Integrity report confirming incompatibility of prosecutor's dean role upheld; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/24.06.2014 întocmit de autoritatea pârâtă Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, pe care îl apreciază ca fiind în contradicţie evidentă cu dispoziţiile legale.

Prin Raportul de evaluare a cărui anulare a fost solicitată s-a constatat că dl. A., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 11.05.2012 - 01.01.2014, deoarece a deţinut concomitent şi funcţia de conducere de decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii europene "B." Lugoj, încălcând astfel prevederile art. 101 din Legea nr. 161/2003 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 328 din 17 noiembrie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI) - Inspecţia de Integritate.

3. Calea de atac a recursului şi motivele înfăţişate

Împotriva Sentinţei civile nr. 328 din 17 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Prin motivele de recurs dezvoltate, în esenţă, recurentul a susţinut după cum urmează:

- instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit textele legale incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Constituţia României, art. 101 din Legea nr. 161/2003, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi prevederile relevante din Legea nr. 1/2011, constatând în mod eronat faptul că funcţia de decan nu intră în sfera funcţiilor didactice şi că, prin urmare, aceasta este incompatibilă cu funcţia de procuror;

- din analiza textelor legale arătate reiese faptul că funcţia de procuror nu este incompatibilă cu funcţiile didactice din învăţământul superior, după cum se observă că nu se face vreo distincţie între funcţiile didactice de predare şi cele de conducere în învăţământul superior, ceea ce permite concluzia că în cuprinsul acestor prevederi noţiunea de funcţie didactică este tratată lato sensu;

- dispoziţiile legale referitoare la incompatibilitate prezumă că funcţiile didactice, în sensul de activităţi în domeniul didactic, nu sunt de natura a afecta sau influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin procurorului potrivit constituţiei şi altor acte normative;

- cu referire la noţiunea de funcţii didactice, deşi, în adevăr, în Legea nr. 1/2001 se prevede că decanul are o funcţie de conducere în învăţământul superior fără a se mai preciza în mod expres că acesta îndeplineşte tot o funcţie didactică (art. 207 alin. (2) lit. b), din aceleaşi reglementări cuprinse în actul normativ, în ceea ce priveşte atribuţiile decanului se observa că acestea sunt legate strict de activitatea de organizare a procesului de învăţământ la nivelul facultăţii pe care o conduce, decanul nefiind ordonator de credite iar facultatea pe care o reprezintă nu are personalitate juridică;

- rezultă astfel că atribuţiile decanului nu pot influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor specifice funcţiei de procuror, potrivit Constituţiei şi altor acte normative, instanţa de fond interpretând eronat dispoziţiile art. I pct. 49 din O.U.G. nr. 49/2014, prin care a fost modificată şi completată Legea nr. 1/2001, care nu fac decât să clarifice o problemă practică referitoare la statutul decanului şi nu să confere un nou statut sau să interpreteze în alt sens funcţiile de conducere, respectiv cea de decan din învăţământul superior; prin completările aduse de acest text este clar că statutul juridic al decanului a rămas nemodificat astfel ca orice interpretare contrară calificării dată expres de lege este evident nelegală.

4. Apărările Agenţiei Naţionale de Integritate

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20.02.2015, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, subliniind că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale atunci când a reţinut existenţa stării de incompatibilitate între funcţia de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj şi funcţia de conducere de decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii europene "B." Lugoj.

Intimata a precizat că niciunul dintre considerentele expuse de recurent nu au înrâurire asupra soluţionării prezentei cauze, nefiind aduse argumente pertinente şi concludente. În ceea ce priveşte O.U.G. nr. 49/2014, la care face referire recurentul, intimata arată că acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 486 din data de 30 iunie 2014, fiind evident ca a fost adoptat ulterior întocmirii raportului de evaluare (24.06.2014) cât şi ulterior perioadei de evaluare (cuprinsă în intervalul 01.01.2012 - 01.01.2014) astfel că nu poate fi aplicabil în cauză.

5. Procedura derulată în recurs

Pe baza recursului, a întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 01.06.2016, s-a dispus comunicarea raportului cu menţiunea că părţile pot formula un punct de vedere asupra acestuia, iar prin încheierea din Camera de consiliu din 02.02.2017, Completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de A., fixându-se termen pentru soluţionarea acestuia conform dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului şi a apărărilor din întâmpinare, precum şi faţă de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că nu subzistă motive care să atragă reformarea acesteia.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/24.06.2014 prin care intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut existenţa unei stări de incompatibilitate în privinţa sa.

În concret, prin actul administrativ atacat s-a constatat că recurentul reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut simultan atât funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj cât şi funcţia de conducere de decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Europene "B." Lugoj, în perioada 11.05.2012 - 01.01.2014.

Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului recurent reţinând, prin argumentele decisive, că funcţia de decan nu reprezintă o funcţie didactică în învăţământul superior raportat la prevederile art. 285 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 în care sunt prevăzute şi enumerate doar 4 funcţii didactice, printre care nu se află şi cea de decan al unei facultăţi, fiind evidentă distincţia între funcţia didactică şi funcţia de conducere, raportat şi la celelalte prevederi ale acestui act normativ şi reţinând şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, reluate în cuprinsul art. 101 din Legea nr. 161/2003.

A mai reţinut judecătorul fondului, valorificând şi apărările autorităţii pârâte formulate cu ocazia judecăţii în fond, că prevederile O.U.G. nr. 49/2014 nu sunt incidente în cauză, dată fiind adoptarea ulterioară a acestui act normativ ce nu poate fi aplicat întrucât aceasta ar echivala cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

Înalta Curte, în urma propriei analize şi evaluări asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente la situaţia de fapt din cauză, necontestată de altfel, nici sub aspectul perioadei de incompatibilitate reţinută şi nici cu privire la motivul generator al verificării, constată că nu sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant, prin care, practic, au fost reluate apărările înfăţişate şi cu ocazia judecării cauzei în fond şi cărora, prin hotărârea ce formează obiectul recursului de faţă, instanţa le-a răspuns în manieră clară şi cuprinzătoare.

Astfel, instanţa de recurs reţine că redactarea considerentelor sentinţei atacate este conformă dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi apreciază ca acestea reflectă analiza detaliată şi coerentă a susţinerilor relevante ale părţilor.

Înalta Curte împărtăşeşte raţionamentul judecătorului fondului ca şi modalitatea în care au fost interpretate şi aplicate dispoziţiile legale incidente situaţiei factuale a cauzei, astfel că nici sub acest aspect susţinerile recurentului reclamant nu sunt întemeiate şi ca atare nu pot fi primite.

În adevăr, chestiunea ce s-a impus a fi dezlegată în cauză, astfel cum bine a remarcat şi instanţa de fond, vizează determinarea naturii şi conţinutului funcţiei de decan la o universitate de stat sau privată, în contextul şi prin raportare la conţinutul funcţiei didactice dar şi la incompatibilităţile prevăzute pentru funcţia de judecător şi respectiv cea de procuror, cum este cazul recurentului-reclamant.

Potrivit art. 101 din Legea nr. 161/2003 " funcţia de judecător şi procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior".

De asemenea, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 statuează că "funcţiile de judecător, procuror, magistrat asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii".

Pentru a determina, raportat la incompatibilităţile astfel stabilite de lege pentru funcţia de procuror, conţinutul noţiunii funcţiilor didactice din învăţământul superior, Înalta Curte retine că, în mod corect prima instanţă a avut în vedere şi a analizat prevederile Legii nr. 1/2011, respectiv art. 285 alin. (1), potrivit cu care doar 4 funcţii din învăţământul superior sunt prevăzute ca funcţii didactice, între care nu se regăseşte însă şi funcţia de decan, care în schimb este enumerată în cuprinsul art. 207 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ ca funcţie de conducere la nivelul facultăţii.

Cu alte cuvinte şi instanţa de control judiciar apreciază că o atare raportare la prevederile Legii nr. 1/2011 ce definesc conceptual, respectiv enumeră limitativ funcţiile didactice, constituie în mod evident un reper obiectiv de determinare a conţinutului incompatibilităţii prevăzute de lege, situaţie în raport de care susţinerile recurentului-reclamant prin care acesta tinde a echivala funcţia de decan ca funcţie de conducere, cu o funcţie didactică, în lipsa unei prevederi legale lipsită de echivoc, în acest sens, nu pot fi primite.

În fine, nefondate sunt în opinia Înaltei Curţi şi susţinerile referitoare la interpretarea eronată de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. I pct. 49 din O.U.G. nr. 49/2014, prin care a fost modificată şi completată Legea nr. 1/2011, mai precis art. 207 alin. (2) din lege care enumeră funcţiile de conducere în instituţiile de învăţământ superior, întrucât, în mod just s-a apreciat de către judecătorul fondului că respectivele dispoziţii nu sunt incidente în cauză, acestea fiind adoptate ulterior întocmirii raportului de evaluare cât şi ulterior perioadei de evaluare avute în vedere, astfel că în virtutea principiului neretroactivităţii legii, consacrat deopotrivă în C. civ. cât şi în Constituţia României, ele se aplică numai situaţiilor ce se ivesc după adoptarea lor, nu şi celor trecute.

Cum necontestat recurentul a deţinut concomitent funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj cât şi funcţia de conducere de decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Europene "B." Lugoj, în perioada 11.05.2012 - 01.01.2014, Înalta Curte concluzionează în sensul netemeiniciei criticilor recurentului reclamant întrucât, în acord cu cele statuate şi de prima instanţă reţine că ipoteza normelor legale citate este îndeplinită şi, deci, starea de incompatibilitate a fost corect identificată de intimata ANI .

Prin urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul de faţă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 328 din 17 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2017.

Procesat de GGC - NN