Rescission of EU agricultural financing contract and budgetary debt claim: appeal dismissed, lower decision upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta A. - persoană fizică autorizată a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 29524 din 29.08.2014 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia, prin care a fost soluţionată Contestaţia nr. x din 06 august 2014 împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x, încheiat la data de 25.07.2014, privind proiectul C1 12021031600130 din 28 aprilie 2011 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x, încheiat la data de 25.07.2014 privind proiectul C1 12021031600130 din 28 aprilie 2011 - "Creşterea competitivităţii exploataţiei A.".

Reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 29524 din 29.08.2014 şi procesului-verbal nr. x încheiat la data de 25.07.2014, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, obligarea pârâtei să admită cererea de plată a tranşei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să achite suma de 10.000 euro. De asemenea, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 29524 din 29.08.2014 şi a titlului de creanţă (procesul-verbal nr. x încheiat la data de 25.07.2014) până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei contestaţii.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 101 din data de 6 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei A. - persoană fizică autorizată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. - persoană fizică autorizată, fiind invocate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei de ordine publică, în sensul că potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile care privesc sume de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de către tribunal.

În susţinerea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că instanţa de fond se îndepărtează de temeiul de drept în baza căruia s-a încheiat contractul de finanţare, iar motivarea sentinţei este străină de obiectul pricinii. Se susţine că temeiul de drept al calculului creanţei bugetare din litigiu îl reprezintă O.U.G. nr. 66/2011 şi se bazează pe cererea de reziliere a contractului de finanţare europeană, care în opinia intimatei-pârâte este o neregulă.

4. Apărările intimatei

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond ca temeinică şi legală.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27.01.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24.03.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul reclamantei, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând motivul de casare invocat de recurentă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe." Se constată că excepţia necompetenţei materiale nu a fost invocată în condiţiile acestui text de lege, astfel că nu poate fi invocată pentru prima dată prin cererea de recurs.

De asemenea, examinând argumentele prezentate de recurentă, subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate, pentru motivele ce urmează.

Din analiza actelor din dosar rezultă că reclamanta A., persoană fizică autorizată, a încheiat cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Contractul de finanţare nr. C112021031600130 din 28 aprilie 2011, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 25.000 euro, în doua transe, respectiv 15.000 euro şi 10.000 euro.

Prin semnarea contractului reclamanta s-a angajat, conform art. 3 alin. (1) din anexa nr. 1 la contract - Prevederi generale, să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în planul de afaceri, anexat cererii de finanţare, precum şi ca, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de agenţie, să nu modifice substanţial obiectivele prevăzute în planul de afaceri menţionat şi să nu îşi înceteze activitatea agricolă.

După ce reclamanta a încasat prima tranşă a contractului sus arătat, aceasta a solicitat pârâtei rezilierea contractului de finanţare încheiat, motivat de faptul că nu a îndeplinit condiţiile contractuale, respectiv, înscrierea în APIA, în anii 2011 şi 2012. De asemenea, reclamanta a solicitat şi aprobarea retragerii cererii de plată tranşa II a contractului de finanţare.

Prin cereri ulterioare cererii de reziliere, reclamanta a susţinut că, din eroare, a depus cererea de reziliere a contractului de finanţare şi solicită pârâtei să ia act că îşi retrage cererea de reziliere, întrucât nu-şi însuşeşte conţinutul acesteia.

Instanţa de control judiciar constată că în mod corect instanţa de fond a analizat cererile formulate şi a constatat că reclamanta, sub aspect probator, nu a adus dovezi în sprijinul celor afirmate.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de primă jurisdicţie, constată că recurenta-reclamanta nu a administrat probe prin care să demonstreze că şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale asumate.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile din contractul de finanţare încheiat între părţile din litigiul de faţă, respectiv art. 11 din anexa I - Prevederi generale - Încetarea contractului. "părţile pot decide, prin acord, încetarea contractului, ca urmare a solicitării scrise din partea beneficiarului, aprobată de autoritatea contractantă, caz în care beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă până la data încetării contractului".

Ca urmare, Înalta Curte reţine că în mod corect pârâta a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 11 din contractul de finanţare şi ale O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că şi-a manifestat acordul pentru încetarea/rezilierea contractului, solicitată de reclamantă.

De altfel, emiterea actelor ce fac obiectul analizei judiciare a fost consecinţa nerespectării obligaţiilor asumate de reclamantă în derularea contractului de finanţare, nerespectare asumată şi adusă la cunoştinţa pârâtei chiar de către reclamantă, prin cererea de reziliere existentă la dosarul cauzei.

Având în vedere faptul că recurenta-reclamantă, nici în stadiul procesual al căii de atac formulate, nu a găsit argumente care să fie sprijinite sub aspect probatoriu, Înalta Curte nu poate primi criticile aduse hotărârii instanţei de fond şi va respinge recursul formulat de reclamantă, pentru motivul invocat.

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că reclamanta a invocat, direct în calea de atac a recursului, motive care nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată şi, care, din acest considerent, nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond. Or, în stadiul procesual al recursului, nu pot fi invocate motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în faţa instanţei de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate. Din aceste considerente, instanţa de recurs nu va mai analiza motivele ce privesc "încălcarea principiului neretroactivităţii legii", (prin invocarea faptului că întreaga procedură şi încheierea contractului de finanţare au fost guvernate de aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, iar pârâta a aplicat prevederile O.U.G. nr. 66/2011 la emiterea actelor atacate), văzând dispoziţiile art. 494 raportate la art. 478 alin. (2) din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. P.F.A. împotriva Sentinţei nr. 101 din data de 6 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2017.

Procesat de GGC - NN