Withdrawal of appeal against refusal to suspend tax measures; withdrawal noted and prior decision upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.07.2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, suspendarea, până la soluţionarea definitivă de către instanţă a procedurii de contestare, efectele Dispoziţiei nr. 314 din 13 mai 2015 privind măsurile stabilite de organele fiscale.

Pentru soluţionarea cererii de suspendare, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauţiuni în cuantum de 2.000 lei, conform dispoziţiilor instanţei.

Prin Sentinţa nr. 155 din 12 octombrie 2015, Curtea de Apel Iaşi a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, şi a dispus restituirea cauţiunii, apreciind, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamata SC A. SRL a formulat recurs, solicitând modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a Dispoziţiei nr. 314 din 13 mai 2015, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

3. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 12 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4. Cererea de renunţare la judecata recursului

La data de 22.11.2017, recurenta a depus cerere prin care a solicitat a se lua act de renunţarea la judecata recursului. Totodată, a solicitat a se dispune restituirea cauţiunii achitate la fond pentru soluţionarea cererii de suspendare.

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunţare la judecată.

În ceea ce priveşte cauţiunea achitată de recurenta-reclamantă pentru soluţionarea cererii de suspendare, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, la dispoziţia căreia a fost consemnată cauţiunea, urmează a soluţiona cererea de restituire a cauţiunii, conform art. 1064 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului formulat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 155 din 12 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2017.