Inadmissibility of administrative litigation seeking suspension of emergency government ordinance as legislative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat instanţei de contencios administrativ suspendarea în tot a O.U.G. nr. 95/2014, pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 969 din 30 decembrie 2014, partea 1, cu modificările şi completările operate prin O.G. nr. 1/2015 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 44 din 19 ianuarie 2015, partea 1, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1625 din 09 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1625 din 09 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., invocând dispoziţiile art. 14 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (2), art. 20 alin. (2), art. 44, art. 47 şi următoarele din Constituţie, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană, O.U.G. nr. 95/2014 cu modificările şi completările ulterioare, art. 488 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că, hotărârea instanţei de fond este rezultatul unei erori de fapt şi de drept deoarece, reclamanţii nu au solicitat ca o instanţă să constate neconstituţionalitatea unui act, în care acest atribut revine exclusiv Curţii Constituţionale, ci au solicitat sesizarea acestei instanţe cu excepţia de neconstituţionalitate. În mod greşit s-a asimilat această cerere ca fiind o cerere principală, iar refuzul nejustificat de a nu trimite Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate, reprezintă în condiţiile art. 488 din C. proc. civ. un veritabil motiv de admitere al recursului, hotărârea fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, respectiv cea constituţională.

În principal, acţiunea a fost respinsă pe considerentul că, potrivit prevederilor art. 1 - 8 din Legea nr. 554/2004, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu este act administrativ, ci unul normativ.

Din definiţia actului administrativ rezultă că act administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Potrivit jurisprudenţei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că distincţia între actele administrative individuale şi cele normative se realizează în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc.

În final, recurenţii-reclamanţi susţin că au fost invocate cel puţin 13 motive de nelegalitate ale actului administrativ normativ, dar multe dintre ele cu evidentă legătură de cauzalitate cu cele de factură neconstituţională deoarece între cele două categorii juridice există legătură biunivocă.

Prin cererea dedusă judecăţii, în principal, s-a solicitat constatarea nelegalităţii actului juridic, iar prin cerere separată s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, la data de 18.09.2015, cu respectarea condiţiilor prevăzute de C. proc. civ.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 27.04.2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum rezultă din dosarul instanţei de fond, reclamanţii au solicitat instanţei de contencios administrativ suspendarea în tot a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 341/2004 privind recunoştinţa faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 969 din 30 decembrie 2014, partea I, cu modificările şi completările operate prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 44 din 19 ianuarie 2015, partea I, cu cheltuieli de judecată.

În raport de petitul acţiunii, Înalta Curte reafirmă că Ordonanţele de Guvern reprezintă acte administrative de autoritate publică, cu putere de lege, emise de Guvernul României, în temeiul art. 115 din Constituţia României, potrivit principiului delegării legislative. Aşadar, prin natura lor acestea au caracter legislativ deoarece reglementează relaţii sociale ce ţin de domeniul legii, determinat de raporturile dintre Guvern şi Parlament, iar controlul acestora este unul specific.

Condiţiile în care pot fi formulate acţiuni împotriva ordonanţelor Guvernului sunt statuate de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că: Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

Or, în cauza de faţă, recurenţii-reclamanţi au solicitat, prin cererea de învestire a instanţei, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, în integralitatea ei.

De asemenea, în deplin acord cu instanţa de fond, relevante sunt dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public; (2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, precum şi art. 2 lit. c) din acelaşi act normativ, ce defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că, ordonanţele de urgenţă nu pot fi calificate drept acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004 şi prin urmare nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ reglementat de acest act normativ.

În raport de aceste considerente, în mod corect prima instanţă a apreciat ca inadmisibilă cererea dedusă judecăţii, suspendarea efectelor Ordonanţei de Urgenţă nr. 95/2014 neputând face obiectul cenzurii instanţei.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de aceste considerente şi în conformitate cu dispoziţiile art. 496 din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. şi art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menţinând sentinţa primei instanţe ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. împotriva Sentinţei civile nr. 1625 din 09 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV