Recovery of rural development aid for business plan non-compliance and proportionality of contractual breach sanction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed all appeals as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that rejected the claimant's action to annul the administrative decision and budget claim. The dispute concerned a civil fiscal case where a limited liability company challenged a 63,930 RON budget claim imposed by the Agency for Financing Rural Investments, which stemmed from the violation of a rural development financing contract for a "Young Farmer Installation" project due to the failure to implement the approved business plan and the late submission of the second payment request. The Court held that the procedural objection regarding the non-intervention of the judicial administrator was unfounded because the claimant was legally cited at its elected procedural address without prior notification of the insolvency status. Substantively, the Court confirmed that the failure to adhere to the contractual obligations and business plan constituted a "non-compliance" under Law 66/2011, triggering the contractual provision requiring the integral restitution of all received non-reimbursable aid. The Court further rejected the claimant's argument that the full recovery measure violated the principle of proportionality, ruling that the principle is satisfied by the framework of Law 66/2011 and its annex, which permits the withdrawal of entire financing in specific violation scenarios, and that the measure was a direct consequence of the contractual breach rather than an administrative sanction subject to discretionary proportionality analysis.
Legislator headnote
AI generatedart. 176 C. proc. civ, art. 488 pct. 5 C. proc. civ, art. 498 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ; Recovery of rural development aid for business plan non-compliance and proportionality of contractual breach sanction: The dispute concerned a civil fiscal case where a limited liability company challenged a 63,930 RON budget claim imposed by the Agency for Financing Rural Investments, which stemmed from the violation of a rural development financing contract for a "Young Farmer Installation" project due to the failure to implement the approved business plan and the late submission of the second payment request. The Court held that the procedural objection regarding the non-intervention of the judicial administrator was unfounded because the claimant was legally cited at its elected procedural address without prior notification of the insolvency status. Substantively, the Court confirmed that the failure to adhere to the contractual obligations and business plan constituted a "non-compliance" under Law 66/2011, triggering the contractual provision requiring the integral restitution of all received non-reimbursable aid. The Court further rejected the claimant's argument that the full recovery measure violated the principle of proportionality, ruling that the principle is satisfied by the framework of Law 66/2011 and its annex, which permits the withdrawal of entire financing in specific violation scenarios, and that the measure was a direct consequence of the contractual breach rather than an administrative sanction subject to discretionary proportionality analysis.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural provision cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeals as unfounded.
The substantive provision cited in the dispositive as the legal basis for the court's decision in the administrative fiscal case.
Full text
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.06.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 13339 din 22 aprilie 2014, respectiv anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 11.02.2014 şi înregistrat la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P.) sub nr. 4614 la 11.02.2014, prin care s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 63.930 RON.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 176 din data de 03.10.2014 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, fără cheltuieli de judecată.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, au formulat recurs atât Societatea B., în calitate de lichidator judiciar al reclamantei S.C. A. S.R.L., cât şi reclamanta S.C. A. S.R.L.
Prin recursul declarat, recurenta B. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, arătând că societatea reclamantă este supusă procedurii simplificate a falimentului prevăzute de Legea nr. 85/2006 din data de 24.02.2014, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 155 pct. 5 teza finală C. proc. civ., citarea trebuia a fi efectuată potrivit legii speciale, respectiv prin administratorul judiciar. Sancţiunea nerespectării formelor de procedură este nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, conform dispoziţiilor art. 176 C. proc. civ.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 5 din C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii dosarului spre rejudecare primei instanţe - Curtea de apel Oradea, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., arătând că prin Sentinţa nr. 234 din 24.02.2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de reclamantă şi s-a numit administrator judiciar B., însă prima instanţa nu a dispus introducerea în cauză a administratorului judiciar, reclamanta fiind nelegal citată, sens în care apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 498 alin. (2) C. proc. civ.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată de societate şi înregistrată la APDRP sub nr. 13339 din 22 aprilie 2014, respectiv anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 11.02.2014 şi înregistrat la APDRP sub nr. 4614 la 11.02.2014, prin care s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 63.930 RON, invocând motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţinând că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. n) şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, care reglementează principiul proporţionalităţii.
Procedura de filtrare a recursului
Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4.02.2016, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.
Prin încheierea din 26.01.2017, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţa publică, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Verificând mai întâi sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.
Susţinerile recurentei referitoare la neintroducerea în cauză a administratorului judiciar şi nelegala sa citare nu pot fi reţinute, întrucât, aşa cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei, procedura de citare a fost legal îndeplinită la sediul procesual ales indicat de reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv în localitatea Satu Mare, judeţul Satu Mare, împrejurarea deschiderii procedurii insolvenţei nefiind învederată instanţei de fond, ci doar în recurs.
Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentinţa atacată fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor legale incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate.
Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 13339 din 22 aprilie 2014 prin care Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a respins contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 februarie 2014 prin care s-a constituit în sarcina recurentei-reclamante un debit în cuantum de 63.930 RON.
Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea Contractului de finanţare nr. x din 04 februarie 2011 pentru investiţia "Instalarea tânărului fermier D. la conducerea exploataţiei agricole S.C. A. SRL", prin nerespectarea angajamentelor asumate în cererea de finanţare şi planul de afaceri.
Critica referitoare la reţinerea greşită de către judecătorul fondului a nerespectării de către recurentă a obligaţiilor stabilite prin contractul de finanţare şi planul de afaceri este nefondată, întrucât, contrar susţinerilor recurentei, nu a fost respectat planul de culturi, astfel cum a fost menţionat în planul de afaceri ataşat Cererii de finanţare, nefiind realizate obiectivele prevăzute în planul de afaceri.
Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 1 din Anexa 1 la contractul de finanţare, "1(1) Beneficiarul se obligă să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanţare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate şi în urma verificărilor, modificărilor şi completărilor efectuate pe parcursul etapei de evaluare şi selecţie.
1(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare."
Ceea ce a declanşat controlul privind suspiciunea de neregulă a fost nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din Contractul de finanţare, conform căruia a doua cerere de plată se depune în maxim 30 de luni de la data semnării Contractului de finanţare, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare şi reprezintă 40% din valoarea prevăzută la art. 3 (1) şi plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.
Din actele dosarului de fond rezultă că la data de 31.05.2012, recurenta-reclamantă a depus o notă explicativă şi un memoriu justificativ prin care solicita modificarea planului de cultură, solicitare respinsă de autoritate, motivată de faptul că justificarea oferită de beneficiar nu a fost fundamentată din punct de vedere tehnic. În acest sens, autoritatea pârâtă a emis Notificarea nr. 496 din 05 iunie 2012 prin care s-a respins cererea de modificare a planului de cultură, reclamanta fiind ţinută în continuare de implementarea planului iniţial de afaceri, plan care viza, între altele, înfiinţarea unei culturi de viţă-de-vie în suprafaţă de 10 ha.
La solicitarea beneficiarului, la data de 21.10.2013, s-a încheiat Actul adiţional nr. 1 la Contractul de finanţare nr. x, prin care s-a aprobat prelungirea termenului de depunere pentru tranşa a doua de plată, la 33 luni, respectiv până la data de 04.11.2013, iar prin Notificarea nr. x din 05 noiembrie 2013, S.C. A. S.R.L. a fost informată cu privire la depăşirea termenului limită de depunere a cererii de plată.
Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut nerespectarea obligaţiilor contractuale de către recurenta-reclamantă, în condiţiile în care obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comisia Europeană, condiţii care sunt obligatorii de cunoscut şi respectat de către beneficiari.
Înalta Curte reţine că este nefondată critica recurentei-reclamante referitoare la faptul că măsura recuperării integrale a sprijinului financiar este nejustificată câtă vreme cheltuielile aferente tranşei 1 nu sunt afectate de nereguli, iar ca efect al rezilierii contractului se poate dispune doar în sensul neacordării tranşei a doua de plată.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 "neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale precitate, în mod corect s-a reţinut existenţa unei nereguli ce constă în nerealizarea obiectivelor prevăzute în planul de afaceri, respectiv nerespectarea prevederilor contractului de finanţare.
Această neregulă justifică restituirea ajutorului financiar nerambursabil, întrucât potrivit art. 11 alin. (3) din contractul de finanţare, în cazul constatării unei nereguli cu privire la executarea contractului, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.
În ceea ce priveşte aplicarea principiului proporţionalităţii, în materia finanţărilor europene acest principiu este consacrat expres, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, principiul proporţionalităţii presupune ca "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".
Şi art. 17 din acelaşi act normativ prevede că:
"Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii".
Respectarea acestui principiu este dovedită de faptul că, în anexa la acest act normativ, s-au stabilit corecţiile financiare ce pot fi aplicate beneficiarilor finanţărilor comunitare în funcţie de neregula constatată şi se poate ajunge, în raport de încălcarea constatată, la retragerea întregii finanţări.
În speţă, însă, nu se impune analiza respectării sau nu a principiului proporţionalităţii în condiţiile în care măsura dispusă prin actele contestate în prezenta cauză a fost luată pentru nerespectarea prevederilor contractului de finanţare încheiat între părţi, adică nerespectarea planului de afaceri pe care şi l-a asumat prin cererea de finanţare şi nedepunerea cererii de plată tranşa a II-a în termenul stabilit ca urmare a solicitării beneficiarului.
Conform art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanţare, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti şi, în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de S.C. A. S.R.L. şi de B. - administrator judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L. - aflată în insolvenţă/faliment împotriva Sentinţei nr. 176 din 03 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2017.
Procesat de GGC - NN