Active judicial role in defining the object of administrative action: obligation to clarify whether the resolution of the administrative complaint is challenged alongside the underlying decision.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 noiembrie 2014, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 18 martie 2014 emis de APDRP, cu privire la rezilierea contractului de finanţare din 27 mai 2010 şi cu privire la obligarea reclamantei la restituirea creanţei bugetare de 422.660,87 RON, primită cu titlu de finanţare nerambursabilă în temeiul contractului; anularea notificării cu nr. x din 1 aprilie 2014 privind constituirea debitului menţionat prin procesul-verbal, în valoare de 422.660,87 RON; suspendarea executării actelor administrative arătate mai sus, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1423 din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, interpretând eronat actele aflate la dosarul cauzei.

S-a precizat faptul că a fost urmată procedura prevăzută de lege pentru contestarea actelor administrative, iar prin Decizia nr. 15912 din 14 mai 2014 emisă de intimata-pârâtă a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de recurenta-reclamantă.

4. Apărările intimatei

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond ca temeinică şi legală.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 martie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte va primi critica formulată de recurentă, subsumată motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere următoarele motive:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Văzând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine faptul că reclamanta Întreprindere Individuală A. a formulat contestaţie administrativă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 18 martie 2014 emis de APDRP, iar la dosarul cauzei a fost depusă Decizia nr. 15912 din 14 mai 2014 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, privind soluţionarea contestaţiei formulate de Întreprindere Individuală A., beneficiar al contractului de finanţare din 27 mai 2010 privind proiectul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderii A., înregistrată la APDRP - Bucureşti sub nr. x din 17 aprilie 2014.

Este adevărat că obiectul pricinii asupra căruia instanţa este chemată să se pronunţe este stabilit prin cererea de chemare în judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., însă în virtutea rolului activ al instanţei, aşa cum este stabilit prin dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinarea formulată.

Înalta Curte are în vedere faptul că rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, respectiv principiul disponibilităţii şi al contradictorialităţii.

Astfel, raportat la cauza de faţă, Înalta Curte constată că instanţa de primă jurisdicţie nu şi-a manifestat rolul activ în cercetarea cauzei, în sensul că nu a solicitat explicaţii suplimentare şi nu a cerut precizări din partea reclamantei, pentru a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv dacă reclamanta înţelege să solicite şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, decizie depusă la dosar. Judecătorul nu se substituie astfel voinţei părţilor, ci este obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor ajutor activ în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu nesocotirea prevederilor art. 22 din C. proc. civ., motiv pentru care hotărârea pronunţată va fi casată, cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea stabilirii cadrului procesual al cauzei, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Întreprinderea Individuală A. împotriva Sentinţei civile nr. 1423 din data de 20 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2017.

Procesat de GGC - NN