Admissibility of appeal against appellate court's refusal of accessory voluntary intervention in property restitution dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea primei instanţe ce face obiectul prezentei căi de atac

Pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost înregistrate recursurile formulate de pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Oraşul Sinaia - Primăria Oraşului Sinaia şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei nr. 552 din 6 octombrie 2016 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios adminsitrativ şi fiscal, pronunţată în Dosar nr. x/2017.

Pentru termenul de judecată din 13 septembrie 2017, s-a formulat cerere de intervenţie voluntară accesorie în interesul recurentei Primăria Oraşului Sinaia de către petenţii A., B., C. şi D.

Prin Încheierea din data de 13 septembrie 2017, Curtea de Apel Braşov a respins cererea de intervenţie, ca inadmisibilă, apreciind, în raport cu art. 61 alin. (1) şi (3) raportat la art. 33 C. proc. civ. şi faţă de obiectul judecăţii, că nu se justifică un interes legitim, actual, născut. Prin aceeaşi încheiere, instanţa a reţinut cauza spre soluţionarea recursurilor şi a amânat pronunţarea la data de 20 septembrie 2017.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, petenţii cu cerere de intervenţie accesorie A., B., C. şi D. au formulat recurs, apreciind că instanţa de fond a soluţionat cererea de intervenţie cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, au susţinut că solicită apărarea unui bun imobil care este proprietatea lor, având titlu de proprietate, dar care, în urma judecării căii de atac, poate să fie constituit în favoarea altei persoane.

Astfel, justifică un folos personal, legitim, practic şi actual în privinţa acţiunii ce face obiectul dosarului.

3. Apărările intimaţilor

Intimata E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, faţă de dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., motivând că încheierea de respingere a cererii de intervenţie a fost pronunţată de o instanţă de recurs.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Sesizată cu soluţionarea recursului formulat de A., B., C. şi D. împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie voluntară accesorie, Înalta Curte, avându-se în vedere celeritatea soluţionării acestui recurs, conform art. 64 alin. (4) C. proc. civ., a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluţionare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

4.2. În temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii.

Conform art. 64 alin. (4) C. proc. civ., "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. (...)".

Din interpretarea acestui articol, rezultă că recursul împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie se poate exercita numai dacă această hotărâre este pronunţată în apel.

În cauză, recursul priveşte o încheiere de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de intervenţie pronunţată de o instanţă de recurs, hotărâre care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă şi care nu este menţionată, la alin. (4) al art. 64 C. proc. civ., printre încheierile care pot fi atacate cu recurs.

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenţii nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu este susceptibilă a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac.

4.3. În ceea ce priveşte cererea intimatei E. de acordare a cheltuielilor de judecată, care nici nu au fost dovedite, instanţa învestită cu soluţionarea recursului împotriva Sentinţei nr. 552/2016 a Tribunalului Braşov urmează a se pronunţa asupra cheltuielilor generate de proces.

4.4. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., B., C. şi D. împotriva Deciziei nr. 790 din 6 august 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2017.