Continued preventive detention in drug trafficking case: sufficiency of original grounds versus formal eligibility for judicial control
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the appeals of three defendants as unfounded, upholding the appellate court’s decision to maintain their preventive detention and deny applications for provisional release under judicial control. The dispute centered on the continued lawfulness of preventive detention for defendants convicted of serious illicit drug trafficking offenses, with the appellants arguing that the passage of time since their 2002 arrest negated the danger to public order. The court affirmed that the original grounds for detention persisted, establishing that the formal fulfillment of statutory conditions for judicial control does not automatically compel release; instead, the court must weigh the nature and gravity of the underlying crimes against the defendants’ total denial of guilt. Consequently, the defendants were ordered to pay judicial fees to the state, with specific costs for official legal assistance and interpretation to be advanced by the Ministry of Justice and the Supreme Court, respectively.
Legislator headnote
AI generatedContinued preventive detention in drug trafficking case: sufficiency of original grounds versus formal eligibility for judicial control: Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații H.H., K.A. și D.K., solicitând casarea ei și revocarea măsurii arestării preventive, inculpații fiind arestați din februarie 2002, iar lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În plus, inculpatul K.A. a susținut că în mod greșit i s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția II–a penală, a amânat judecarea apelurilor declarate de inculpații V.E., N.G., S.I., D.K., K.A. și H.H. împotriva sentinței penale nr. 111 din 23 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I–a penală, menținând starea de arest a inculpaților și respingând, totodată, cererile inculpaților, N.G., S.I. și K.H., de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a motivat că, se mențin temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în condițiile în care, inculpații sunt judecați pentru săvârșirea unor infracțiuni de un grad ridicat de pericol social în legătură cu traficul ilicit de droguri.
Referitor la cererile unora dintre inculpați de liberarea provizorie sub control judiciar s-a reținut că, simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art. 1602 Cod procedură penală nu determină admiterea
automată a cererii, aprecierea temeiniciei acesteia trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt judecați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații H.H., K.A. și D.K., solicitând casarea ei și revocarea măsurii arestării preventive, inculpații fiind arestați din februarie 2002, iar lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În plus, inculpatul K.A. a susținut că în mod greșit i s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursurile sunt nefondate.
În mod corect instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă pentru toți inculpații și că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului K.A. nu este oportună, atât în raport cu gravitatea faptelor pentru care instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă substanțială cu executare în regim privativ de libertate, cât și față de poziția sa procesuală de negare totală a vinovăției.
Ca atare, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, aceștia urmând a fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului D.K. va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.H., K.A. și D.K. împotriva încheierii din 6 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală, pronunțată în dosar nr. 571/2004.
Obligă pe recurenții inculpați H.H., K.A. să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurentul inculpat D.K. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul pentru interpretul de limbă turcă va fi suportat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2004.