Unauthorized substitution of radio transmitter as contravention despite claimed fortuitous event and lack of actual harm to other operators

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii, seria OJNT/185 din 17 martie 2014 emis de pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii ANCOM, prin care a solicitat instanţei de judecată înlocuirea sancţiunii pecuniare în cuantum de 5.000 RON, în sancţiunea "avertisment".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 107 din 21 august 2014, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins plângerea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 107 din 21 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, fără a încadra în drept motivele de recurs. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că acestea pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs s-a solicitat constatarea existenţei unui caz fortuit ce a dus la situaţia consemnată în procesul-verbal seria OJNT/185, cauză ce înlătură caracterul contravenţional al faptei, conform art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Aşa cum a precizat şi în plângerea contravenţională, recurenta a arătat că locul controlului a fost pe acoperişul B. din Piatra Neamţ, unde a închiriat spaţiul în vederea amplasării emiţătoarelor radio şi TV. Datorită unor fluctuaţii de tensiune şi întreruperi de curent produse din culpa distribuitorului de curent electric contractat de locator, s-a ajuns în situaţia defectării emiţătorului autorizat şi înlocuirii temporare a acestuia cu unul mai slab ca putere, tocmai pentru a nu perturba cu nimic activitatea celorlalţi operatori şi pentru a continua emisia până la finalizarea reparaţiei.

Pentru aceste motive se impune înlăturarea caracterul contravenţional al faptei consemnate în procesul-verbal OJNT/185, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere existenţa cazului fortuit şi înlăturarea sancţiunii contravenţionale sau înlocuirea acesteia cu amendă.

Totodată, s-a susţinut prin cererea de recurs că, în mod neîntemeiat prima instanţă a reţinut că, prin depăşirea parametrilor tehnici de emisie s-a creat o vătămare sănătăţii populaţiei, însă în speţă este vorba despre unde radio care sunt inofensive. Raţiunea legiferării acestor parametri rezidă în faptul că se urmăreşte împiedicarea posturilor TV şi radio de a-şi suprapune frecvenţele de emisie pe plan local, pentru asigurarea calităţii transmisiei.

Limitele admise ale parametrilor tehnici nu au fost stabilite pentru a proteja populaţia, această interdicţie fiind instituită tocmai în vederea garantării drepturilor celorlalţi operatori tehnici de folosire a emisiei şi pentru a limita aria de acoperire.

Frecvenţa măsurată de inspectorii ANCOM este în intervalul domeniului de frecvenţă al canalului şi nu se poate afirma că a fost afectată sănătatea populaţiei, având în vedere că emiţătorul folosit este de o putere inferioară celui care a fost autorizat iniţial.

În mod eronat s-a consemnat la punctul 5.1., anexa 2 la PVC OJNT/185 din 17 martie 2014 că fapta de a nu "respecta ecartul de frecvenţă purtătoare imagine-purtătoare sunet de 5,94 Mhz.faţă de 5,5±0,001 Mhz" ar fi o nerespectare a "parametrilor tehnici cuprinşi exclusiv în Autorizaţia Tehnică cu nr. I/TV005.03/2001", întrucât în acest act nu există această menţiune.

Având în vedere că Autorizaţia Tehnică nu cuprinde niciun parametru numit "ecartul de frecvenţă purtătoare de imagine-purtătoare sunet" recurentul a solicitat să se constate că fapta consemnată este nereală.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2017, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamant şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului în şedinţă publică.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea cererii de anulare a procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii, seria OJNT/185 din 17 martie 2014, emis de pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii ANCOM, şi, pe cale de consecinţă, înlocuirea sancţiunii pecuniare aplicate, în cuantum de 5.000 RON în sancţiunea "avertisment".

Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă şi în acord cu poziţia intimatei-pârâte Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, Înalta Curte reţine că înlocuirea echipamentului de emisie, ca urmare a unei presupuse defecţiuni s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Decizia Preşedintelui ANCOM nr. 629/2010 conform cărora: "în vederea modificării parametrilor tehnici cuprinşi exclusiv în AT, titularul licenţei de emisie va notifica direcţia regională a ANCOM în a cărei rază de acţiune se află staţia de emisie cu privire la această intenţie. Notificarea va cuprinde conţinutul modificărilor, durata estimată pentru realizarea lor şi va fi însoţită în mod obligatoriu de proiectul tehnic al modificărilor propuse. Titularul AT poate începe realizarea modificărilor parametrilor tehnici cuprinşi exclusiv în autorizaţie numai după 10 zile calendaristice de la efectuarea notificării şi doar în cazul în care nu i s-a comunicat un aviz negativ privind modificările solicitate. Imediat după realizarea modificărilor parametrilor tehnici, titularul AT va iniţia procedura de modificare a autorizaţiei".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că, legiuitorul a prevăzut posibilitatea titularului unei licenţe de emisie de a modifica parametrii tehnici în care a funcţionat staţia de emisie până la acel moment, însă a impus obligaţia acestuia de a formula, în prealabil, o cerere care să fie supusă analizei şi aprobării (desigur, dacă sunt îndeplinite condiţiile tehnice şi legale) autorităţii de reglementare.

Din cuprinsul autorizaţiei tehnice nr. I/TV005.03/2011 rezultă că singurul emiţător (menţionat la punctele 8.5.1., 8.5.2., 8.5.3. din autorizaţie) este emiţătorul SCT101 UB-C, seria: 0648-17762, fabricat de C., nefiind menţionat şi emiţătorul model TV-10/seria T08/589, pe care reclamanta îl utiliza la momentul controlului, aspect faţă de care, în mod corect s-a constatat că nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condiţiilor din autorizaţia tehnică este prevăzută ca fiind contravenţie.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, recurenta nu putea înlocui emiţătorul pretins a fi defect cu un alt emiţător, în lipsa notificării prealabile a autorităţii competente.

Totodată, nu poate fi primită apărarea recurentei-reclamante în sensul că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, referitoare la înlăturarea caracterului contravenţional al faptei pentru existenţa unui caz fortuit.

Potrivit art. 1351 alin. (3) din C. civ., cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.

Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de două feluri:

a) împrejurări interne, care îşi au originea în câmpul de activitate a celui care este sau ar fi chemat să răspundă, fiind intrinseci lucrurilor şi animalelor acestuia, cum sunt: viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricaţie, sperietura unui animal etc., împrejurări care nu sunt imputabile persoanei respective;

b) împrejurări de origine externă, neimputabile persoanei chemată să răspundă, care nu au caracter extraordinar şi nu puteau fi prevăzute de către un tip uman mediu şi nici prevenite ori evitate decât de omul cel mai capabil de o diligenţă şi prudenţă maximă. Fac parte din această categorie: ploile torenţiale, cutremurele de mică intensitate care se produc frecvent în anumite zone teritoriale, inundaţiile care se produc în mod obişnuit în unele locuri în fiecare primăvară etc.

Aşadar, cazul fortuit este o împrejurare de fapt imprevizibilă şi de neînlăturat care desfiinţează, în mod obiectiv, orice legătură cauzală (sau, într-o altă viziune doctrinală, înlătură orice culpă din partea debitorului), cu consecinţa exonerării de răspundere pentru prejudiciile cauzate.

Într-adevăr, fluctuaţiile de tensiune şi întreruperile de curent pot fi cauza defectării emiţătorului autorizat, însă înlocuirea acestuia nu se putea realiza decât cu respectarea dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 901alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condiţiilor din licenţa de emisie, din licenţa de utilizare a frecvenţelor radio în sistem digital terestru sau din autorizaţia tehnică, constituie contravenţie.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu se poate prevala de existenţa unui caz fortuit care să înlăture caracterul contravenţional al faptei de înlocuire a echipamentului de emisie, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Decizia Preşedintelui ANCOM nr. 629/2010 şi ale art. 901 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la faptul că, prin fapta săvârşită, nu s-ar fi produs "vreun prejudiciu sau vreo vătămare unui alt operator", Înalta Curte constată că această apărare este lipsită de fundament juridic şi nu are relevanţă în procesul de constatare a săvârşirii faptei contravenţionale, având în vedere că prezenţa în cauză a unei contravenţii de pericol şi nu a uneia de rezultat, legiuitorul necondiţionând săvârşirea faptei de producerea unui anumit rezultat.

Este lipsit de relevanţă şi faptul că, urmare demersurilor recurentei-reclamante emiţătorul menţionat în autorizaţia tehnică nr. I/TV005.04/2011 a fost reparat şi că începând cu data de 01.08.2014 a obţinut prelungirea licenţei de utilizare a staţiei de emisie până la data de 17.06.2015, având în vedere că la data constatării contravenţiei aceasta nu era în legalitate.

7. Temeiul juridic al soluţiei.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 107 din 21 august 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV