Inadmissibility of separate appeal against interlocutory dismissal of counterclaim and failure of forced intervention due to lack of identical rights in administrative verification of Securitate collaborator status

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată la 26.07.2016 sub nr. x/2/2016, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008.

La 11.08.2016 pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.

A invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes a reclamantului de a promova acţiunea.

Prin cererea reconvenţională a arătat că el însuşi a fost urmărit de securitate pentru relaţiile cu prietenii din străinătate.

A fost acuzat sistematic de deţinere ilegală de valută şi speculă şi împotriva sa s-au exercitat sistematic acţiuni represive.

Pârâtul-reclamant a făcut trimitere la o serie de abuzuri exercitate împotriva sa încă din şcoala generală şi până în prezent şi a cuantificat prejudiciile suferite, suferinţa la suma de un milion de dolari cu care a afirmat că se constituie parte civilă.

A indicat drept intervenienţi forţaţi pe M.A.I., S.R.I. şi Statul Român prin garantul constituţiei A.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 61, 2, 3 şi 4 C. proc. civ., art. 1357 şi următoarele C. civ., art. 1, 6 şi 13 din CEDO, art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie.

La 19.09.2016, reclamantul C.N.S.A.S. a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat, referitor la excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei de interes, că pârâtul a invocat în motivarea acestor excepţii aspecte ce ţin de fondul cauzei.

La 26.09.2016, a depus întâmpinare la cererea reconvenţională Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.), care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a sa, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii numitului B., ca neîntemeiată.

M.A.I. a depus la 30.09.2016 întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., excepţia netimbrării, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Reclamantul C.N.S.A.S. a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acestei cereri şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa.

Reclamantul a formulat la 20.10.2016 cerere de intervenţie forţată, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenienţi forţaţi a Preşedintelui A. şi a Statului Român prin M.F.P.

La 4.11.2014, Administraţia Prezidenţială în calitate de reprezentantă a Preşedintelui A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie forţată, întrucât cererea nu îndeplineşte condiţiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia instanţei de fond

Prin Încheierea din 5 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive şi a lipsei de interes a C.N.S.A.S.; s-au admis excepţiile inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi a cererii de intervenţie forţată formulată de pârât împotriva Preşedintelui României A. şi a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi s-au respins, ca inadmisibile, cererea reconvenţională şi cererile de intervenţie forţată.

Excepţiile au fost puse în discuţie la termenul din 21 iunie 2017, când instanţa a amânat pronunţarea la data de 28 iunie 2017 şi, ulterior, la data de 5 iulie 2017.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu se constată incidenţa niciunui fine de neprimire al acţiunii reclamantului C.N.S.A.S. prin raportare la dispoziţiile legii speciale, O.U.G. nr. 24/2008 şi a legii contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004.

Susţinerile pârâtului cu privire la această excepţie, respectiv faptul că din probatoriu ar rezulta că nu a încălcat niciun drept, sunt susţineri privind fondul cauzei şi nu argumente de respingerea a acţiunii introduse ce C.N.S.A.S., ca inadmisibilă.

Referitor la excepţia lipsei interesului reclamantului s-a reţinut că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă a reclamantului C.N.S.A.S., fapt ce îl scuteşte pe acesta de a face dovada unui interes personal al acestei instituţii.

Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, excepţie invocată de reclamantul C.N.S.A.S., instanţa de fond a reţinut că această excepţie este întemeiată.

Prin urmare, o cerere a pârâtului prin care solicită obligarea C.N.S.A.S., S.R.I. şi M.A.I. la plata unei sume de bani de un milion de dolari cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite din partea Securităţii şi Miliţiei în perioada comunistă, ori chiar din perioada de după Revoluţie, din 1989 şi până în prezent nu este o cerere în pretenţii care derivă din acelaşi raport juridic şi nici nu este legată de acest raport juridic.

Mai mult decât atât pentru prejudiciile suferite în perioada anterioară lui decembrie 1989, au existat o serie de acte normative speciale care au stabilit modul de despăgubire al persoanelor care au avut de suferit de pe urma regimului totalitar comunist (Decretul Lege nr. 118/1990, Legea nr. 221/2009).

Referitor la cererile de intervenţie forţată formulate împotriva M.A.I., S.R.I. şi a Preşedintelui A. şi a Statului Român prin M.F.P., instanţa de fond a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Oricare dintre părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaşi drepturi ca şi reclamantul".

Astfel, acţiunea reclamantului fiind o acţiune în constatare formulată în baza unui act normativ special, O.U.G. nr. 24/2008, potrivit acestui act normativ legitimitate procesuală activă o are numai C.N.S.A.S.

Prin urmare, niciunul dintre intervenienţii forţaţi indicaţi de către pârât nu poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

Recursul

Împotriva Încheierii din 5 iulie 2017, precum şi a Încheierii din 21 iunie 2017 de amânare a pronunţării, a declarat recurs pârâtul - reclamant reconvenţional B.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi a cererii de intervenţie forţată.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, recurentul a arătat că pretenţiile sale derivă din acelaşi raport juridic, reclamantul - pârât reconvenţional Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ascunzând încă din 2003 înscrisuri de care se putea folosi pentru formularea cererii de anulare a notelor de constatare din prezentul dosar.

În opinia recurentului, cererea privind plata unei sume de bani de un milion de dolari cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite din partea Securităţii şi Miliţiei în perioada comunistă, ori chiar din perioada de după Revoluţie, din 1989 şi până în prezent, apare ca fiind justificată, urmând a fi probată cu înscrisuri în baza Legii nr. 221/2009, prin cererea reconvenţională.

Cât priveşte cererea de intervenţie forţată a M.A.I., S.R.I., a Preşedintelui A. şi a Statului Român, prin M.F.P., recurentul a susţinut că aceasta este admisibilă, atât timp cât intervenienţii forţaţi solicită restabilirea ordinii de drept.

A mai susţinut recurentul că încheierile recurate sunt nelegale, întrucât instanţa de fond a respins solicitarea sa de a i se încuviinţa administrarea unui probatoriu complet.

Apărările formulate de intimaţi

La data de 06.10.2017, intimata Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României, domnul A., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, argumentat de faptul că recurentul nu indică nici un motiv de nelegalitate a încheierilor de şedinţă recurate, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 27.11.2017, intimatul M.A.I. a depus întâmpinare, prin care a invocat: excepţia inadmisibilităţii recursului declarat cu privire la admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulată de pârâtul B., încheierea prin care s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi s-a respins cererea reconvenţională fiind o încheiere premergătoare ce poate fi atacată doar odată cu fondul; excepţia nulităţii recursului, criticile recurentului neputând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul S.R.I. a depus la termenul de judecată din 12 decembrie 2017, concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierile atacate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că susceptibilă de recurs este doar partea de încheiere prin care s-a soluţionat cererea de intervenţie forţată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimaţii Administraţia Prezidenţială - în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României-domnul A. şi intimatul M.A.I., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului declarat cu privire la admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, invocată de intimatul M.A.I., Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Alin. (5) al aceluiaşi text de lege prevede că "Încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel."

Aşadar, alineatul final al art. 248 C. proc. civ. stabileşte atât natura acestei încheieri, cât şi calea de atac pe care partea o poate exercita împotriva acestei încheieri.

În cauză, excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 21.06.2017, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 28 iunie 2017 şi, ulterior, la data de 5 iulie 2017, când a dispus admiterea excepţiei şi respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenţionale.

Analizând conţinutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispoziţiile legale, Înalta Curte constată că această încheiere are caracter premergător, fiind interlocutorie.

Fiind stabilită natura încheierii atacate, în ceea ce priveşte soluţionarea acestei excepţii, urmează să analizăm dacă acest act procedural poate face obiectul unei căi de atac, în speţă a recursului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate cu apel separat, ci doar odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

Toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre acestea pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheieri preparatorii) care nu leagă instanţa sau, dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că nu se mai poate reveni asupra celor hotărâte, cum este cazul în speţă.

Din interpretarea prevederilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că încheierea din 5 iulie 2017, în partea privitoare la soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţională poate fi criticată de către partea nemulţumită doar în cadrul căii de atac a recursului exercitat asupra hotărârii pronunţate pe fondul cauzei, astfel încât atacarea pe cale separată a acestei soluţii este inadmisibilă, urmând ca recursul să fie respins în consecinţă.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva soluţiei de admitere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de intervenţie forţată formulată de pârât, Înalta Curte constată că este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) "Oricare dintre părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaşi drepturi ca şi reclamantul."

Aşadar, unul din elementele caracteristice cererii de intervenţie forţată este acela că terţul chemat în judecată trebuie să poată pretinde aceleaşi drepturi subiective ca şi reclamantul.

De asemenea, partea care formulează cererea de chemare în judecată a terţului trebuie să se prevaleze de un interes propriu, cum este, spre exemplu, cel vizând preîntâmpinarea declanşării unui litigiu viitor şi obţinerea într-un singur proces a unei hotărâri judecătoreşti opozabile tuturor părţilor care ar putea invoca aceleaşi drepturi împotriva sa.

În speţă, instanţa de fond, cercetând existenţa condiţiei ca terţul să poată pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, a constatat în mod corect şi legal că aceasta nu este îndeplinită, opinia sa fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008.

Introducerea acţiunii în constatare a fost decisă de Colegiul C.N.S.A.S. potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S. fiind şi titularul acţiunii în constatare promovată potrivit art. 11 din acest act normativ.

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, doar C.N.S.A.S. îi este conferită calitate procesuală activă în cauză pentru a introduce acţiunile în constatarea calităţii de lucrător ori colaborator al Securităţii, niciunul dintre intervenienţii forţaţi indicaţi de către pârât neputând pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

Constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 68 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului cu privire la cererea reconvenţională şi, pe cale de consecinţă, respinge acest recurs, ca inadmisibil.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B. împotriva Încheierii din 21 iunie 2017 şi a Încheierii din 5 iulie 2017 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu privire la cererile de intervenţie forţată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2017.