Challenge to data protection authority's communication of investigation results as an individual administrative act under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea adresată iniţial Tribunalului Neamţ şi înregistrată sub numărul x/103/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal contestând decizia emisă de pârâtă sub nr. x din 21 mai 2014, susţinând că nu a primit răspuns la cererea înregistrată sub nr. x din 4 martie 2014 şi la petiţiile cu nr. x din 8 februarie 2014 şi la cea din data de 24.02.2014.

Prin Sentinţa civilă nr. 453/CA/22.10.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinând că în raport de calitatea pârâtei (de autoritate centrală), se impun a fi aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ce priveşte competenţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub numărul x/103/2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 4/2015 din 15 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 4/2015 din 15 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii.

Recurentul-reclamant critică, în esenţă, aspectele reţinute de instanţa de fond referitoare la faptul că adresa din 21 mai 2014 nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 şi susţine că, prin adresa respectivă, i-a fost comunicat rezultatul investigaţiei, fără a i se răspunde printr-o informare concretă legată de activitatea desfăşurată în urma petiţiei sale, instanţa de fond neavând în vedere esenţa comunicărilor.

Recurentul-reclamant mai susţine că intimata-pârâtă nu i-a adus la cunoştinţă procesul-verbal de constatare nr. x din 25 martie 2015, astfel că i-au fost încălcate drepturile de acces, informare, intervenţie şi opoziţie, drepturi garantate de art. 31 din Constituţie şi de Legea nr. 544/2001.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiat şi nefondat a recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, susţinând, în esenţă, faptul că a răspuns cererii recurentului, cu respectarea termenului de 30 de zile şi nu a refuzat în mod nejustificat, soluţionarea plângerii acestuia împotriva unui operator de date cu caracter personal.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 22 martie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauza de faţă, reclamantul A. a chemat în judecata pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, contestând decizia emisă de pârâtă sub numărul x din 21 mai 2014, şi susţinând totodată, că nu a primit răspuns la cererea înregistrată sub nr. x din 4 martie 2014 şi la petiţiile nr. x din 8 februarie 2014 şi la cea din data de 24.02.2014.

În esenţă, obiectul demersurilor desfăşurate de către recurentul-reclamant îl constituie cererea acestuia ca B. S.A., instituţie la care recurentul are contractate două credite, să folosească pentru corespondenţa purtată cu acesta, doar adresa dată în acest scop, fără a-l mai aborda prin telefon sau prin adresa de e-mail ori la domiciliul unei rude ale sale, considerând că trimiterea corespondenţei la alte adrese decât cea declarată, constituie o încălcare a dreptului său de informare, de intervenţie şi de petiţie.

În scopul remedierii nemulţumirii sale, recurentul-reclamant s-a adresat intimatei-pârâte Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal cu o cerere în acest sens, înregistrată la instituţia pârâtă sub nr. x din 8 februarie 2014.

Autoritatea pârâtă a dat curs solicitării sale în termen legal, prin emiterea adresei din 20 februarie 2014, prin care i s-a adus la cunoştinţă că potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu acelaşi conţinut către operatorul B. S.A., cu excepţia situaţiei în care întârzierea i-ar cauza un prejudiciu iminent şi ireparabil, recurentul fiind îndrumat să se adreseze cu prioritate acestuia.

Cu toate acestea, recurentul a formulat o nouă solicitare, prin care a revenit către intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal cu o nouă adresă, în esenţă cu acelaşi conţinut, cu privire la care instituţia intimată a răspuns prin adresa din 4 martie 2014, prin care recurentul a fost informat cu privire la înregistrarea noii sale cereri, precum şi cu privire la faptul că referitor la aspectele invocate, se vor efectua demersurile necesare în limitele competenţei sale legale.

Din înscrisurile existente la dosar, reiese că ulterior acestui moment, recurentul-reclamant a mai înregistrat trei cereri, vizând aceleaşi aspecte, înregistrate la autoritatea intimată sub nr. x din 6 martie 2014, nr. x din 12 mai 2014 şi nr. x din 15 mai 2014.

Prin adresa de răspuns nr. x din 21 mai 2014, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a arătat că aşa cum a precizat şi în adresa sa anterioară, în urma investigaţiei efectuate la operatorul B. S.A., nu au fost constatate încălcări ale prevederilor Legii nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Faţă de aspectele reliefate mai sus, Înalta Curte constată că în speţă, nu se poate reţine un refuz nejustificat al autorităţii pârâte în soluţionarea cererilor formulate de recurentul-reclamant, în sensul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, se constată că în mod corect, prima instanţă a reţinut că întrucât nemulţumirea recurentului-reclamant vizează adresa din 21 mai 2014, prin care intimata-pârâtă îi comunică rezultatul investigaţiei, această adresă nu poate fi considerată act administrativ, fiind o simplă comunicare, care nu dă naştere unui raport juridic în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în speţă, această calitate fiind deţinută de procesul-verbal de constatare nr. x din 25 martie 2014, în care s-au consemnat concluziile verificărilor efectuate de pârâtă la B. şi care face obiectul unei alte judecăţi.

Referitor la susţinerile recurentului-reclamant vizând nerespectarea de către intimata-pârâtă a termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, în acord cu judecătorul fondului se reţine că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul nu a invocat acest aspect, iar prin precizarea ulterioară a cererii nu a înţeles să formuleze o solicitare concretă în legătură cu aspectul menţionat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., împotriva Sentinţei civile nr. 4/2015 din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva Sentinţei civile nr. 4/2015 din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2017.

Procesat de GGC - CL