Healthcare contribution notification: Untimely objection under special 10-day term bars general fiscal procedure and administrative litigation

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. România SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate anularea adresei nr. ms/fd/x din 31 octombrie 2013, emisă în format electronic de către CNAS cu privire la valoarea procentului "p" şi a consumului individual al DAPP aferent Trimestrului III 2013, precum şi a adresei din 22 ianuarie 2014, prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă formulată împotriva acestei adrese.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 3105 din 14 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. România SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că CNAS stabileşte numai valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (Vitr), nu este organ fiscal, iar informarea pe care o transmite, prevăzută la art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, nu este supusă condiţiilor de formă prevăzute la art. 43 din C. proc. fisc. , pentru a atrage, în cazul nerespectării cerinţelor prevăzute la alin. (2) lit. i) ale textului de lege, incidenţa art. 207 alin. (4) din C. proc. fisc.

S-a mai arătat că, fiind depăşit termenul de 10 zile calendaristice prevăzut la art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS nu mai avea obligaţia de a verifica, în raport de susţinerile reclamantei, corectitudinea datelor transmise prin adresa din 31 octombrie 2013.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC A. România SRL, solicitând casarea ei şi trimiterea spre rejudecare, pentru motivele pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

- hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece, pe de o parte, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca nefondată, constatând că aspectele legate de calificarea naturii juridice a adresei de notificare şi respectarea termenului de formulare a contestaţiei ţin de fondul cauzei, şi, pe de altă parte, a respins acţiunea, ca nefondată, motivând soluţia nu pe o analiză a fondului raportului juridic dedus judecăţii, ci pe considerente legate de tardivitatea formulării plângerii prealabile, în raport de prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, reţinând totodată că adresa de notificare nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal în accepţiunea art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , pentru a fi incidente dispoziţiile art. 207 alin. (4) din acelaşi act normativ.

- procedând în acest mod, judecătorul fondului a contrazis soluţia adoptată prin încheierea interlocutorie, soluţionând acţiunea fără a intra în cercetarea fondului.

- hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia trimestrială este asimilată obligaţiei fiscale. Prin urmare, potrivit art. 41 din C. proc. fisc. , actul administrativ emis în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale reprezintă un act administrativ fiscal.

- nerespectarea cerinţelor de formă prevăzute de art. 43 alin. (2) lit. i) din C. proc. fisc. , precum posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere şi organul la care se depune contestaţia, atrage incidenţa prevederilor art. 207 din C. proc. fisc. , potrivit cu care contestaţia poate fi depusă în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- termenul de 10 zile, prevăzut de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, este un termen special, nerespectarea acestuia având drept consecinţă decăderea persoanelor prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 din dreptul de a mai formula contestaţii împotriva datelor comunicate de CNAS.

- instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că recurenta-reclamantă nu a respectat termenul prevăzut de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2001, notificarea i-a fost comunicată la data de 31.10.2013, iar contestaţia a fost formulată în luna decembrie 2013.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 27.10.2016, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 20.12.2016, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal, notificarea din 31 octombrie 2013 prin care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate i-a comunicat următoarele:

"1. În conformitate cu prevederile art. 7, Secţiunea a 2-a din O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu completările ulterioare, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON".

Valoarea procentului "p" pentru trimestrul III 2013 este de 14,78%.

2. Consumul de medicamente pentru trimestrul III 2013 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuţia trimestrială, este prevăzut în anexă şi conţine TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP."

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei reţinând că adresa menţionată mai sus nu a fost contestată în termenul de 10 zile prevăzut de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 şi, implicit, că în mod corect intimata Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu a mai analizat pe fond contestaţia, respingând-o ca tardiv formulată.

Reclamanta SC A. România SRL a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părţile să cunoască temeiurile, fundamentele soluţiei adoptate de judecător, iar instanţa de control judiciar să poată aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Hotărârea ar putea fi socotită nemotivată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cât şi atunci când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura pricinii, care nu au legătură cu procesul respectiv.

În cauza de faţă, recurenta susţine că hotărârea cuprinde motive contradictorii, sub două aspecte.

Pentru acest motiv, hotărârea ar putea fi casată dacă există o contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa, precum şi dacă există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

Primul aspect de contrarietate susţinut se referă la faptul că intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii sub aspectul depunerii tardive a contestaţiei, excepţie care a fost respinsă, însă, la ultimul termen de judecată instanţa a repus în discuţia părţilor, cu titlu de chestiune prealabilă, înainte de analiza pe fond a cauzei, aspectul tardivităţii depunerii contestaţiei asupra căruia a rămas în pronunţare.

Critica este nefondată în primul rând pentru că nu se referă la o contradicţie între considerentele hotărârii supuse controlului judiciar şi dispozitivul acesteia şi nici în interiorul considerentelor, ci se invocă o contradicţie între hotărârea pronunţată şi încheierea din data de 24.10.2014, neatacată de părţile din dosar, cu privire la modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii invocată de intimata pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Prin această încheiere de şedinţă, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii reţinând că, în materie procesuală, noţiunea de inadmisibilitate este, în mod corespunzător, "sancţiunea" procesuală care intervine în cazul efectuării unui act procedural pe care legea îl exclude, nu-l prevede ori îl interzice, sau în cazul exercitării unui drept procesual nerecunoscut ori care a fost epuizat pe o altă cale procesuală, fiind, prin urmare, o cauză de respingere a cererii (de chemare în judecată, de recuzare, de încuviinţare a unor probatorii, de apel, de recurs etc.) prin care acestea se valorifică, dar fără a se intra în cercetarea fondului.

De asemenea, s-a arătat că acţiunea în contencios administrativ formulată nu este inadmisibilă date fiind disp. art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 rap. la art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, căci în măsura în care constituie un act administrativ distinct, validitatea acţiunii este confirmată de art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din actul normativ menţionat, iar dacă reprezintă o operaţiune administrativă, în contextul contestării inclusiv a adresei CNAS din 22 ianuarie 2014 de soluţionare a contestaţiei, adică a actului administrativ calificat expres de legiuitor ca atare, devin incidente disp. art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la nerespectarea termenului de 10 zile pentru formularea contestaţiei, reglementat de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, prima instanţă a arătat, prin încheierea în discuţie, că ţine de fondul cauzei calificarea în concret a naturii juridice a adresei de notificare din 31 octombrie 2013, precum şi chestiunea respectării de către SC A. România SRL a termenului de formulare a contestaţiei îndreptate împotriva aceleiaşi adrese.

Or, în aceste condiţii, apare evident faptul că la momentul pronunţării asupra cauzei deduse judecăţii, prima instanţă trebuia să analizeze şi respectarea termenului legal de formulare a contestaţiei neputându-se reţine o contradicţie de natură să conducă la casarea hotărârii recurate.

Un alt aspect de contradictorialitate invocat de recurentă se referă la faptul că deşi a rămas în pronunţare asupra tardivităţii contestaţiei, instanţa a respins acţiunea ca nefondată, fără să analizeze aspectele de fond ale cererii.

Şi această critică este nefondată întrucât din considerentele sentinţei atacate rezultă că prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul de 10 zile expres prevăzut de lege. Faptul că în dispozitivul hotărârii se menţionează că acţiunea a fost respinsă ca nefondată constituie evident o eroare materială.

Atâta timp cât nu există o contradicţie între considerente şi dispozitiv în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte că nu este întemeiată, nu se poate reţine că aspectele invocate sunt de natură să atragă casarea hotărârii recurate.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentă este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi are în vedere situaţia în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale.

Astfel, notificarea din 31 octombrie 2013 a cărei anulare se solicită i-a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 31.10.2013, iar contestaţia a fost formulată la data de 8 decembrie 2013, cu depăşirea termenului legal.

Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării lor.

Regulile de drept comun cuprinse în C. proc. fisc. sau în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se aplică numai în cazul în care prin legi speciale nu sunt stabilite alte condiţii şi termene de contestare sau de sesizare a instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Aşa fiind, Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurentei cum că adresa din 31 octombrie 2013 trebuia să îndeplinească cerinţele de formă prevăzute de art. 41 şi 43 din O.G. nr. 92/2013 privind C. proc. fisc. , forma în vigoare la momentul întocmirii actelor, întrucât aceasta constituie un act premergător ce conţine datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în format electronic, persoanelor prevăzute la art. 1, privind valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

De asemenea, nici dispoziţiile art. 207 din C. proc. fisc. nu sunt incidente în cauză pentru considerentele arătate mai sus, contestatorul fiind ţinut să respecte termenul special prevăzut de O.U.G. nr. 77/2011.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. România SRL împotriva Sentinţei nr. 3105 din 14 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. România SRL împotriva Sentinţei nr. 3105 din 14 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED