Plagiation allegation in doctoral thesis; suspension of proceedings for failure to pay expert fee set by copyright office

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 6.05.2014 sub nr. x/42/2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării şi Universitatea Valahia: - desfiinţarea hotărârii CNECSDTI nr. x din 21 februarie 2014 şi a raportului final cu privire la contestaţiile înregistrate la această autoritate cu nr. x din 21 noiembrie 2012 şi nr. x din 26 aprilie 2013, a hotărârilor Comisiei de Etică din cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte nr. x din 27 octombrie 2012 şi nr. x din 1 aprilie 2013 şi a rapoartelor Comisiei de analiză aferente; - suspendarea aplicării hotărârii CNECSDTI nr. x din 21 februarie 2014 până la soluţionarea acţiunii; - să se constate că sesizările înregistrate la Registratura Universităţii Valahia din Târgovişte sub nr. x din 14 septembrie 2012 şi x din 18 februarie 2013 sunt nefondate.

La data de 9 decembrie 2014, instanţa a admis cererea reclamantului şi a încuviinţat efectuarea unei expertize de specialitate în domeniul drepturilor de autor, pentru a răspunde întrebării "dacă lucrarea de doctorat susţinută de domnul A. în anul 2008 cu titlul - Reglementarea pedepsei capitale în dreptul românesc până la codificarea lui Alexandru Ioan Cuza - reprezintă un plagiat în sensul definit de art. 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004 în redactarea din anul 2008", urmând a se verifica paginile pentru care s-a constatat existenţa plagiatului de către Universitatea Valahia şi Consiliul Naţional de Etică.

Prin adresa din 5 februarie 2015 Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a comunicat instanţei costul efectuării expertizei încuviinţate pentru reclamant - 2.168 RON, sumă calculată conform Hotărârii nr. 1086/2008 şi Normei metodologice din 3.02.2009 privind modalitatea de calcul al tarifelor şi procedura de plată a sumelor datorate pentru operaţiunile efectuate contra cost de O.R.D.A., cu menţiunea că potrivit art. 8 pct. 3 din norma indicată, rezultatul expertizei va fi comunicat solicitantului numai după plata sumei datorate pentru efectuarea operaţiunilor de expertiză.

Curtea de Apel Ploieşti a adus la cunoştinţa reclamantului conţinutul adresei emise de O.R.D.A. şi i-a pus în vedere acestuia să transmită dovada achitării onorariului, astfel cum rezultă din adresele emise la datele de 11.02.2015 şi 11.03.2015 .

Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 aprilie 2015, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecata cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării şi Universitatea Valahia, pentru neîndeplinirea obligaţiei de a achita onorariul în cuantum de 2.168 RON stabilit de O.R.D.A. pentru efectuarea expertizei încuviinţate.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., solicitând anularea acesteia şi continuarea judecăţii.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că soluţia de suspendare a judecăţii este una greşită, întrucât onorariul a fost stabilit în mod eronat de către O.R.D.A.

Teza de doctorat trebuie să fie expertizată numai prin prisma paginilor indicate în hotărârile Comisiei de Etică şi nu în integralitatea ei, numărul total de pagini incriminate fiind de doar 103.

Chiar dacă onorariile pentru stabilirea expertizelor de specialitate în materia drepturilor de autor sunt stabilite de către O.R.D.A., instanţa de judecată este cea care stabileşte obiectivele expertizei raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, O.R.D.A. neavând competenţa de a stabili obiective şi nici întinderea materialului supus analizei.

Intimaţii-pârâţi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Universitatea Valahia nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări asupra căii de atac promovate.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., "când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate."

Textul reglementează cazul de suspendare facultativă a judecăţii în situaţia particulară în care desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, iar instituirea condiţiei culpei reclamantului conferă suspendării reglementate de norma sus-citată natura unei veritabile sancţiuni procedurale.

În doctrină s-a arătat, de asemenea, că "suspendarea judecăţii reglementată de aceste dispoziţii dă expresie principiului disponibilităţii procesului, în sensul aprecierii că prin pasivitatea în îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin, reclamantul se desesizează de proces, acceptând posibilitatea temporizării sale" .

În cauza de faţă, contestând acte administrative prin care autorităţile pârâte au derulat proceduri de verificare a lucrării de doctorat şi au aplicat sancţiuni reglementate de legislaţia în domeniu, reclamantul A. a solicitat, pentru dovedirea cererii de chemare în judecată, administrarea probei cu o expertiză de specialitate în domeniul drepturilor de autor, care să stabilească dacă lucrarea sa de doctorat reprezintă un plagiat în sensul definit de art. 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004.

Date fiind susţinerile reclamantului din cuprinsul acţiunii sau cele formulate în şedinţa publică de judecată, în sensul că pronunţarea unei soluţii în cauză presupune, în mod necesar şi verificarea lucrării de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, instanţa de fond a apreciat asupra pertinenţei, concludenţei şi utilităţii probei, a încuviinţat-o astfel cum a fost solicitată şi a pus în vedere reclamantului, la două termene succesive, să îndeplinească obligaţia de a achita onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei.

În procesul civil, părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea acestuia, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

Susţinerile recurentului din calea de atac promovată vizează, în principal, stabilirea eronată a onorariului de către O.R.D.A. a onorariului, argumentele invocate nu sunt de natură să înlăture culpa acestuia reţinută de instanţa de fond şi nu dovedesc nelegalitatea soluţiei de suspendare a judecăţii.

Reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, s-a limitat la a aprecia că pentru expertiza încuviinţată în cauză datorează un onorariu diminuat, nu a formulat o eventuală cerere de renunţare la proba încuviinţată, iar aceste împrejurări fundamentează concluzia instanţei referitoare la împiedicarea desfăşurării normale a procesului din culpa reclamantului.

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că nu poate micşora onorariul, întrucât în materia drepturilor de autor O.R.D.A. este singura autoritate abilitată să stabilească onorariul pentru expertizele de specialitate, conform art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 401/2006 şi art. 18 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 1086/2008, iar neîndeplinirea obligaţiei de achitare a onorariului pentru expertiza încuviinţată la solicitarea reclamantului a impus aplicarea sancţiunii suspendării reglementate de dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate şi a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 7 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2017.

Procesat de GGC - CL