Negative jurisdictional conflict: Competence for civil servant service-relationship disputes lies with the tribunal under Law 188/1999, overriding general administrative law

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1438/2015 din 10 noiembrie 2015, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 168/2016 din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal:

- a dispus anularea capătului de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu Oficiul Naţional al Registrului Comerţului privind anularea actelor administrative şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 6.04.2015 pentru ocuparea postului de şef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de Insolvenţă;

- a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi şi, în consecinţă, a declinat în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a celorlalte capete de cerere ale acţiunii;

- a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi reclamanta A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, să dispună admiterea cererii de chemare în judecată şi:

1. anularea actelor administrative şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 06.04.2015 pentru ocuparea postului de şef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de Insolvenţă din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi;

2. anularea notificării nr. X din 01 martie 2010, precum şi a actelor şi operaţiunilor care au stat la baza notificării menţionate;

3. revenirea la situaţia anterioară;

4. obligarea pârâtului la plata sumei de 196.606 RON cu titlu de daune materiale şi a sumei de 10.000 de RON cu titlu de daune morale.

Prin Sentinţa nr. 1438/2015 a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Întrucât o acţiune cu obiect identic a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. 652/45/2015, prin încheierea de la termenul din 22.02.2016 cele două acţiuni au fost conexate.

Curtea de apel a anulat primul capăt de cerere în raport de faptul că reclamanta nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 194 lit. c) C. proc. civ., în sensul că nu a precizat, prin nici una dintre cele două acţiuni conexate, care sunt actele administrative emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi operaţiunile administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 06.04.2015 pentru ocuparea postului de şef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, a căror anulare a solicitat-o.

În ceea ce priveşte celelalte capete de cerere, Curtea de apel a admis excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Tribunalului Iaşi.

Înalta Curte constată că aceste capete de cerere privesc raportul de serviciul al reclamantei (care, conform actelor dosarului, a beneficiat de un statut asimilat funcţionarilor publici), cu instituţia publică la care a funcţionat până în anul 2010.

Rezultă cu evidenţă că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit de reclamantă, se circumscrie noţiunii de raport de serviciu, aşa încât competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

În concluzie, indiferent de rangul autorităţii sau instituţiei publice emitente a actului contestat, în materia privind funcţionarii publici competenţa de soluţionare a litigiilor aparţine tribunalului, astfel cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Iaşi.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2017.