Territorial jurisdiction for contraventional offenses: locus delicti versus domicile of administrative authority
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning the case to the Constanta Court to rule on the merits. The dispute arose from a complaint challenging an administrative contraventional report issued against a religious institution for employing a foreign national without required legal documentation, where both the Constanta Court and the Bucharest Sector 1 Court declined territorial jurisdiction after procedural referrals. The decisive legal basis was Art. 32(2) of Government Ordinance No. 2/2001 and Art. 10(8) of the Civil Procedure Code, which establish that in cases arising from illicit acts, jurisdiction belongs to the court in the territory where the offense was committed; the court determined the offense occurred at the appellant's workplace in Constanta, making the Constanta Court the competent authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 10 pct. 8 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Territorial jurisdiction for contraventional offenses: locus delicti versus domicile of administrative authority: The dispute arose from a complaint challenging an administrative contraventional report issued against a religious institution for employing a foreign national without required legal documentation, where both the Constanta Court and the Bucharest Sector 1 Court declined territorial jurisdiction after procedural referrals. The decisive legal basis was Art. 32(2) of Government Ordinance No. 2/2001 and Art. 10(8) of the Civil Procedure Code, which establish that in cases arising from illicit acts, jurisdiction belongs to the court in the territory where the offense was committed; the court determined the offense occurred at the appellant's workplace in Constanta, making the Constanta Court the competent authority.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule empowering the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 577 din 26 ianuarie 2017, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea plângerii contravenţionale formulată de petenta Parohia Bisericii Armene Constanţa împotriva procesului-verbal seria A nr. 0029688 din 07 iulie 2016, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti - Serviciul Depistări şi Combaterea şederii ilegale a străinilor, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2378 din 31 martie 2017 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de petentă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul cererii de chemare în judecată vizează anularea Procesului verbal de constatare a contravenţiei seria A nr. 0029688 din 07 iulie 2016, act prin care petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 36 alin. (11) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 coroborat cu art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Potrivit acestui text de lege, contravenţia sancţionată constă în fapta de a primi la muncă persoane fără formele prevăzute de lege în acest sens.
În conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de judecată a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
De asemenea, conform prevederilor art. 10 pct. 8 din C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competentă este instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.
În speţă, din conţinutul procesului-verbal de contravenţie contestat reiese că fapta pentru care reclamanta a fost sancţionată a fost săvârşită la punctul său de lucru situat în localitatea Constanţa, judeţul Constanţa, astfel că, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, competenţa de soluţionare a plângerii formulate îi revine Judecătoriei Constanţa, în a cărei circumscripţie se află locul săvârşirii contravenţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta Parohia Bisericii Armene Constanţa şi intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti - Serviciul Depistări şi Combaterea şederii ilegale a străinilor în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2017.