Negative jurisdictional conflict over unitary contravention report containing offenses governed by exclusive venue rules; claimant’s choice under Art. 116 CPC prevails to prevent case splitting
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Rădăuți Court, thereby dismissing the Onești Court's declination and validating the plaintiff's initial filing. The dispute arose when a company challenged a single administrative traffic contravention report containing two distinct offenses—circulating without a valid road vignette and violating the driver's minimum daily rest period—where the Rădăuți Court initially declinéd jurisdiction in favor of Onești based on the location of the second offense, but Onești subsequently refused jurisdiction because the two acts were governed by different legal regimes with exclusive territorial rules. Citing the principle of unity for indivisible claims and Article 116 of the Code of Civil Procedure, which allows the claimant to choose among multiple equally competent jurisdictions, the Court determined that since the offenses could not be legally separated into distinct proceedings, the plaintiff's choice of the court at its registered headquarters under Article 101 of O.G. No. 15/2002 prevailed over the venue rule for the rest violation derived from O.G. No. 37/2007 and O.G. No. 2/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 134 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict over unitary contravention report containing offenses governed by exclusive venue rules; claimant’s choice under Art. 116 CPC prevails to prevent case splitting: The dispute arose when a company challenged a single administrative traffic contravention report containing two distinct offenses—circulating without a valid road vignette and violating the driver's minimum daily rest period—where the Rădăuți Court initially declinéd jurisdiction in favor of Onești based on the location of the second offense, but Onești subsequently refused jurisdiction because the two acts were governed by different legal regimes with exclusive territorial rules. Citing the principle of unity for indivisible claims and Article 116 of the Code of Civil Procedure, which allows the claimant to choose among multiple equally competent jurisdictions, the Court determined that since the offenses could not be legally separated into distinct proceedings, the plaintiff's choice of the court at its registered headquarters under Article 101 of O.G. No. 15/2002 prevailed over the venue rule for the rest violation derived from O.G. No. 37/2007 and O.G. No. 2/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision cited in the dispositive section as the direct legal basis for the High Court's decision to establish the competent court for the resolution of the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 23.08.2016 pe rolul Judecătoriei Rădăuţi petenta SC A. SRL a contestat procesul-verbal de contravenţie nr. x din 2 august 2016, întocmit de un agent al Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial nr. 3, prin care i-au fost aplicate sancţiuni pentru două fapte contravenţionale reţinute în sarcina sa: - ansamblul format din autovehiculul cu număr de înmatriculare x şi semiremorca înmatriculată sub numărul x a circulat la data de 2.08.2016 fără a deţine rovinietă valabilă; - diminuarea cu 2 ore sau mai mult a perioadei de 9 ore din perioada de repaus zilnic fracţionat pentru conducătorul auto B..
Prin Sentinţa nr. 3146 din data de 25 noiembrie 2016 Judecătoria Rădăuţi a admis excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Rădăuţi şi a declinat în favoarea Judecătoriei Oneşti competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta SC A. SRL împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din 2 august 2016, intimat fiind Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 37/2007, contravenţia fiind săvârşită pe raza localităţii Oituz, judeţul Bacău, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine judecătoriei pe raza căreia s-a produs contravenţia, conform O.G. nr. 2/2001 art. 32 alin. (2).
Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin Sentinţa nr. 489 din data de 7 martie 2017, Judecătoria Oneşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Rădăuţi competenţa soluţionării cauzei având ca obiect plângere contravenţională formulată de petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial nr. 3, împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x din 2 august 2016, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oneşti şi Judecătoria Rădăuţi, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat soluţionarea cauzei şi, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că societatea petentă a fost sancţionată pentru două fapte contravenţionale sancţionate de acte normative distincte, care stabilesc diferit şi exclusiv competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale.
Prin raportare la situaţia particulară ivită, respectiv două fapte contravenţionale care atrag competenţe teritoriale diferite, instanţa a apreciat că, faţă de caracterul strâns legat al faptelor cuprinse într-un proces-verbal de contravenţie, disjungerea dosarului nu este posibilă, contravenind interesului soluţionării cauzei în mod unitar, iar soluţionarea întregului dosar trebuie să se facă de o singură instanţă, caz în care devin incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Prin acţiunea dedusă judecăţii petenta SC A. SRL a contestat procesul-verbal de contravenţie nr. x din 2 august 2016, întocmit de un agent al Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial nr. 3, prin care i-au fost aplicate sancţiuni pentru două fapte contravenţionale reţinute în sarcina sa: - ansamblul format din autovehiculul cu număr de înmatriculare x şi semiremorca înmatriculată sub numărul x a circulat la data de 2.08.2016 fără a deţine rovinietă valabilă; - diminuarea cu 2 ore sau mai mult a perioadei de 9 ore din perioada de repaus zilnic fracţionat pentru conducătorul auto B.
Aceste două fapte sunt reglementate de acte normative distincte, care stabilesc diferit şi exclusiv competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale.
Astfel, pentru prima faptă contravenţională, conform art. 101 din O.G. nr. 15/2002 prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul.
Pentru cea de-a doua contravenţie, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta contravenţională, prin raportare la dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 37/2007 coroborate cu art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Ambele dispoziţii instituie o competenţă exclusivă şi au caracterul unor norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga stabilind o altă instanţă decât cea indicată de dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, ori art. 101 din O.G. nr. 15/2002.
În acord cu cele reţinute de Judecătoria Oneşti, Înalta Curte constată caracterul strâns legat al faptelor cuprinse în procesul-verbal de contravenţie contestat şi apreciază că disjungerea dosarului nu este posibilă, contravenind interesului soluţionării cauzei în mod unitar.
În aceste circumstanţe, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze plângerea contravenţională vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în prezenta cauză alegerea fiind făcută de către petenta SC A. SRL prin depunerea plângerii la Judecătoria Rădăuţi, în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL Rădăuţi în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2017.
Procesat de GGC - CL