Judicial recusal for alleged bias due to failure to request clarification of appeal grounds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/86/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei Muşeniţa, a formulat contestaţie împotriva măsurii de ordin administrativ şi a hotărârii Consiliului Local din şedinţa din 24 iunie 2014 cu privire la pct. 5 din proiectul de hotărâre privind schimbarea din funcţie a viceprimarului.

Prin Sentinţa civilă nr. 7078 din 03 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei Muşeniţa, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/86/2014.

La termenul de judecată din 27 mai 2015, apărătorul recurentul-reclamant A. a formulat verbal cerere de recuzare a întregului complet de judecată C3R, învestit cu soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2014.

Motivele cererii de recuzare au fost depuse la dosar la data de 2 iunie 2015, recurentul-reclamant invocând dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ., republicat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 3 iunie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a completului C3R, format din domnii judecători B., C. şi D., formulată de recurentul A.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 3 iunie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi în rejudecare, admiterea cererii de recuzare şi trimiterea pricinii la un alt complet de judecată, cu anularea actelor de procedură întocmite.

În motivarea recursului se apreciază că există interes, respectiv îndoieli cu privire la imparţialitatea completului de judecată, întrucât în procedura prealabilă nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 471 coroborat cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., republicat, respectiv nu i s-a pus în vedere recurentului să precizeze în mod clar motivele recursului.

Consideră recurentul-reclamant că în acest mod a fost lipsit de o cale ordinară de atac, astfel că se impune a se da eficienţă dispoziţiilor art. 471 alin. (3) C. proc. civ., republicat, cu atât mai mult cu cât este lipsit şi de vechile dispoziţii ale art. 3041 C. proc. civ.

De asemenea, invocă principiul rolului activ al judecătorului, arătând că deşi legiuitorul a prevăzut că punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a excepţiei nemotivării recursului nu este caz de incompatibilitate, instanţa putea să verifice cererea şi să îi dea părţii posibilitatea să remedieze lipsurile acesteia.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant apreciază că există interes, respectiv îndoieli cu privire la imparţialitatea completului de judecată, întrucât în primul rând, instanţa putea invoca excepţia nulităţii hotărârii pronunţate de instanţa de fond, care este motivată în baza Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului local al comunei Muşeniţa, care este nesemnat şi nu a fost depus integral la dosar, fără a se face referire la documentaţia care a stat la baza Hotărârii nr. 13 din 24 iunie 2004 de schimbare din funcţie a viceprimarului, precum şi la înscrisurile depuse la dosar.

4. Apărările intimatului

Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul-pârât Consiliul Local al comunei Muşeniţa a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Deşi recurentul-reclamant nu a invocat vreun temei de drept pentru cererea de recurs, Înalta Curte, în raport de motivele de fapt arătate în cererea de recurs, apreciază că în speţă, temeiul juridic este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, dat fiind faptul că normele de drept ce reglementează cazurile de incompatibilitate absolută şi/sau relativă a judecătorilor sunt edictate în vederea respectării garanţiilor procesuale ale unei bune administrări a justiţiei, fără legătură cu normele de drept substanţial, care reprezintă cauza juridică a fiecărei cereri ce justifică demersul judiciar.

Verificând încheierea atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, reţine instanţa de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, ţinându-se seama de principiile dreptului la apărare, al disponibilităţii şi contradictorialităţii ce guvernează procedura civilă. De altfel, motivele de fapt pe care îşi întemeiază recurentul-reclamant calea de atac declarată în cauză, subsumate acestui temei de drept, au privit nu atât procedura de soluţionare a cererii de recuzare, ci mai ales lipsirea sa ulterioară, de anumite garanţii procesuale, în condiţiile pronunţării unei soluţii de respingere a cererii de recuzare formulate în cauză.

În opinia recurentului, a fost afectată imparţialitatea judecătorilor, în condiţiile în care nu i s-a pus în vedere să precizeze în mod clar motivele recursului, în baza rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant a invocat incidenţa în speţă a motivelor de recuzare prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ., republicat, respectiv situaţiile în care judecătorul este incompatibil de a judeca când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă, şi când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că acesta nu a făcut dovada stărilor de fapt enumerate limitativ la pct. 2 al alin. (1) din art. 42 C. proc. civ., republicat şi nici a elementelor de natură să nască, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, în accepţiunea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., republicat.

Astfel, referitor la motivul de recuzare întemeiat pe art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, simpla afirmaţie a existenţei unor împrejurări care ar face justificată temerea că judecătorii recuzaţi, soţul, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă, fără fundament probatoriu în acest sens, nu poate constitui în sine, un motiv de recuzare, căci potrivit art. 249 C. proc. civ., republicat:

"Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege."

În ceea ce priveşte motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., republicat, se constată că argumentul adus de către recurent soluţiei dată de Curtea de Apel Suceava cererii sale de recuzare a membrilor completului de judecată vizează faptul că în procedura prealabilă nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 471 coroborat cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., republicat, respectiv nu i s-a pus în vedere recurentului să precizeze în mod clar motivele recursului, în accepţiunea acestuia această obligaţie fiind generată de respectarea principiului rolului activ al judecătorului în derularea procesului.

Înalta Curte constată că aspectul invocat de către recurent în susţinerea cererii sale de recuzare nu reprezintă o situaţie de natură a demonstra lipsa de imparţialitate a membrilor completului de judecată, aceştia fiind ţinuţi să respecte şi principiile egalităţii părţilor în procesul civil, al dreptului de dispoziţie al părţilor şi al contradictorialităţii, cu atât mai mult cu cât recurentul a beneficiat de apărare specializată, fiind asistat de avocat, astfel că acesta nu poate invoca o presupusă lipsă de apărare în formularea cererilor sale.

Totodată, în acord cu opinia exprimată de prima instanţă, se reţine că analiza modului în care completul de judecată învestit cu soluţionarea cererii de recurs, a respectat dispoziţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 C. proc. civ., republicat, nu se înscrie printre motivele de recuzare strict şi limitativ reglementate de lege în privinţa judecătorului.

De asemenea, art. 42 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., republicat, stabileşte în mod expres că punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil.

În consecinţă, în mod corect instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a reţinut că cererea recurentului este nefondată, argumentele invocate de către acesta neputând fi subsumate motivelor de recuzare prevăzute de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ., republicat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 iunie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 iunie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2017.

Procesat de GGC - CT