Disclosure refusal for cancelled medical dispatch upheld; claimant's data-access appeal rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.07.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Telecomunicaţii Speciale ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

să se constate refuzul nejustificat al pârâtului, în calitate de autoritate publică centrală, de a-i comunica datele necesare în vederea apărării drepturilor legale încălcate şi recuperării prejudiciilor suferite în calitate de persoană vătămată;

obligarea pârâtului la comunicarea datelor solicitate prin cererea înregistrată sub nr. x din 11 iunie 2014.

În fapt, reclamantul a arătat că, la data de 05.06.2014, s-a adresat pârâtului cu cererea nr. x din 11 iunie 2014, solicitând să i se comunice numărul de telefon de la care s-a efectuat anularea intervenţiei echipajului de prim ajutor din data de 10.06.2010, în jurul orelor 7 - 8 a.m., precum şi numele sau funcţia persoanei care şi-a asumat răspunderea pentru refuzul acordării primului ajutor medical solicitat.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 2861 din 27 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., criticând sentinţa ca nelegală, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a invocat aplicarea eronată a art. 5 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, din perspectiva neanalizării interesului său legitim de a obţine datele persoanei care şi-a asumat responsabilitatea de a anula o intervenţie medicală de urgenţă; încălcarea normelor materiale de drept intern şi principii din dreptul Uniunii Europene care garantează dreptul de acces la justiţie şi dreptul la asistenţă medicală; imposibilitatea reparării prejudiciului suferit şi tragerea la răspundere a persoanei vinovate, potrivit art. 1357 şi următoarele din C. civ., norme care rămân fără eficienţă juridică în condiţiile refuzului nejustificat de a i se comunica identitatea persoanei vizate, sub pretextul confidenţialităţii datelor cu caracter personal.

4. Apărările formulate în cauză de intimatul Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 12.02.2015, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În esenţă, a arătat că, dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2008 care reglementează confidenţialitatea datelor cu caracter personal colectate şi stocate de la apelanţi pe timpul efectuării apelurilor de urgenţă se opun comunicării informaţiilor solicitate de către recurentul-reclamant, conduita intimatului respectând întocmai prevederile legale în materia prelucrării datelor cu caracter personal.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispoziţiile ar. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor prin încheierea din şedinţa de camera de consiliu de la 23.06.2016, potrivit dispoziţiilor alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din data de 27.10.2016, completul de filtru, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul declarat şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând refuzul nejustificat al autorităţii publice intimate de a-i comunica datele de identificare ale persoanei care a procedat la anularea intervenţiei echipajului de prim ajutor la data de 10.06.2010, invocând apărarea drepturilor legale încălcate şi recuperarea prejudiciilor suferite în calitate de persoană vătămată, solicitând, de asemenea, obligarea autorităţii intimate la comunicarea datelor solicitate prin cererea înregistrată sub nr. x din 11 iunie 2014.

Prin răspunsul formulat de autoritatea intimată sub nr. x din 13 iunie 2014 i s-a comunicat recurentului-reclamant numărul de telefon de la care a fost anulată intervenţia medicală solicitată de reclamant la numărul de urgenţă 112, învederându-i-se că numele şi funcţia persoanei nu pot fi comunicate în raport de obligaţiile legale ce incumbă autorităţii intimate.

Instanţa de fond, apreciind că instituţia publică intimată a respectat, prin răspunsul comunicat recurentului-reclamant, dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2008 şi ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, iar recurentul-reclamant nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 677/2001, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Concluzia curţii de apel este corectă, fiind însuşită şi de instanţa de control judiciar întrucât reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este "exprimarea explicită, cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane", excesul de putere fiind definit de art. 2 alin. (1) lit. n):

"exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Din interpretarea prevederilor legale citate rezultă că atunci când are de analizat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de rezolvare a unei cereri, instanţa de contencios administrativ nu se limitează la un control de legalitate formală ci trebuie să evalueze conduita autorităţii din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare raţională a acesteia pentru că principiul proporţionalităţii măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel că inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporţionate în raport cu scopurile vizate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Buzescu c. României, hotărârea din 24.05.2005, § 96).

În speţă, prima instanţă, evaluând conduita autorităţii intimate prin prisma obligaţiilor legale care îi incumbă în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal, a concluzionat corect că refuzul autorităţii intimate de a comunica datele cu caracter personal colectate şi stocate de la apelanţi pe timpul efectuării apelurilor de urgenţă nu este nejustificat, în condiţiile în care temeiul legal al refuzului este reprezentat de dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2008 privind organizare şi funcţionarea sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, împrejurarea comunicată recurentului prin răspunsul contestat de către acesta.

Astfel, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 34/2008:

"(1) Administratorul SNUAU şi agenţiile specializate de intervenţie au obligaţia să asigure confidenţialitatea şi securitatea datelor cu caracter personal colectate şi stocate de la apelanţi pe timpul efectuării apelurilor de urgenţă.

(2) Prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în domeniu.

(3) Obligaţia de confidenţialitate prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care datele sunt solicitate în scris de către instanţa de judecată sau de procuror."

Datele cu caracter personal sunt definite de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora "prin informaţie cu privire la datele personale se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă", şi de dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, conform cărora reprezintă "date cu caracter personal - orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale".

Prelucrarea datelor cu caracter personal este reglementată de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, fiind condiţionată de exprimarea consimţământului, în mod expres şi neechivoc pentru prelucrarea datelor, de către persoana vizată.

Astfel, potrivit textului de lege precitat "Orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepţia prelucrărilor care vizează date din categoriile menţionate la art. 7 alin. (1), art. 8 şi 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru acea prelucrare".

Situaţia de excepţie reglementată de dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. e) din acelaşi act normativ, invocată de către recurent în sprijinul cererii sale, potrivit cu care "Consimţământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri: (...) e) când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate" nu este incidentă în cauză, întrucât recurentul-reclamant nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

În fapt, anularea intervenţiei echipajului de prim ajutor solicitat de către recurentul-reclamant a avut loc. la data de 10.06.2010, iar solicitarea ce face obiectul cererii nr. x a fost adresată autorităţii intimate la data de 11.06.2014, astfel că, în mod corect instanţa de fond a statuat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru realizarea de urgenţă a unui drept al persoanei vătămate.

Un argument suplimentar pentru menţinerea soluţiei primei instanţe rezidă în interpretarea pe care completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dat-o în cuprinsul Deciziei nr. 37/2015, dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, în sensul că "numele şi prenumele unei persoane reprezintă informaţii referitoare la date cu caracter personal, indiferent dacă, într-o situaţie dată, sunt sau nu suficiente pentru identificarea persoanei".

În fine, susţinerile recurentului referitoare la încălcarea dreptului la viaţă, a dreptului la sănătate şi a dreptului la liberul acces la justiţie nu pot fi primite, atâta timp cât autoritatea intimată a acţionat în limitele competenţelor sale, nefiind îndeplinite premisele unui exces de putere.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale, neexistând motive pentru reformare, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 2861 din 27 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED