Cassation of administrative judgment for failure to effectively examine party's arguments in dispute over audit measures

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamanta Regia Autonomă Registrul Auto Român în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat instanţei de contencios administrativ, anularea Încheierii III/43 din 14 mai 2014 şi în fond, anularea măsurii nr. 7 din Decizia III.11 din 03 aprilie 2014 a Curţii de Conturi Departamentul III.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3146 din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Registrul Auto Român în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3146 din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Regia Autonomă Registrul Auto Român, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului se susţine că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât instanţa de fond nu face nicio referire la apărările reclamantei şi nu arată motivele pentru care acestea au fost înlăturate, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii, recurenta apreciind că se află, din acest motiv, în imposibilitate de a-şi exercita dreptul la apărare.

Astfel, hotărârea recurată nu cuprinde nicio referire la faptul că autoturismele nu au fost folosite în permanenţă de Ministerul Transporturilor, fiind reţinute aspecte ce nu au legătură cu situaţia prezentată de reclamantă.

Totodată, prima instanţă a reţinut în mod nejustificat faptul că adresa, chiar dacă a fost emisă în temeiul Ordinului ministrului transporturilor nr. 847 din 28 octombrie 2011, nu justifică punerea la dispoziţie a autoturismelor, întrucât din interpretarea coroborată a tuturor înscrisurilor, rezultă că autoturismele au fost puse la dispoziţia ministerului ca urmare a adreselor indicate în contestaţie, la solicitarea ordonatorului principal de credite şi cu respectarea dispoziţiilor ordinului menţionat anterior.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare în cauză, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.

Faţă de motivul de recurs invocat, intimata-pârâtă susţine că este îndeplinită condiţia motivării hotărârii, prima instanţă arătând în mod expres că reclamanta nu a făcut dovada temeiului juridic pentru punerea la dispoziţia Ministerului Transporturilor a autoturismelor aflate în patrimoniul reclamantei, iar faptul că nu au fost reluate toate aserţiunile acesteia, nu constituie un motiv de casare a sentinţei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 22 martie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamanta Regia Autonomă Registrul Auto Român ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, sunt întemeiate.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor formulate de reclamantă, întrucât nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi al răspunsului la întâmpinare, nu ar fi temeinice, raportat la apărările formulate de pârât şi la dispoziţiile legale incidente în cauză.

În acest sens, din parcurgerea considerentelor sentinţei atacate, se observă că motivarea primei instanţe se rezumă la interpretarea conţinutului adresei, fără a fi analizate susţinerile reclamantei referitoare la faptul că autoturismele au fost puse la dispoziţia Ministerului Transporturilor ca urmare a solicitării formulate de acesta, respectiv că autoturismele nu au fost folosite în permanenţă de Ministerul Transporturilor, impunându-se examinarea tuturor motivelor de fapt, invocate prin acţiunea dedusă judecăţii, în raport de prevederile legale aplicabile în speţă.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, o necercetare a fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar, atrăgând casarea sentinţei atacate.

Astfel, motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de către judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, se constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României), întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, iar dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Totodată, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia, pur şi simplu, concluziile unei instanţe inferioare.

În raport de motivele reţinute anterior, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării cauzei, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă, prin raportare la apărările formulate de pârâtă şi la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă Registrul Auto Român, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă Registrul Auto Român împotriva Sentinţei civile nr. 3146 din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2017.

Procesat de GGC - CT