Administrative interest: validity of a deadline for collective rights management organization to comply with statutory transparency obligations.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court's decision, and remanded the case for retrial, effectively ruling that the initial dismissal for lack of interest was unlawful. The dispute concerned the challenge by a collective rights management organization to an administrative decision issued by the national copyright authority, which imposed a deadline for the organization to regularize its compliance with statutory transparency obligations, specifically the publication of leadership and commission lists on its website. The appellate court had previously rejected the action on the grounds that the decision was preparatory rather than a final sanction and thus did not affect a practical legal interest. The Supreme Court corrected this legal error, holding that under administrative litigation law, the "legitimate interest" required for standing is distinct from the "practical benefit" required in civil litigation, and that the challenged administrative act, issued pursuant to the authority's supervisory powers under the Copyright Law, was an actionable individual administrative act despite its non-punitive nature, thereby justifying the annulment action.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 1341 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, art. 138 lit. h) din Legea nr. 8/1996, art. 497 alin. (1) C. proc. civ; Administrative interest: validity of a deadline for collective rights management organization to comply with statutory transparency obligations: The dispute concerned the challenge by a collective rights management organization to an administrative decision issued by the national copyright authority, which imposed a deadline for the organization to regularize its compliance with statutory transparency obligations, specifically the publication of leadership and commission lists on its website. The appellate court had previously rejected the action on the grounds that the decision was preparatory rather than a final sanction and thus did not affect a practical legal interest. The Supreme Court corrected this legal error, holding that under administrative litigation law, the "legitimate interest" required for standing is distinct from the "practical benefit" required in civil litigation, and that the challenged administrative act, issued pursuant to the authority's supervisory powers under the Copyright Law, was an actionable individual administrative act despite its non-punitive nature, thereby justifying the annulment action.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule authorizing the court to admit the appeal, quash the previous decision, and remand the case for retrial.
Legal basis defining the remedy of cassation (appeal to the High Court of Cassation and Justice) in administrative litigation.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 01 octombrie 2014, reclamanta A.D.P.F.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A. anularea actului administrativ unilateral reprezentat de Decizia nr. 78 din 16 iulie 2014, emisă de pârât, privind acordarea unui termen pentru intrarea în legalitate a organismului de gestiune colectivă A.D.P.F.R., precum şi a tuturor actelor subsecvente acestuia, în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1.269 din data de 6 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi a respins ca lipsită de interes acţiunea formulată de reclamanta A.D.P.F.R. în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A.D.P.F.R., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea căii de atac, în esenţă, recurenta-reclamantă a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes, considerând că decizia contestată ar avea natura unui act premergător, nefiind întrunit caracterul unui act administrativ în sensul reglementat de Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte condiţia interesului, recurenta-reclamantă arată că este îndeplinită această condiţie, întrucât decizia atacată a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale şi în lipsa unei situaţii de fapt care să motiveze aplicarea sancţiunii, situaţie în care decizia supusă controlului capătă caracterul unei sancţiuni aplicate recurentei-reclamante.
Sub aspectul criticii întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că instanţa de fond nu a prezentat motivele pe care şi-a întemeiat soluţia.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14 octombrie 2015, intimatul O.R.D.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că, în materia contenciosului administrativ este exclusă posibilitatea anulării unui act administrativ pe motiv de nelegalitate atunci când nu s-a dovedit şi faptul că respectiva nelegalitate a produs şi vătămarea unui drept sau interes legitim al reclamantei.
Astfel, decizia atacată nu are efect sancţionator ci de prevenţie, dând posibilitatea organismului de gestiune colectivă de a intra în legalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 1341 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
5. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi 3 C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 5 octombrie 2017, completul de filtru, constatând că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul declarat de A.D.P.F.R. şi a fixat termen pentru judecarea pe fond a recursului.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 78 din 16 iulie 2014 emisă de O.R.D.A.
Prin decizia contestată, emisă în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, autoritatea publică emitentă a acordat organismului de gestiune colectivă A.D.P.F.R. un termen pentru intrarea în legalitate în scopul respectării dispoziţiilor art. 1341 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Curtea de apel a apreciat că acţiunea este lipsită de interes, întrucât recurenta-reclamantă nu a dovedit că ar dobândi un folos practic prin anularea Deciziei nr. 78 din 16 iulie 2014, atâta timp cât prin decizia contestată nu s-a aplicat o sancţiune ci s-a acordat un termen pentru intrare în legalitate.
Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte această soluţie, întrucât, spre deosebire de acţiunea civilă de drept comun în cadrul căreia reclamanta trebuie să dovedească folosul practic urmărit prin recurgerea la procedura judiciară, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru exercitarea dreptului la acţiune, în litigiul de contencios administrativ interesul legitim pe care partea îl invocă nu se confundă cu folosul practic, ci reprezintă, astfel cum rezultă din definiţia dată de art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat".
Cererea de anulare din prezenta cauză are ca obiect Decizia nr. 78 din 16 iulie 2014 emisă de către autoritatea publică intimată în exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi control a funcţionării organismelor de gestiune colectivă, prevăzută de art. 138 lit. h) din Legea nr. 8/1996, iar potrivit menţiunilor din preambulul deciziei, aceasta a fost emisă ca urmare a Referatului Direcţiei Registru şi Gestiune Colectivă nr. RGII/5977 din 16 iulie 2014, autoritatea intimată O.R.D.A. acordând organismului de gestiune colectivă un termen pentru intrarea în legalitate de 2 zile de la comunicarea deciziei, în scopul respectării dispoziţiilor art. 1341 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, constatându-se că recurenta-reclamantă nu a postat pe site-ul propriu, în conformitate cu dispoziţiile art. 1341 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, lista membrilor organelor de conducere centrale şi locale, componenţa comisiilor interne şi lista responsabililor locali.
În mod necontestat, recurenta-reclamantă, în calitate de organism de gestiune colectivă, este titulara unui interes legitim pentru formularea unei acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ în scopul anulării Deciziei nr. 78 din 16 iulie 2014 care, deşi nu are caracterul unei sancţiuni, are ca obiectiv remedierea situaţiilor în care prevederile legii nu sunt respectate de către organismele de gestiune colectivă, sancţiunea aplicându-se în situaţia în care măsura de intrare în legalitate dispusă prin decizia definitivă nu a fost respectată.
Se impune precizarea că, argumente în sensul naturii juridice a deciziei supuse controlului judiciar se regăsesc în practica anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv în cuprinsul deciziilor nr. 2.967 din 12 octombrie 2017, respectiv Decizia nr. 3.538 din 13 octombrie 2017. Astfel, în cuprinsul respectivelor hotărâri judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la analiza pe fond a deciziilor emise de către autoritatea intimată în exercitarea atribuţiei de supraveghere şi control a activităţii organismelor de gestiune colectivă.
În consecinţă, recurenta-reclamantă justifică interesul formulării acţiunii pentru anularea actului administrativ individual, instanţa de fond considerând fără temei că reclamanta nu a dovedit folosul practic dobândit prin anularea deciziei contestate.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Faţă de considerentele expuse, constatând că a fost greşit admisă excepţia lipsei de interes prin hotărârea recurată, Înalta Curte, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 551/2004, va admite recursul, va casa sentinţa civilă recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.D.P.F.R. împotriva Sentinţei nr. 1.269 din 6 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.
Procesat de GGC - ED