Loss of legal interest for suspension of tax assessment execution after merits judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IALOMIŢA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să suspende executarea Deciziei de impunere nr. F-IL nr. 57 din 17 februarie 2015, emisă de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, pentru suma de 4.420.588 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1760 din 18.06.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI JUDEŢENE A FINANŢELOR PUBLICE IALOMIŢA, ca neîntemeiată, şi a dispus restituirea cauţiunii consemnate, în cuantum de 44.205,88 RON, conform Recipisei de consemnare B. nr. 4010643/1 din data de 22.05.2015.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, şi solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii şi suspendării executării actului administrativ contestat.

Prin motivele prezentate recurenta-reclamantă critică sentinţa instanţei de fond, arătând că în mod greşit s-a reţinut că în cauză nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât susţinerile reclamantei ar presupune prejudecarea fondului. Se arată că, pe baza argumentelor prezentate în cererea introductivă şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanţa de fond avea posibilitatea să constate, printr-o verificare sumară, că există aparenţa de nelegalitate a deciziei de impunere, iar condiţia cazului bine justificat este îndeplinită.

De asemenea, se susţine că, în ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că nu ar fi întrunite cerinţele art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, în contextul în care recurenta-reclamantă a argumentat şi a probat îndeplinirea condiţiei privind existenţa unei pagube iminente.

4. Apărările intimatei

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca temeinică şi legală.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27.01.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24.03.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanţă, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere F-IL nr. 57 din 17 februarie 2015, emisă de autoritatea pârâtă.

Aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosarul de recurs, prin Sentinţa nr. 1736 din 24 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a fost soluţionat fondul cauzei, fiind admisă acţiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată.

Or, conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este, aşadar, actual, fiind pronunţată hotărârea instanţei de fond, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes a recursului, Curtea va respinge recursul, ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 1760 din 18.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2017.

Procesat de GGC - NN