Annulling agricultural subsidy penalty for missing proof of effective land use despite valid ownership documents

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, anularea actelor administrative emise de pârâtă, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare cu nr. A.P.I.A. 15590 din 15 mai 2014 privind cererea de plată nr. 5580 din 15 iunie 2008 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 16928 din 16 iulie 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 79 din 04 mai 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 79 din 04 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că în cauză motivarea instanţei de fond este contrară şi străină aspectelor descrise de APIA în procesul-verbal de constatare a neregulilor.

Instanţa de fond în cuprinsul sentinţei atacate nu se pronunţă asupra actelor probatorii comunicate la data 24 aprilie 2015 la Curtea de Apel Oradea, acte pe care de altfel nici nu le menţionează.

4. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a depus întâmpinare la data de 10 iulie 2015 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice.

Înscrisurile depuse în probaţiune de către reclamant, prin care aceasta încearcă să dovedească dreptul său de proprietate asupra unor suprafeţe mai mari decât cele cuprinse în cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, pentru anul 2008, nu înlătură prezumţia de legalitate a actului administrativ atacat, deoarece pentru acest sprijin financiar nu este suficient ca fermierul să deţină în proprietate suprafeţele de teren, ci, conform dispoziţiilor art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, fermierul trebuie să facă dovada că utilizează efectiv terenul pentru care s-a depus cererea.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4).

Prin încheierea din data de 9 martie 2017 completul filtru a constatat, în raport cu conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi a recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu acţiunea îndreptată împotriva Deciziei nr. 16928 din 16 iulie 2014 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 15 mai 2014, prin care i-au fost stabilite creanţe bugetare de plată în sumă de 1.373,24 RON reprezentând sprijin direct pe suprafaţă în campania 2008.

În esenţă, prin actele administrative contestate s-a reţinut că pentru campania 2008, reclamantul A. a depus cererea de plată pentru schemele de sprijin nr. 5580 din 15 mai 2008, pentru suprafaţa de 10,17 ha compusă din: 0,40 ha situată pe raza comunei Terebeşti; 2,15 ha situate pe raza Oraşului Ardud; 1,53 ha situate pe raza oraşului Negreşti Oaş; 0,60 ha pe raza comunei Pişcolt; 0,82 ha pe raza comunei Viile Satu Mare; 1,06 ha pe raza comunei Dorolt; 1,95 ha pe raza comunei Odoreu; 1,7 ha pe raza municipiului Satu Mare.

Urmare a verificărilor efectuate cu privire la suprafaţa de teren pentru care a fost solicitat sprijin financiar, intimata a reţinut că în campania din anul 2008 reclamanta a primit sprijin necuvenit pentru suprafaţa de 1,99 ha, suprafaţă pentru care nu a prezentat documente justificative.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând că înscrisurile depuse în probaţiune de către reclamant, prin care a urmărit să dovedească dreptul său de proprietate asupra unor suprafeţe mai mari decât cele cuprinse în cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, aferente anului 2008, nu înlătură prezumţia de legalitate a actului administrativ atacat, deoarece pentru obţinerea acestui sprijin financiar nu este suficient ca fermierii să deţină în proprietate suprafeţele de teren, ci conform art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 acesta trebuie să facă dovada că utilizează efectiv terenul pentru care a depus cererea.

Prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 stabilesc că pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să îndeplinească condiţiile de a prezenta documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă, precum şi de a putea face dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea.

Aşadar, rezultă că dreptul de folosinţă, pe de o parte, şi utilizarea terenurilor, pe de altă parte, sunt două condiţii distincte potrivit textului de lege citat, dreptul de folosinţă asupra terenurilor fiind dovedit de către reclamant prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Un prim aspect ce se impune a fi menţionat este acela că, prin actele administrative contestate, autoritatea pârâtă a reţinut că reclamantul a primit sprijin financiar pentru suprafaţa de 10,17 ha şi a prezentat documente justificative pentru suprafaţa de 8,18 ha, astfel că a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 1,99 ha, iar judecătorul fondului a analizat şi reţinut că nu este suficient ca reclamantul să deţină în proprietate suprafeţele de teren, ci, conform art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, trebuie să facă dovada că utilizează efectiv terenul respectiv.

Aşadar, judecătorul fondului a respins acţiunea reţinând nedovedirea utilizării efective, deşi efectiva utilizare a suprafeţei menţionate nu a făcut obiectul verificării Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Pe de altă parte, se reţine în sentinţa atacată că reclamantul a depus înscrisuri în probaţiune prin care să dovedească dreptul său de proprietate asupra unor suprafeţe mai mari decât cele cuprinse în cererea de plată, însă a apreciat că acestea nu înlătură prezumţia de legalitate a actelor administrative atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz: titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului; contractul de arendare; contractul de concesiune; contractul de asociere în participaţiune; contractul de închiriere; contractul de comodat; alte acte care fac dovada folosinţei terenului, precum: adeverinţă eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată, etc.

Recurentul-reclamant a depus la dosar înscrisuri care atestă dreptul de folosinţă pentru suprafeţele de teren deţinute împreună cu familia, menţionate în cererea de plată 5580 din 15 mai 2008, acte aflate la filele 36-52 dosar fond.

În legătură cu aspectul deţinerii dreptului de folosinţă cu privire la suprafeţele declarate au fost efectuate cercetări penale în Dosarul nr. x/2014 al DNA - Serviciul Teritorial Oradea. Prin Ordonanţa din data de 5 iulie 2016 parchetul a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 reţinând că, în cursul investigaţiei derulate nu s-a putut stabili că reclamantul A., cu rea-credinţă, a depus şi uzat de cererile pe suprafaţă, cu scopul de a obţine venituri necuvenite din bugetul UE, în condiţiile în care acesta a justificat suprafeţe de teren deţinute cu documente care dovedesc proprietatea, folosinţa terenurilor, care fac obiectul cererilor de ajutor financiar.

În aceste condiţii, concluzia autorităţii pârâte în sensul că reclamantul nu a prezentat documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă pentru întreaga suprafaţă pentru care a formulat cererea de plată pentru schemele de sprijin nr. 5580 din 15 mai 2008, nu poate fi împărtăşită de instanţa de control judiciar, fiind contrazisă atât de probatoriul administrat în cauză cât şi de considerentele ordonanţei de clasare pronunţate în dosarul nr. x/2014 al DNA - Serviciul Teritorial Oradea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de reclamant, casată sentinţa şi, urmare a rejudecării, va fi admisă acţiunea, va fi anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. APIA15590 din 15 mai 2014 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 16928 din 16 iulie 2014.

În temeiul dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., va fi obligată intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata sumei de 622 RON către recurentul A., reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 79 din 4 mai 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Anulează Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. APIA15590 din 15 mai 2014 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 16928 din 16 iulie 2014.

Obligă pe intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata sumei de 622 RON către recurentul A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2017.

Procesat de GGC - CT