Suspension of agricultural subsidy clawback acts: prima facie doubt on intentionality under Regulation 1122/2009 and imminent financial harm under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/45/2015, reclamanta A. SA Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâta APIA - Centrul Judeţean Vaslui suspendarea executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 martie 2015 prin care se stabileşte valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli reprezentând suma de 3.511.813,04 RON, rezultată ca urmare a aplicării sancţiunii de reducere de 20% aplicată la sumele plătite de APIA conform Deciziei de plată nr. 2119947 din 26 noiembrie 2012 pentru Cererea unică de plată pentru suprafaţa nr. VS 28785 din 14 mai 2012 depusă de A. SA ("Titlul executoriu de creanţă bugetară aferentă anului 2012") şi suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 2639 din 11 martie 2015 prin care se stabileşte valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli reprezentând suma de 9.087.874,74 RON, rezultată ca urmare a aplicării sancţiunii de reducere de 50% aplicată la sumele plătite de APIA conform Deciziei de plată nr. 2546757 din 10 decembrie 2013 şi Deciziei nr. 3206655 din 07 februarie 2014 pentru Cererea unică de plată pentru suprafaţa nr. VS 23310 din 10 aprilie 2013 depusă de A. SA ("Titlul executoriu de creanţă bugetară aferentă anului 2013"), până la momentul pronunţării instanţei de fond asupra cererii de anulare a celor două acte administrative.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 96 din data de 15 noiembrie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SA Vaslui în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 martie 2015 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 martie 2015 până la momentul pronunţării instanţei de fond asupra cererii de anulare a celor două acte administrative.

3. Criticile formulate de pârâtă în recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Pârâta a arătat că instanţa de fond, analizând cauza a depăşit limitele învestirii sale, în sensul că trebuia să se oprească numai asupra aspectelor de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative contestate, nu asupra elementelor de nelegalitate, ca atare.

Curtea de Apel s-a referit la dispoziţiile art. 72 din Regulamentul CE 1122/2009, cu privire la încadrarea juridică şi faptele reţinute, chestiune care depăşeşte cadrul procesual reglementat de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Este greşită argumentarea instanţei de fond că nu poate fi considerată ca o neconformitate deliberată nerespectarea de către fermier a SMR 7, atâta timp cât acesta a dispus înregistrarea corectă a mortalităţilor. Or, nu s-a observat că măsurile întreprinse de fermier au fost luate numai după ce s-a anunţat iminenţa controlului.

De altfel, existenţa unor neconformităţi repetate nu face obiectul litigiului şi constituie o chestiune de fond ce nu trebuia examinată de instanţă.

Pârâta a arătat că prin nerespectarea SMR 7 nu se produce direct un prejudiciu bugetului naţional sau celui comunitar, însă prin încălcarea obligaţiei de întocmire corectă a evidenţelor se crează pericolul ca fermierul să primească sume diferite pentru acelaşi lucru, folosind mai multe forme de sprijin.

Este eronată şi reţinerea instanţei că s-ar produce o pagubă iminentă, deoarece doar creditorii reclamantei ar fi afectaţi prin nerecuperarea creanţelor, dacă societatea ar intra în insolvenţă.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 25 octombrie 2015 a depus întâmpinare reclamanta A. SA, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu motivarea că au existat motive serioase şi pertinente care au creat o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative contestate.

Prin cele două acte de control contestate în faţa instanţei au fost stabilite creanţe bugetare distincte, stabilite procentual la cuantumul subvenţiilor corespunzătoare anilor 2012 şi 2013, în considerarea caracterului repetitiv al încălcărilor constatate.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, în mod corect a reţinut instanţa de fond că dată fiind mărimea creanţei stabilite şi impactul pe care plata acestei sume l-ar putea avea asupra desfăşurării activităţii economice a societăţii reclamante, este posibil să se producă o pagubă în patrimoniul acesteia din urmă, ce ar avea efecte greu de înlăturat.

5. Procedura de filtrare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 16 mai 2017.

II. Soluţia pronunţată de Înalta Curte şi analiza motivelor de casare

A fost invocată excepţia nulităţii recursului, întrucât motivarea a fost depusă peste termenul prevăzut de lege, adică 5 zile de la comunicare.

Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului constată că cererea de recurs a fost depusă la data de 29 mai 2016, iar comunicarea sentinţei s-a efectuat la data de 29 iulie 2015. Aşa fiind, este evident că cererea de recurs a fost depusă înainte de comunicarea sentinţei, ceea ce duce la concluzia că motivele sunt depuse în termenul prevăzut de art. 392 C. proc. civ., iar criticile sub acest aspect sunt nefondate.

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Criticile formulate de pârât se subsumează dispoziţiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Instanţa de fond în mod corect a aplicat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a analizat aspectele procedurale ale litigiului dedus judecăţii în limitele învestirii sale.

Astfel, este nefondată susţinerea pârâtei că instanţa de fond s-a pronunţat asupra fondului legalităţii actelor administrative a căror suspendare a fost solicitată de reclamantă.

Curtea de Apel a apreciat asupra cazului bine-justificat care rezultă dintr-o analiză sumară a circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei, astfel încât să rezulte existenţa unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Actele contestate au consemnat o situaţie de fapt (elementul intenţional) care nu este motivat de o manieră care să ducă încălcarea dispoziţiilor art. 71 şi 72 din Regulamentul CE 1122/2009 şi aplicarea corecţiilor financiare aferente acestor încălcări.

Aşadar, analiza prima facie a actelor administrative relevă o împrejurare de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Aceasta nu înseamnă că s-a prejudecat fondul, deoarece analiza motivului de nelegalitate nu este completă, de vreme ce nu au fost administrate şi nici analizate toate probele ce pot contribui la stabilirea stării de fapt, instanţa limitându-se la procesele-verbale ce au fost contestate în instanţă.

Este nefondată şi critica pârâtei privind iminenţa producerii unei pagube în cazul punerii în executare a actelor administrative contestate, de vreme ce mărimea creanţelor stabilite în sarcina reclamantei este de natură să afecteze activitatea economică prin reducerea lichidităţilor disponibile.

Activitatea societăţii-reclamante se desfăşoară în principal prin acordarea de subvenţii pentru agricultură, iar aplicarea unor măsuri de executare silită a creanţelor de 3.511.813,04 pentru anul 2012 şi suma de 9.087.874,74 RON pentru anul 2013 ar afecta grav obţinerea subvenţiilor pentru anul 2015 şi ar fi de natură să blocheze activitatea curentă, aspect necontestat de pârâtă.

Urmează să fie înlăturat argumentul că suspendarea actelor administrative ar pune pârâta în situaţia de a nu se putea înscrie la masa credală, dacă reclamanta intră în insolvenţă, deoarece în speţă se discută situaţia financiară a reclamantei care trebuie să demonstreze posibilitatea producerii unei pagube iminente în patrimoniul său, nu a pârâtei - executarea creanţelor sale nefiind de natură să afecteze aprecierea efectuată de instanţă în litigiu.

Aşa fiind, în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 de către Curtea de Apel Iaşi, criticile formulate în calea de atac apărând ca neîntemeiate.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor, Înalta Curte urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece la dosarul cauzei nu s-a depus chitanţa ce face dovada efectuării plăţii onorariului de avocat de către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul judeţean Vaslui împotriva Sentinţei nr. 96/2015 din 28 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei reclamante, privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2017.

Procesat de GGC - CT