Incompatibility of local mayor with representation in regional public utility operator assembly

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. x/110/2013 din 11.04.2014, reclamantul A. a contestat Raportul de evaluare nr. x/25.03.2014 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate în lucrarea nr. x/S/II/30.01.2012.

Prin Sentinţa civilă nr. 2387 din 9.12.2013 Tribunalul Bacău a admis această excepţie, declinându-şi competenţa în favoarea Curţii de Apel Bacău.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 374 din 24 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x/G/11 din 11 decembrie 2013, întocmit de pârâtă.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o ca nelegală, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea caii de atac, recurenta-pârâtă a invocat aplicarea eronată a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) şi k).

Astfel, arată recurenta, hotărârea primei instanţe este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precizând că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut faptul că: "textul legal are în vedere, în concret anumite funcţii/calităţi, deţinute simultan de o persoană - ales local, care atrag existenţa stării de incompatibilitate."

Cu privire la calificarea SC C. Bacău SA ca nefiind o societate de interes local dată de către instanţa de judecată, recurenta arată că art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003, care nu distinge decât două categorii de societăţi comerciale, face referire la sensul larg al termenului "local" deoarece operează o distincţie între societăţile reprezentative pentru nivelul naţional, pe de o parte şi cele reprezentative pentru nivelul local (care nu sunt reprezentative pentru întregul teritoriu naţional), pe de altă parte.

În opinia recurentei, interpretarea dată de prima instanţă contrazice flagrant principiul potrivit căruia acolo unde legea interzice mai puţin, implicit interzice şi mai mult, prin urmare prin urmare, interpretarea primei instanţe este, contrară scopului urmărit de Legea nr. 161/2003 şi, în consecinţă, apreciază că nu poate fi primită.

Recurenta a susţinut că operatorii regionali sunt subordonaţi unui interes local (în sensul larg al termenului "local" la care am făcut referire anterior), astfel încât fac parte din categoria mai largă a societăţilor "comerciale de interes local" (în sensul larg al termenului "local") la care se referă art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Referitor la cazul de incompatibilitate prevăzut la art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, recurenta a arătat că, interpretarea dată de prima instanţă nesocoteşte însuşi scopul instituirii regimului incompatibilităţilor, astfel că, în cauză, soluţia primei instanţe este şi rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor ce cârmuiesc materia incompatibilităţilor, în mod special a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) şi k) din Legea nr. 161/2003, direct incidente în speţă.

În concluzie, recurenta susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă a prevederilor Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, a Legii nr. 31/1990 (art. 131 pct. 4) privind societăţile comerciale şi a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare (art. 87 alin. (1) lit. f) şi k)).

4. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 26.01.2016, recursul a fost admis în principiu, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate, Raportul de evaluare nr. x/25.03.2014 prin care Autoritatea Naţională de Integritate a concluzionat în sensul că dl. A. s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 25.06.2010, situaţie generată de generată de exercitarea simultană a funcţiei de primar al comunei Sărata şi a celei de reprezentant al Primăriei comunei Sărata în adunarea generală a acţionarilor SC C. Bacău SA.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel a admis acţiunea şi a anulat Raportul de evaluare, soluţia fiind împărtăşită şi de instanţa de control.

Astfel, prin Hotărârea nr. 30 din 25 iunie 2010 a Consiliului local Sărata a fost aprobată participarea Comunei Sărata, prin Consiliul local al comunei Sărata, cu capital la înfiinţarea societăţii comerciale SC C. Bacău SA, aportul comunei constând în numerar în valoare de 5.660 RON (art. 1 şi 2); prin art. 3 a fost aprobat actul constitutiv al SC C. Bacău SA, conform art. 4 reclamantul fiind împuternicit să semneze, în numele şi pe seama Consiliului local Sărata, actul constitutiv.

Efectuând propria evaluare asupra elementelor de fapt şi de drept ale cauzei instanţa de control judiciar constată că soluţia de anulare a raportului de evaluare pronunţată de judecătorul fondului reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate.

Rezultă din actele şi lucrările dosarului că acţionari ai SC C. Bacău SA sunt doar persoane juridice potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 - municipii, oraşe şi comune din judeţul Bacău -, iar reprezentarea acestora în adunarea generală a acţionarilor se face, potrivit art. 125 alin. (2) din Legea nr. 31/1991, "prin reprezentanţii lor legali care, la rândul lor, pot da altor persoane împuternicire pentru respectiva adunare generală.

Astfel, în temeiul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) şi ale art. 91 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, enunţate în cuprinsul raportului, pârâta a apreciat că cele două funcţii deţinute simultan de reclamant, respectiv funcţia de primar al Comunei Sărata, Judeţul Bacău şi calitatea de reprezentant al Comunei Sărata în Adunarea Generală a Acţionarilor în cadrul SC C. Bacău SA a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor.

Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data întocmirii raportului:

"Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...) f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional."

În conformitate cu prevederile art. 91 alin. (3) din aceeaşi lege:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi" iar nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 este sancţionată, conform art. 91 alin. (4) din acelaşi act normativ cu încetarea de drept a mandatului de ales local.

Norma juridică prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, reglementând incompatibilităţi ale aleşilor locali, constând într-o restrângere de drepturi pentru aceştia şi sancţiuni pentru nerespectarea lor, este de strictă interpretare şi aplicare, interpretului legii fiindu-i interzis a completa "lacunele legii", şi a o aplica pentru identitate de raţiune la alte situaţii, neprevăzute de lege, conform art. 10 din C. civ.

Este neîndoielnic că funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local, aspect care de altfel i se impută reclamantului prin Raportul de evaluare contestat.

Mai mult, este necontestat că reclamantul a fost desemnat ca reprezentant al Comunei Sărata în Adunarea Generală a Acţionarilor la SC C. Bacău SA prin H.C.L. Sărata nr. 30/2010.

Însă, contrar susţinerilor pârâtei, SC C. Bacău SA are calitate de operator regional, ceea ce înseamnă că nu se încadrează în categoria societăţilor comerciale de interes local, aşa cum prevede art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Legiuitorul, în clasificarea societăţilor comerciale a stipulat după criteriul interesului pe care acestea îl reprezintă, local, judeţean sau statal, interes care se suprapune cu competenţa lor teritorială de activitate. Competenţa acestor societăţi, cel mult, se suprapune cu competenţa din punct de vedere teritorial a autorităţilor publice care le înfiinţează, competenţă peste care acestea nu pot dispune şi care se exercită în limitele teritoriale ale unităţii administrativ-teritoriale pe care o administrează şi o conduc.

Astfel, societăţile comerciale constituite la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor sunt de interes local, societăţile comerciale constituite la nivelul judeţelor sunt de interes judeţean, iar societăţile constituite la nivel statal prin hotărâre de guvern sunt de interes naţional.

Însă, prin Legea nr. 51/2006, legiuitorul reglementează şi noţiunea de operator regional, acesta fiind o societate cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară, având ca obiect de activitate serviciile de utilităţi publice. Aria de deservire a acestui operator coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară, cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi care au contribuit la constituirea capitalului social al acesteia, ceea ce în mod evident depăşeşte ca interes nivelul local al fiecărui membru participant.

Pluralitatea de unităţi administrativ-teritoriale comunale, municipale şi judeţene, care asigură acţionariatul într-o societate comercială ce dobândeşte statut de operator regional, face ca obiectul serviciilor prestate de respectivul operator să depăşească aria în care un primar are puterea de a servi doar un interes local.

Or, art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reglementează starea de incompatibilitate între funcţia de primar şi calitatea de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunarea generală a unei societăţi de interes local, nicidecum în privinţa unui operator regional de utilităţi publice, cum este cazul în speţă.

În consecinţă, ceea ce prezintă relevanţă în analiza stării de incompatibilitate, este statutul societăţii la momentul evaluării efectuate de inspectorii pârâtei, iar SC C. Bacău SA poate fi definită ca operator regional în sensul prevederilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006.

Societatea menţionată nu poate fi calificată ca societate comercială de interes local în sensul normei prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei incompatibilităţi legale pentru reclamantul A. şi nulitatea raportului de evaluare.

Aşa fiind, instanţa de fond a statuat în mod corect că instituţia pârâtă a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 şi, în consecinţă, a anulat Raportul de evaluare nr. x/03.07.2013 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

În ceea ce priveşte analiza situaţiilor de incompatibilitate din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 şi a conţinutului noţiunii de operator regional, Înalta Curte are o jurisprudenţă constantă în acest sens e.g. deciziile nr. 163/2015, 431/2015, 432/2015, 473/2015, 1339/2015, 1410/2015 şi nr. 1908/2015.

Criticile recurentei-pârâte întemeiate pe dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 şi pe principiul aplicării imediate a legii noi sunt lipsite de temei, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, în cauză în mod corect s-a reţinut că atâta timp cât funcţia exercitată de reclamant şi pentru care s-a stabilit starea de incompatibilitate este aceea de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale SC C. Bacău SA, adică o funcţie precis determinată, nu se poate reţine, concomitent, o incompatibilitate determinată de "orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate".

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condiţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

Va fi obligat recurenta-pârâtă la plata sumei de 350 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 161 din 18 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata, către intimatul-reclamant, a sumei de 350 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) noul C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2017.

Procesat de GGC - CL