Recovery of security deposit after annulment of suspension request and dismissal of tax assessment challenge
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the tax authority, thereby upholding the lower court's order that the tax authority must return a 45,000 RON security deposit to the taxpayer. The dispute concerned the restitution of a bond posted to suspend the enforcement of tax assessment decisions, where the taxpayer’s request for suspension was annulled for lack of stamp duty and the underlying action for annulment of the tax decisions was dismissed as premature and later finalized against the taxpayer. The court held that because the request for suspension had been annulled and the main action rejected, the provisions of Article 1064(4) of the Civil Procedure Code applied, which mandates the ex officio restitution of the security deposit when the request for which it was posted is dismissed, irrespective of the fact that the taxpayer ultimately remained liable for the tax debts established by the administrative acts.
Legislator headnote
AI generatedart. 7231 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1064 alin. (4) C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat; Recovery of security deposit after annulment of suspension request and dismissal of tax assessment challenge: The dispute concerned the restitution of a bond posted to suspend the enforcement of tax assessment decisions, where the taxpayer’s request for suspension was annulled for lack of stamp duty and the underlying action for annulment of the tax decisions was dismissed as premature and later finalized against the taxpayer. The court held that because the request for suspension had been annulled and the main action rejected, the provisions of Article 1064(4) of the Civil Procedure Code applied, which mandates the ex officio restitution of the security deposit when the request for which it was posted is dismissed, irrespective of the fact that the taxpayer ultimately remained liable for the tax debts established by the administrative acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as a procedural basis for the resolution of the administrative jurisdiction case.
Cited in the dispositive as the main procedural ground for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea formulată la data de 3 iunie 2015 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, reclamanta societatea A. SRL a solicitat restituirea cauţiunii stabilită în valoare de 45.000 RON, având în vedere că procesul în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea a fost soluţionat prin hotărâre definitivă.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 august 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de A. SRL, intimată fiind Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi s-a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 45.000 RON, achitată în Dosarul nr. x/2013, conform recipisei de consemnare nr. 1033908/1 din 11 iulie 2013.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 august 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, solicitând modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de restituire a cauţiunii.
În motivarea recursului, se arată că în mod eronat, prima instanţă a admis cererea formulată de către reclamantă şi a dispus restituirea cauţiunii, deoarece în speţă, cauţiunea a fost depusă pentru suspendarea executării deciziei de impunere nr. 641 din 11 aprilie 2013, emisă de fosta D.G.F.P. Argeş, cerere ce a fost anulată ca netimbrată prin încheierea de şedinţă din data de 17 iulie 2013, astfel că în opinia recurentei, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7231 C. proc. civ., având în vedere că fondul litigiului dintre părţi nu a fost soluţionat în mod irevocabil în favoarea reclamantei, iar reclamanta îi datorează sumele stabilite prin actele administrativ fiscale contestate.
4. Apărările formulate de intimata-reclamantă societatea A. SRL
Intimata-reclamantă societatea A. SRL a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, susţinând în esenţă, că în speţă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru restituirea cauţiunii, dat fiind faptul că hotărârea prin care a fost soluţionată cererea de suspendare a efectelor actului administrativ contestat, a rămas definitivă.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar reţine că deşi recurenta a invocat prin cererea de recurs, dispoziţii ale vechiului C. proc. civ., prezentei cauze îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicat, în raport de data înregistrării acţiunii introductive, şi anume 17 iunie 2013.
În condiţiile arătate, se reţine faptul că susţinerile formulate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, urmând a fi examinate din perspectiva acestor dispoziţii legale.
Potrivit dispoziţiilor art. 1064 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., republicat:
"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.
(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (...)
(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."
În speţă, prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/46/2013, reclamanta societatea A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, constatarea nulităţii absolute a Raportului de Inspecţie Fiscală F- Ax din 11 aprilie 2013, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, Activitatea de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere F-AG641 din 11 aprilie 2013, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, precum şi suspendarea executării actelor administrativ fiscale menţionate.
Prin Sentinţa civilă nr. 179/F-Cont din 18 septembrie 2013 a fost respinsă ca prematur introdusă, acţiunea în anulare formulată de reclamanta societate A. SRL.
Prin încheierea de şedinţă din 17 iulie 2013, pronunţată în aceeaşi cauză, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale, formulată de reclamanta societate A. SRL.
În considerarea cererii astfel formulate, societatea A. SRL a făcut dovada consemnării unei cauţiuni în cuantum de 45.000 RON, conform recipisei de consemnare nr. 1035908/1 din data de 11 iulie 2013, emisă de B.
Sentinţa civilă nr. 179/F-Cont din 18 septembrie 2013, pronunţată asupra acţiunii în anulare, de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 3820 din 15 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a respins recursul declarat de reclamanta A. SRL, ca nefondat.
Înalta Curte constată că aspectul invocat de către recurentă, în sensul că intimata-reclamantă îi datorează sumele stabilite prin actele administrativ fiscale contestate, nu este de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, câtă vreme aceste creanţe nu pot face obiectul despăgubirilor despre care se face vorbire în art. 1064 alin. (2) teza I C. proc. civ., republicat, ci aceste despăgubiri sunt condiţionate de a fi fost generate prin suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în considerarea căreia a fost consemnată respectiva cauţiune, ceea ce nu este cazul în cauza de faţă.
Cum cererea de suspendare a executării formulată de intimata-reclamantă a fost anulată ca netimbrată, iar acţiunea în anulare a actelor administrativ fiscale a fost respinsă ca prematur introdusă, soluţie rămasă definitivă în calea de atac a recursului, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, cererea de restituire a cauţiunii, formulată de reclamantă, este întemeiată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 august 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 august 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2017.
Procesat de GGC - CT