Territorial competence for challenging electronic toll collection fines: domicile of contravenient under O.G. 15/2002 Art. 101

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Piatra Neamţ, reclamanta SC B. SRL, prin administrator C., a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea procesului-verbal de contravenţie din 18.03.2016 emis de pârâtă şi exonerarea de la plata amenzii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Piatra Neamţ

Prin sentinţa civilă nr. 1413 din 23.03.2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt aplicabile cauzei dispoziţiile O.G.nr. 2/2001 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care prin art. III alin. (2) introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101 în conformitate cu care "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul". Astfel, a reţinut instanţa că aceste dispoziţii derogatorii sunt aplicabile plângerilor contravenţionale introduce ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15.02.2013.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Gherla

Prin sentinţa civilă nr. 760/2017 a Judecătoriei Gherla a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt aplicabile, în stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, care prevăd o derogare de la dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care plângerea se introduce la judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are sediul contraveninetul, chiar dacă dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 stabilesc în competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia soluţionarea plângerii formulate de contravenient împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Şi văzând că petentul are sediul în Piatra Neamţ a constatat că aparţine Judecătoriei Piatra Neamţ competenţa de soluţionare a cauzei.

II. Decizia I.C.C.J. pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de contravenţie din 18 martie 2016, cerere formulată de petenta SC B. SRL, proces-verbal prin care, în temeiul art. 8 alin. (32) din O.G. nr. 15/2002, contestatoarea a fost sancţionată contravenţional cu amendă pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ, reţinându-se în sarcina acesteia că, la data de 21.09.2015, autovehiculul categoria B înmatriculat sub nr. x, proprietatea sa, ar fi circulat pe DN1C, km. 18+392m Jucu, judeţul Cluj, fără a deţine rovinietă valabilă.

Potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M.Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.

Prin urmare, constatând că cererea introductivă a fost depusă de petentă la data de 31.03.2016, data la care erau în vigoare dispoziţiile sus arătate, iar domiciliul petentei este în Piatra Neamţ, Înalta Curte reţine că aparţine Judecătoriei Piatra Neamţ competenţa teritorială de soluţionare a litigiului dedus judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu intimata A. în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2017.