Interim order upheld; state must provide 100% reimbursed medications to chronically ill patients pending final ruling

Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2016

Asupra recursului de faţă;

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.04.2015, reclamanţii F., B., A., E., D., G., C. şi H. au solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamanţi a următoarelor medicamente, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%:

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamanţii F., B., A., E., D., G.

- M. (denumire comercială J.) pentru reclamantul C.

- N. (denumire comercială K.) pentru reclamantul H.

Prin Sentinţa nr. 1222 din 29 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a respins excepţia inadmisibilităţii.

A admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţi şi a obligat pârâţii să asigure reclamanţilor, până la soluţionarea definitivă a Dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, următoarele medicamente pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală):

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamantul F.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamanta B.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamanta A.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamantul E.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamantul D.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamanta G.

- M. (denumire comercială J.) pentru reclamantul C.

- N. (denumire comercială K.) pentru reclamantul H.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României.

Prin recursul său, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat suspendarea executării dispoziţiilor Sentinţei nr. 1222 din 29 aprilie 2015 până la pronunţarea instanţei de recurs. Pe fond, a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii ordonanţei preşedinţiale, ca neîntemeiată.

Pe cererea de suspendare a executării sentinţei recurate, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de judecată a dispus acordarea unor medicamente care nu pot fi suportate de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate, neaflându-se în Lista Denumirilor Comune Internaţionale (DCI). Astfel, neexistând temei legal de acordare a acestora, s-a realizat o încălcare flagrantă a prevederilor legale speciale în materia asigurărilor sociale de sănătate şi, totodată, o situaţie de contradicţie între obligaţia sa, de a pune în executare hotărârea judecătorească, şi lipsa prevederilor legale care să completeze cadrul legal, neexistând un preţ de decontare a medicamentelor.

Pe recurs, recurenta a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerea ordonanţei preşedinţiale.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a motivat că nu există identitate între persoana chemată în judecată şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, neavând competenţe legale în ceea ce priveşte elaborarea criteriilor medicale de includere/excludere în tratament, de monitorizare şi întrerupere a terapiei şi evaluare a medicamentelor acordate pacienţilor. A precizat că Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale are competenţe în vederea introducerii pe listă a unui nou medicament, pe baza metodologiei stabilite prin ordin al ministrului Sănătăţii şi aprobat prin hotărâre de Guvern.

A susţinut recurenta, criticând admiterea ordonanţei preşedinţiale, că reclamanţii nu au dovedit că există o aparenţă a dreptului, cu atât mai mult cu cât există tratamente alternative cu privire la care legiuitorul prevede decontare 100%. Instanţa nu a avut în vedere faptul că medicamentele solicitate de reclamanţi nu se află în Lista denumirilor internaţionale, că medicamentele nu se acordă niciunui asigurat din România, că nu există un preţ de decontare stabilit de Ministerul Sănătăţii şi că există tratamente alternative cu medicamente compensate 100%.

Prin recursul său, pârâtul Guvernul României a susţinut, în esenţă, că este lipsit de calitate procesuală pasivă, neavând atribuţii şi competenţe în sensul solicitat de reclamanţi. Astfel, nu poate asigura plata medicamentelor către reclamanţi, neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia.

Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de suspendare a executării sentinţei civile recurate, suspendarea tratamentului medical punându-le viaţa în pericol. Pe fond, au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 iunie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din 29 iunie 2016, Înalta Curte a respins cererea recurentei-pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de suspendare a executării sentinţei recurate.

Prin încheierea din 22 septembrie 2016, Completul de filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursurile sunt nefondate.

În ceea ce priveşte recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, motivul de recurs vizând lipsa calităţii procesuale pasive nu se mai impune a fi analizat, recurenta-pârâtă precizând că nu mai susţine această excepţie.

Pe fondul acţiunii, sub aspectul legalităţii impunerii în sarcina pârâţilor a obligaţiei vremelnice de a asigura reclamanţilor medicamentele solicitate, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, până la soluţionarea definitivă a Dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-pârâte nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii primei instanţe.

Astfel, nu sunt evidenţiate acele elemente care în opinia acesteia fac dovada neîndeplinirii cerinţelor impuse de art. 997 C. proc. civ., respectiv, aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se regăsesc precizări ale cadrului legal general în materia medicamentelor compensate, precum şi ale competenţelor recurenţilor în procedura de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, se impune a fi menţinute concluziile primei instanţe, în sensul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor legale citate, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, sunt reglementate trei condiţii cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, şi anume urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Condiţia urgenţei este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamanţii le-au depus la dosar şi din care rezultă bolile cronice pentru tratarea cărora medicamentele solicitate sunt necesare şi au efecte pozitive.

Totodată preţul ridicat al medicamentelor solicitate şi procedura îndelungată necesară includerii acestora în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgenţa emiterii unei ordonanţe prin care să fie asigurate medicamentele respective în regim de compensare 100%.

În raport de gravitatea bolilor de care suferă reclamanţii, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispoziţiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viaţă, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 2 pct. 32 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată că este, de asemenea, îndeplinită, măsura fiind dispusă de instanţa de fond până la soluţionarea definitivă a dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Condiţia de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenţei dreptului şi a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparenţă de legalitate şi temeinicie.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine susţinerile reclamanţilor în sensul că statul român, prin autorităţile sale cu atribuţii în domeniul sănătăţii, nu a luat măsuri pentru transpunerea obligaţiei prevăzute de art. 6 din Directiva 89/105/CEE din 12.12.1988, de a adopta un act normativ care să prevadă criteriile pe baza cărora un medicament nou este inclus în lista de medicamente suportate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, dar şi un termen de maximum 180 de zile în care să analizeze solicitările de includere a unor medicamente în această listă.

Această susţinere are o aparenţă de temeinicie luând în considerare faptul că pârâţii nu au indicat actul normativ care a transpus art. 6 din Directivă, iar, în Referatul ce a stat la baza emiterii Ordinului ministrului sănătăţii nr. 519/2014, care a abrogat Ordinul nr. 724/2013, care prevede criteriile de includere a medicamentelor în Listă, se menţionează că a fost abrogat pentru că nu transpune în mod corect Directiva. Ulterior abrogării acestui ordin nu a fost emis un altul care să stabilească aceste criterii de includere a medicamentelor în listă, astfel că aparenţa dreptului este în favoarea reclamanţilor.

În ceea ce priveşte precizările recurentei-pârâte că au fost demarate negocieri pentru introducerea medicamentelor în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, instanţa constată că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada includerii tuturor medicamentelor ce fac obiectul cauzei de faţă.

Referitor la recursul formulat de pârâtul Guvernul României, recurs ce se referă exclusiv la lipsa calităţii sale procesule pasive, cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite cerinţele răspunderii juridice administrative a Guvernului, referitoare la emiterea unui act administrativ nelegal sau la nesoluţionarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, Înalta Curte reţine că este nefondat.

Conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Aceste dispoziţii legale conferă legitimare procesuală pasivă Guvernului României, neavând relevanţă din perspectiva analizată calitatea de emitent al actului administrativ contestat, atât vreme cât litigiul dedus judecăţii nu vizează anularea sau suspendarea executării unui act administrativ unilateral, în accepţiunea Legii nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

4.2.2 Soluţia instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei nr. 1222 din 29 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2016.