Taxpayer loses challenge to joint tax liability over service-by-mail and publication validity.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/63/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta ANAF - DGRFP Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, plângere împotriva Deciziei nr. x din 20 decembrie 2013 privitoare la soluţionarea contestaţie sale în procedura prealabilă întocmită de ANAF - DGFP şi împotriva Deciziei nr. 258234 din 19 aprilie 2013 privind antrenarea răspunderii solidare a reclamantului cu B. şi debitoarea C. SRL, întocmită de ANAF - DGFP, actualmente Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, solicitând admiterea plângerii şi, în principal, anularea Deciziei nr. x din 20 decembrie 2013 cu consecinţa obligării pârâţilor la soluţionarea pe fond a contestaţiei în procedura prealabilă, iar în teză subsidiară admiterea plângerii sale şi anularea în parte a Deciziei nr. x din 19 aprilie 2013, în sensul înlăturării din sarcina sa a obligaţiilor dispuse.

Prin Sentinţa nr. 2160 din 18 iunie 2014, Tribunalul Dolj a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamantul A., în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova la data de 26.06.2014 sub nr. x/2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 446 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei SC C. SRL şi pe cale de consecinţă, a respins acţiunea faţă de aceasta; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu ceilalţi pârâţii ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Dolj, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză s-a făcut dovada efectuării, în mod legal, a procedurii de comunicare a actului administrativ-fiscal prin publicitate, actul fiind expediat anterior pe numele reclamantului, la adresa cu care reclamantul figurează la autorităţile fiscale, aceea din Craiova, jud. Dolj. Din adresa din 20 noiembrie 2014 emisă de Primăria Municipiului Craiova - Serviciul de Evidenţă a Persoanelor - a rezultat că reclamantul figurează înregistrat în Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor, începând cu data de 13 mai 2011, cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj.

S-a mai arătat că, reclamantul nu a făcut dovada evidenţierii şi comunicării către organul fiscal, anterior emiterii deciziei de atragere a răspunderii, a unor alte date de contact, pentru a se putea face aplicarea disp. alin. (2) 1 al art. 44 C. proc. fisc. , în condiţii care să asigure transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia, prin urmare apărările formulate în acest sens de reclamant sunt neîntemeiate.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A. solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, următoarele:

- soluţia instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 44 alin. (2) C. proc. fisc. , care reglementează modalităţile de comunicare a actelor fiscale şi a Deciziei nr. 536/2011 a Curţii Constituţionale, în care s-a statuat că procedura de publicitate trebuie să reprezinte o ultimă modalitate şi numai cu caracter subsidiar.

- este adevărat că această comunicare a actului administrativ se poate face şi prin poştă cu confirmare de primire, însă nu a primit niciodată acest act prin poştă, cu atât mai mult cu cât potrivit adresei emise de Primăria comunei Mischii cu nr. x din 22 noiembrie 2013 locuieşte cu caracter permanent în această localitate începând cu anul 2009.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea este legală şi temeinică întrucât pârâţii s-au conformat dispoziţiilor art. 44 din C. proc. fisc. combinat cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 536/2011 în sensul că i-au comunicat recurentului Decizia nr. x din 19 aprilie 2013 privind antrenarea răspunderii solidare la adresa de domiciliu confirmată şi de Serviciul Evidenţa Populaţiei, iar ulterior a fost publicată pe site-ul ANAF.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 27.10.2016, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 20.12.2016, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Recurentul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) din C. proc. fisc. , Deciziei nr. x din 20 decembrie 2013 întocmită de ANAF - DGFP Craiova, privitoare la soluţionarea în procedura prealabilă a contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. x din 19 aprilie 2013 privind antrenarea răspunderii solidare a reclamantului cu B. şi debitoarea SC C. SRL

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând că pârâtele au comunicat decizia de atragere a răspunderii cu respectarea prevederilor art. 44 din C. proc. fisc.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A. invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, Decizia nr. x din 19 aprilie 2013 privind antrenarea răspunderii solidare a fost expediată la adresa reclamantului din Craiova, jud. Dolj, la data de 19.04.2013, plicul fiind avizat datorită lipsei de la domiciliu a reclamantului la data de 22.04.2013 şi păstrat până la data de 03.05.2013, dată la care s-a aprobat înapoierea, aşa cum reiese din recipisa depusă la dosar. Nefiind posibilă altă formă de comunicare, în lipsa altor date de contact, la data de 09.05.2013, decizia de atragere a răspunderii solidare a reclamantului a fost afişată la sediul AFPM Craiova, cât şi pe pagina de internet www.mfinante.ro, întocmindu-se proces-verbal în acest sens.

Potrivit dispoziţiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. - Comunicarea actului administrativ fiscal, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrativ fiscale:

"(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(21) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat şi prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia şi dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.

(22) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

(4) Dispoziţiile C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător".

Prin Decizia nr. 536/2011 Curtea Constituţională a statuat că:

"Legiuitorul a prevăzut că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate şi în cazul în care domiciliul contribuabilului este cunoscut. În acest caz, însă, trebuie ca, anterior recurgerii la această modalitate, să fi fost respectată cu stricteţe ordinea prevăzută în art. 44 alin. (2) lit. a)-c) din O.G. nr. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă şi subsidiară, după cum a remarcat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa mai sus citată. Aşadar, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se îndeplineşte prin publicitate şi în ipoteza în care se cunoaşte domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalităţi prevăzute de textul amintit. Instanţele vor trebui să examineze, însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilităţii realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalităţi, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a)-c). Interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din C. proc. fisc. potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie şi ordinea de prioritate pentru realizarea modalităţilor de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanţele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate de care textul suferă prin lipsa unei menţiuni exprese în acest sens".

În cauza de faţă se constată că organele fiscale au respectat ordinea prevăzută de lege pentru comunicarea actelor administrativ fiscale, întrucât văzând imposibilitatea comunicării la domiciliul cunoscut şi în lipsa altor mijloace electronice de transmitere la distanţă, actul administrativ a fost comunicat prin publicitate.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurentului cum că locuia în mod constant la o altă adresă unde s-ar fi impus să-i fie comunicată decizia, deoarece potrivit adresei din 20 noiembrie 2014 emisă de Primăria Municipiului Craiova - Serviciul de Evidenţă a Persoanelor reclamantul figurează înregistrat în Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor, începând cu data de 13 mai 2011, cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, fiind doar culpa sa că nu a comunicat organelor fiscale o adresă de corespondenţă.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 446 din 5 decembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 446 din 5 decembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED