Complaint against delay rejected as unfounded; judicial timeline not attributable to court passivity.

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2015, având ca obiect recursul formulat de pârâta Direcţia regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 1345/CA/24.09.2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu Completului de judecată nr. 1.

După primirea dosarului s-a comunicat, la data de 25 ianuarie 2016, către recurenta-pârâtă obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON şi către intimata-reclamantă A., cererea de recurs, cu menţiunea de a depune la dosar întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare la data de 08 februarie 2016.

Întâmpinarea a fost comunicată către recurenta-pârâtă, cu menţiunea de a depune răspuns la întâmpinări în termen de 10 zile de la comunicare.

Ulterior, la data de 10 februarie 2017, intimata-reclamantă A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ., intimata-reclamantă a solicitat să se dispună măsuri concrete în vederea stabilirii magistratului raportor şi a termenului de judecată a recursului.

Prin încheierea din data de 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de intimata-reclamantă A., reţinându-se că s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta fiind analizat în şedinţa Completului de filtru de la 23 martie 2017, dispunându-se comunicare către părţi.

La data de 03 aprilie 2017, sub nr. de dosar x/2015, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, plângerea formulată de intimata-reclamantă A., împotriva încheierii din 28 martie 2017.

În motivarea plângerii s-a arătat, în esenţă, că în cauză este vorba despre o tergiversare a cauzei, întrucât cauza este în nelucrare din data de 17.12.2015, nu s-a procedat la desemnarea judecătorului raportor şi nu a mai fost îndeplinită nicio formalitate în prezentul dosar.

Examinând plângerea, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, prin raportate la dispoziţiile legale incidente, dar şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este întemeiată plângerea de faţă.

Contrar celor susţinute de petenta A. instanţa legal învestită în condiţiile art. 524 alin. (5), teza ultimă, C. proc. civ. apreciază că soluţionarea contestaţiei s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 522 C. proc. civ., dar şi cu observarea principiilor degajate din jurisprudenţa CEDO.

În mod corect şi în opinia instanţei ce soluţionează plângerea de faţă s-a apreciat că nu putea fi ignorat contextul factual în care s-au derulat etapele ce se cer a fi parcurse în procedura de regularizare a cererii de recurs.

Noţiunea de termen optim şi previzibil trebuie apreciată nu prin raportare la elemente subiective, care ţin de dorinţa părţii de a-i fi soluţionată cauza într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii, numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispoziţiile art. XVII din Legea nr. 2/2013 coroborate cu cele ale art. 493 din C. proc. civ.

Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului optim şi previzibil" în soluţionarea cauzei, trebuie luate în considerare şi alte elemente obiective, care ţin de încărcătura instanţei de judecată pe rolul căreia a fost înregistrată cauza şi, implicit, a completului de filtru desemnat pentru pregătirea dosarului şi pentru a decide asupra admisibilităţii în principiu a acestuia.

În acest sens, este de reţinut că Legea nr. 2/2013, care a amânat până la data de 1 ianuarie 2016 şi Ordonanţa de urgenţă nr. 62/2015 care a amânat pana la data de 1 ianuarie 2017 punerea în aplicare a dispoziţiilor C. proc. civ., republicat, potrivit cărora procedura de regularizare a recursului se efectuează de către instanţa a cărei hotărâre se atacată, a condus la existenţa un volum mare de activitate la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin completele sale a trebuit să soluţioneze atât cauze înregistrate pe vechiul C. proc. civ., cât şi recursurile înregistrate pe noul C. proc. civ., inclusiv sub aspectul regularizării şi filtrării acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile petentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, instanţa respingând în mod corect contestaţia privind tergiversarea procesului.

În fine, se apreciază că nu este întemeiată plângerea de faţă şi în considerarea faptului că, astfel cum rezultă din actele dosarului, în cauza ce are ca obiect soluţionarea recursului declarat de pârâta Direcţia regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 1345/CA/24.09.2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, completul de filtru a analizat în şedinţa Completului de filtru din 23 martie 2017 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta fiind comunicat părţilor la data de 04.04.2017.

În atare condiţii, în mod evident, nu se poate susţine "pasivitatea instanţei de judecată" care, astfel cum s-a stabilit şi în doctrină caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ., procedura prevăzută de art. 493 C. proc. civ. urmându-şi cursul.

Prin urmare, pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 525 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenta A. împotriva încheierii din 28 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015, ca neîntemeiată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV