Forest compensation claim upholding state liability and rejecting procedural capacity and prematurity defenses

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 aprilie 2014, Asociaţia Composesorilor Cacova Ierii, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură, solicitând anularea Adresei din 11 februarie 2014 raportat la anul 2009, emisă de pârât prin Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, cu consecinţa obligării pârâtului:

- la plata sumei de 74.579,27 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta în calitate de proprietari, pentru suprafaţa de pădure de 137,70 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 Trascău, în zona/tipul funcţional T1 şi T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Turda (85,90 ha) şi Ocolul Silvic Aiud (51580 ha), cu titlu de compensaţii/despăgubiri datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masa lemnoasa, aferente anului 2009;

- la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 74.579,27 RON, începând cel puţin cu data de 11 februarie 2014, dată la care creanţa a devenit exigibilă, respectiv data la care M.M.S.C. prin Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură a refuzat nejustificat, cu exces de putere, să dispună plata compensaţiilor cuvenite; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 264 din 20 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, ca neîntemeiată;

- a calificat excepţia prematurităţii, invocată de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, ca fiind o apărare de fond;

- a admis excepţia inadmisibilităţii petitului cererii de chemare în judecată privind anularea adresei din 11 februarie 2014, invocată din oficiu, şi a respins acest capăt de cerere formulat de reclamanta Asociaţia Composesorilor Cacova Ierii, ca inadmisibil;

- a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Composesorilor Cacova Ierii în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, şi, în consecinţă: a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 74.579,27 RON şi dobânda legală aferentă acestui debit începând de la data de 11 februarie 2014 şi până la achitarea integrală a debitului;

- a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial şi taxa judiciară de timbru şi a respins pretenţiile reclamantei privitoare la cheltuielile de judecată constând în contravaloare combustibil.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 264 din 20 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014 a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe.

Recursul a fost întemeiat în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului, pârâtul susţine că nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte obiectul pretenţiilor intimatei-reclamante, această calitate aparţinând Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, conform atribuţiilor ce i-au fost conferite prin H.G. nr. 428/2013.

Arată că prima instanţă s-a rezumat în motivarea soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive la o singură frază, lipsită de suport juridic şi în dezacord cu înscrisurile depuse la dosar.

Critică motivarea instanţei de fond în condiţiile în care, prin H.G. nr. 48/2013, la art. 1 alin. (2) se menţionează că "Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice realizează politicile naţionale, corelate cu cele la nivel european şi internaţional, în domeniile mediului, schimbărilor climatice, îndeplinind rolul de autoritate de stat, planificare, reglementare, sinteză, coordonare, monitorizare, inspecţie şi control", apreciind că nu are atribuţii în domeniul pădurilor şi că prin H.G. nr. 428/2013 se indică în mod expres calitatea de autoritate publică centrală în domeniul pădurilor şi de ordonator principal de credite în sarcina Departamentului, ceea ce determină competenţa exclusivă a acestuia în acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic.

Prin O.U.G. nr. 96/2012 au fost restrânse atribuţiile ministerului în domeniul pădurilor prin înfiinţarea respectivului departament, în favoarea căruia au fost instituite competenţe în acest sens.

Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 428/2013 prevăd faptul că Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, îndeplinind funcţia de autoritate publică centrală în domeniile ape, păduri şi piscicultură. Consideră recurentul că aceste dispoziţii se interpretează coroborat cu prevederile art. 6 alin. (2), (3) şi (4) din H.G. nr. 428/2013 şi cu art. 53 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 90/2001, din care recurentul apreciază că reiese faptul că în ceea ce priveşte domeniile sale de activitate, Departamentul are calitatea de ordonator principal de credite.

De asemenea, recurentul-pârât susţine că reclamanta nu a parcurs toate etapele premergătoare obţinerii compensaţiilor şi nu a făcut dovada realizării cerinţelor impuse de legiuitor, respectiv a îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 97 şi urm. C. silvic şi ale H.G. nr. 861/2009, motiv pentru care, solicită respingerea acţiunii reclamantei ca prematur formulată.

4. Apărările intimatei-reclamante Asociaţia Composesorilor Cacova Ierii

Legal citată, intimata-reclamantă Asociaţia Composesorilor Cacova Ierii nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză. Ulterior întocmirii şi comunicării raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 12 octombrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

5.2 Alte aspecte procesuale

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2017, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva Sentinţei civile nr. 264 din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cauza a fost repusă la rol la termenul din 17 mai 2017, având în vedere că Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost soluţionat prin Decizia nr. 26 din 10 aprilie 2017, în sensul respingerii ca inadmisibile, a sesizării, dat fiind faptul că cerinţa noutăţii chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizării, nu este îndeplinită.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin recursul de faţă, pârâtul critică în esenţă, dezlegarea pe care prima instanţă a dat-o excepţiilor lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi a prematurităţii acţiunii, invocate de către pârât prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor), se constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 86/2014:

"(1) Se reorganizează Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin schimbarea denumirii în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi prin preluarea activităţii şi a structurilor de la Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură îşi încetează existenţa."

Astfel, raportat la dispoziţiile legale anterior relevate, se observă că prin O.U.G. nr. 86/2014 a operat atât o schimbare a denumirii Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, dar în acelaşi timp, a avut loc. şi o preluare a activităţii şi structurilor de la Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură, departament care, prin acelaşi act normativ, urma să îşi înceteze activitatea la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.

În acest sens, se constată că H.G. nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor a intrat în vigoare la data publicării acestei în Monitorul Oficial al României, respectiv la 21 ianuarie 2015, iar la art. 3 din acest act normativ, prevede în mod explicit faptul că:

"Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor se substituie în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din toate actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele, memorandumurile şi acordurile, precum şi în toate litigiile în care fostul Minister al Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură sunt părţi."

Ulterior, prin art. 13 şi 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017 din 4 ianuarie 2017:

"Art. 13. Se înfiinţează Ministerul Apelor şi Pădurilor prin preluarea activităţii şi structurilor specializate din domeniul apelor şi pădurilor de la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor. (...)

Art. 20. (2) Ministerele nou-înfiinţate sau care preiau, instituţii, activităţi şi structuri, după caz, de la alte ministere sau autorităţi, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, preiau personalul aferent acestora în condiţiile legii şi se subrogă în drepturile şi obligaţiile ministerelor sau autorităţilor care derulau aceste activităţi."

În acelaşi timp, se constată că potrivit art. 18 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2014:

"(1) În cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri şi sintagme se înlocuiesc în mod corespunzător prezentei ordonanţe de urgenţă, după cum urmează: (...)

b) Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în cazul prevederilor care reglementează domeniile ape, păduri şi piscicultură."

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în cauză, calitatea de recurent-pârât revine Ministerului Apelor şi Pădurilor, prin confuziunea legală intervenită ca urmare a absorbţiei Departamentului Ape, Păduri şi Piscicultură, în condiţiile H.G. nr. 38/2015 (care a abrogat H.G. nr. 428/2013, ce se referea la înfiinţarea D.A.P.P.), precum şi ca urmare a preluării drepturilor şi obligaţiilor aparţinând fostului Minister al Mediului Apelor şi Pădurilor, potrivit H.G. nr. 20/2017 şi O.U.G. nr. 1/2017.

Ca atare, recurentul Ministerul Apelor şi Pădurilor are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă.

Referitor la excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice în faţa instanţei de fond şi susţinută prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că, în raport de argumentele invocate de recurentul-pârât în susţinerea acestei excepţii, precum şi împrejurările de fapt deduse judecăţii în prezenta cauză, prima instanţă a făcut o justă apreciere a excepţiei în discuţie, calificând-o în mod corect, ca fiind o apărare de fond.

Pe de altă parte, se constată că prin recursul formulat, recurentul-pârât susţine că reclamanta nu a parcurs toate etapele premergătoare obţinerii compensaţiilor şi nu poate face dovada realizării cerinţelor impuse de legiuitor, respectiv a îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 97 şi urm. C. silvic şi ale H.G. nr. 861/2009, fără ca recurentul să precizeze, în concret, care sunt acele etape premergătoare, neparcurse în opinia sa, de către reclamantă şi nici temeiul de drept al acestora, textele de lege invocate în recurs nefiind în măsură să fundamenteze o asemenea susţinere.

Astfel, pe fondul pretenţiilor depuse judecăţii, se constată că potrivit Anexei nr. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, "Parcurile naţionale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice. Managementul parcurilor naţionale asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecţia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversităţii biologice în condiţii de stabilitate ecologică, prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabileşte prin regulamente şi planuri proprii de protecţie şi conservare aprobate de autorităţile naţionale ştiinţifice şi administrative abilitate, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai puţin influenţate prin activităţi umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naţionale pot fi delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii ştiinţifice. Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren. În perimetrul parcurilor naţionale sunt admise doar activităţile tradiţionale practicate numai de comunităţile din zona parcului naţional, activităţi tradiţionale ce vor fi reglementate prin planul de management. Parcurile naţionale corespund categoriei II IUCN".

În compensarea restricţiilor aduse proprietăţii prin instituirea regimului de arie naturală protejată, art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 prevede că:

"Pentru terenurile din ariile naturale protejate, deţinut în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensaţii pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate".

Conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic:

"în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă."

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale.

În cauză, Înalta Curte constată că refuzul recurentului de a soluţiona favorabil cererea intimatei de acordare a despăgubirilor este nejustificat, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Relevante pe problema de drept aflată în discuţie sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel, până la data de 31 decembrie 2009, cum este situaţia din speţa de faţă, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009 Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocaţiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007 - 2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006) şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

În speţă, despăgubirile solicitate de intimată pentru anul 2009 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente", pentru care nu se impune obţinerea avizului favorabil al Comisiei Europene şi adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010. Prin urmare, cererea intimatei nu poate fi considerată prematură, după cum susţine recurentul.

Cu privire la cuantumul sumelor solicitate, se constată că la dosarul instanţei de fond s-au depus anexe întocmite de Ocolul Silvic Aiud şi Ocolul Silvic Turda, cuprinzând calculul sumelor ce se cuvin intimatei, calcul ce nu a fost contestat de către recurent.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva Sentinţei civile nr. 264 din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va obliga recurentul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor, la plata către intimata-reclamantă Asociaţia Composesorilor Cacova Ierii a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.680 RON, reprezentând onorariul de avocat şi cheltuielile de transport suportate de intimată în faza procesuală a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva Sentinţei civile nr. 264 din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata către intimata-reclamantă Asociaţia Composesorilor Cacova Ierii a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.680 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2017.

Procesat de GGC - CT