Military zone protection: necessity of Ministry of Defense approval for unauthorized pre-existing structures under Law 73/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 august 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General, a solicitat anularea avizului negativ emis de Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General sub nr. x prin adresa nr. x1 din 06 iunie 2014 şi obligarea pârâtului să emită un aviz pozitiv în vederea completării documentaţiei necesare obţinerii autorizaţiei de construire, conform certificatului de urbanism nr. 17 din 26 februarie 2014 emis de Consiliul Judeţean Olt, sub sancţiunea prevăzută de art. 18 pct. 5 din Legea nr. 554/2004, stabilind un termen de 10 zile în acest sens potrivit art. 18 pct. 6 din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea modificatoare depusă la data de 17 decembrie 2014, reclamantul a solicitat, în principal, având în vedere dispoziţiile art. III pct. b) din Aranjamentul de implementare privind folosirea terenului din jurul bazei Deveselu - Anexa 22 publicat în M. Of. nr. 756 bis/17.10.2014, să se constate că nu se impune emiterea avizului Ministerului Apărării Naţionale - Statul Major General, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 73/2013, urmând a anula avizul negativ emis de Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General sub nr. x prin adresa nr. x1 din 06 iunie 2014. Într-o teză subsidiară, apreciind că acest aviz este necesar, reclamantul a solicitat să se dispună anularea avizului negativ emis de Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General sub nr. x prin adresa nr. x1 din 06 iunie 2014 şi obligarea pârâtului în a emite un aviz pozitiv necesar în vederea completării documentaţiei solicitate pentru obţinerea autorizaţiei de construire, conform certificatului de urbanism nr. 17 din 26 februarie 2014 emis de Consiliul Judeţean Olt, sub sancţiunea prevăzută de art. 18 pct. 5 din Legea nr. 554/2004, stabilind un termen de 10 zile în acest sens potrivit art. 18 pct. 6 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1137 din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea fondului.

Recurentul susţine ca interpretarea dată de instanţa de fond în privinţa dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 45/1994, cu raportare la prevederile H.G. nr. 62/1996 este eronată, întrucât el nu face parte din categoria agenţilor economici, astfel cum aceştia sunt definiţi de Legea nr. 31/1990.

Pe de altă parte, recurentul consideră ca motivarea instanţei de fond privitoare la modificarea sau abrogarea unor acte normative este greşită, întrucât Aranjamentul de implementare privind folosirea terenului din jurul bazei Deveselu - Anexa 22 publicat în M. Of. nr. 756 bis/17.10.2014 are forţa unei legi în contextul în care este adoptat de Parlamentul României ca parte integrantă a Legii nr. 290/2011, act ce conţine derogări şi care are un caracter special faţă de actele normative de drept comun. Recurentul susţine că, pentru imobilul pe care îl deţine, nu este aplicabil acest Aranjament, întrucât imobilul reprezintă o structură preexistentă Aranjamentului.

Totodată, recurentul apreciază ca imobilul proprietatea sa nu intră sub incidenţa Legii nr. 73/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru protecţia obiectivelor militare care fac parte din Sistemul de apărare împotriva rachetelor balistice, lege specială faţă de Legea nr. 45/1994, întrucât se află sub regimul de înălţime stabilit de legea specială. Consideră recurentul că instanţa de fond ar fi trebuit să admită proba cu expertiză tehnică pentru a se constata dacă imobilul are regimul de înălţime ce se circumscrie dispoziţiilor art. 2 pct. b) din Legea nr. 73/2013.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Sub un prim aspect, a invocat recurentul-reclamant prevederile art. III pct. b) din Aranjamentul de implementare privind folosirea terenului din jurul bazei Deveselu, publicat în M. Of. nr. 756 bis/17.10.2014, în care se arată că: "fără a afecta prevederile paragrafelor din acest articol, Autorităţile desemnate convin că structurile existente, la data la care acest Aranjament este încheiat, rămân pe loc. neschimbate".

În acest context, a susţinut recurentul-reclamant că poziţia exprimată de Statul Major General, prin refuzul acordării avizului solicitat, este una nelegală, întrucât s-a exercitat un drept de apreciere asupra unei situaţii de fapt preexistente momentului la care s-a născut acest drept.

Trimiterea pe care recurentul-reclamant a făcut-o la aceste prevederi consfinţite legislativ a avut în vedere situaţia premisă a existenţei unor construcţii edificate cu respectarea tuturor normelor legale în vigoare la momentul ridicării respectivelor imobile, astfel încât dreptul de proprietate asupra acestor construcţii să fie respectat în ordinea juridică nou intervenită prin ratificarea Aranjamentului, ce a avut loc. prin adoptarea Legii nr. 290/2011.

O astfel de situaţie nu poate fi însă extinsă la cazul particular în care se află recurentul-reclamant, acela în care numitul A. a înţeles să edifice o construcţie cu destinaţia de "saivan de oi", fără respectarea cerinţelor legale referitoare la obţinerea unei autorizaţii de construire pentru imobilul respectiv, conform dispoziţiilor Legii nr. 50/1991.

Simplul fapt că acea construcţie a fost ridicată anterior încheierii Acordului ratificat prin Legea nr. 290/2011 nu îi conferă recurentului-reclamant protecţia juridică a dreptului său de proprietate, cât timp această protecţie este instituită doar pentru acele drepturi obţinute cu respectarea cerinţelor de legalitate impuse la data naşterii lor, nu şi pentru cele dobândite abuziv, cu ignorarea normelor legale aplicabile.

În cronologia faptelor, este de menţionat că demersul recurentului-reclamant de a intra în legalitate pentru construcţia cu destinaţia de "saivan de oi" a survenit după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 73/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru protecţia obiectivelor militare care fac parte din Sistemul de apărare împotriva rachetelor balistice.

Prin urmare, nefiind o structură edificată cu respectarea prevederilor legale incidente la momentul ridicării respectivei construcţii, sunt aplicabile normele de drept privitoare la regimul autorizării lucrărilor de construire la data la care recurentul reclamant a solicitat intrarea sa în legalitate pentru imobilul în discuţie, fiind obligatorie emiterea avizului de către Ministerul Apărării Naţionale, prin Statul Major General.

Fără a prezenta relevanţă pentru corecta soluţionare a cauzei împrejurarea dacă recurentul-reclamant este un agent economic sau nu, Înalta Curte, în verificarea legalităţii sentinţei atacate, reţine că instanţa de fond a apreciat în mod corect că avizul negativ emis de către Ministerul Apărării Naţionale, prin Statul Major General, este unul legal, cu respectarea dispoziţiilor statuate prin acte normative ce reglementează regimul juridic al zonei militare aflate în proximitatea amplasamentului pentru care recurentul A. a iniţiat procedura de obţinere a autorizaţiei de construire.

Se reţine că, în cauză, efectuând demersuri pentru eliberarea acestei autorizaţii, recurentul-reclamant a obţinut certificatul de urbanism nr. 17 din 26 februarie 3014, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor inserate în certificat.

Unul dintre avizele solicitate a fost avizul conform al Ministerului Apărării Naţionale, prin Statul Major General, aviz care, în situaţia de faţă, a fost unul negativ, justificat de incidenţa prevederilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/2013.

Potrivit prevederilor legale anterior menţionate, "în zonele cu regim de protecţie specială este obligatorie obţinerea avizului conform al Ministerului Apărării Naţionale, prin Statul Major General, anterior oricăror altor avize/acorduri solicitate prin certificatul de urbanism, în vederea autorizării executării lucrărilor de construcţii pe amplasamente situate până la 4000 metri de la punctul de referinţă."

Recurentul reclamant a criticat soluţia primei instanţe, arătând că saivanul aflat în proprietatea sa nu se încadrează în categoria celor aflate sub incidenţa prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 73/2013, construcţia fiind situată la o înălţime de doar 3 - 4 m, mult sub limita stabilită de dispoziţia legală la care a făcut referire.

Înalta Curte observă că, în avizul negativ ce a fost emis pentru proiectul tehnic "saivan de oi", s-a menţionat faptul că poziţionarea amplasamentului propus se află la o distanţă de 4,70 m faţă de gardul perimetral al U.M. 01871 Deveselu, ceea ce încalcă regimul zonei militare de protecţie, astfel cum aceasta a fost definită prin prevederile Legii nr. 73/2013 şi ale Legii nr. 122/2011.

Zona de protecţie este definită la art. 2 lit. c) din Legea nr. 73/2013 ca fiind "zona instituită în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin tratate internaţionale în care desfăşurarea anumitor activităţi este interzisă sau limitată, reprezentată de un cerc cu o rază de 35 000 metri de la punctul de referinţă", iar potrivit prevederilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 122/2011, zona militară restricţionată este definită ca fiind "zona terestră, aeriană, maritimă sau fluvială, aflată sub controlul forţelor armate naţionale ori aliate, în care accesul şi mişcarea personalului şi tehnicii care nu aparţin acestor forţe sunt limitate conform unor reguli stabilite de Ministerul Apărării Naţionale, după consultarea autorităţilor publice centrale sau locale, după caz."

Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/2013, reiese că legiuitorul a instituit posibilitatea construirii în interiorul zonei de protecţie specială, cu respectarea unei distanţe minime faţă de punctul de referinţă de nu mai puţin de 4000 metri de la acest reper fizic.

Cum construcţia recurentului-reclamant se află la o distanţă aflată în imediata proximitate a gardului perimetral al Unităţii Militare nr. 01871 Deveselu, Înalta Curte reţine că emiterea avizului negativ pentru autorizarea lucrărilor de construcţii s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind prohibit a se executa astfel de lucrări pe amplasamente aflate în interiorul zonei restricţionate, conform prevederilor art. 2 lit. c) şi ale art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/2013.

Prin urmare, solicitarea recurentului-reclamant de a fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza în faţa primei instanţe, spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiza tehnică în construcţii, pentru verificarea regimului de înălţime al imobilului în discuţie, este una neîntemeiată, în contextul argumentelor expuse anterior, ce au justificat legalitatea emiterii avizului negativ în raport de distanţa amplasamentului propus faţă de gardul perimetral al bazei militare din localitatea Deveselu, de natură a aduce atingere regimului distanţei minime reglementate în interiorul zonei de protecţie, de la care se pot executa lucrări de construire.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1137 din 22 aprilie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţa atacată urmând a fi menţinută ca fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1137 din 22 aprilie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT