubirilor civile la care a fost obligat prin sentinţa penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, menţinută prin decizia penală nr. 55/A din 11 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, inculpatul A. a avut timp suficient pentru a-şi îndeplini obligaţiile impuse prin sentinţa de condamnare, însă se constată că nu a depus nici cea mai mică diligenţă în a încerca să repare paguba pricinuită prin săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

Or, în această situaţie, a acorda inculpatului o perioadă de încă 3 luni de zile, până la împlinirea termenului de încercare, pentru îndeplinirea obligaţiilor civile, ar reprezenta un beneficiu acordat unui inculpat care se sustrage, cu rea-credinţă, de la plata sumelor datorate.

Mai mult decât atât, instanţa constată reaua-credinţă a inculpatului şi din însăşi activitatea inculpatului, acesta fiind condamnat pentru că şi-a însuşit suma de bani şi nu a restituit-o, în acest sens arătând, în memoriul depus în faţa instanţei de apel, că nu a folosit în niciun fel această sumă. Or, în acest context în care inculpatul susţine că a avut la dispoziţie suma de bani pe care şi-a însuşit-o pe nedrept, trecerea unei perioade foarte îndelungate de timp de la însuşirea sumei (6 august 2013) şi de 2 ani de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (11 februarie 2016), în care nu a arătat nicio dispoziţie în a-şi executa obligaţiile, conduce instanţa la concluzia că revocarea suspendării condiţionate este necesară şi nu se impune a aştepta împlinirea termenului de încercare pentru a se dispune în acest sens.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de partea civilă societatea B. împotriva sentinţei nr. 189 din 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori.

A desfiinţat sentinţa contestată, a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:

În temeiul art. 84 C. pen. anterior, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 327 din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj şi a dispus executarea acesteia în regim de detenţie.

A interzis inculpatului A. exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile şi pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.

A dispus emiterea de forme de executare în baza prezentei decizii.