Material competence for challenging EU fund corrections: rank of the issuing regional authority governs over the value threshold

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, reclamantul Municipiul Reşiţa, prin Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, a chemat în judecată pe pârâţii OIR POSDRU Regiunea de Vest şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând să se dispună;

- suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/515CCSN/23.08.2012 emisă de OIR POSDRU Regiunea de Vest în privinţa corecţiei financiare în sumă de 40.813,43 RON, respectiv a sumei de 3.325,43 RON, astfel cum a fost precizată, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- anularea Notei de constatare nr. x/515CCSN/23.08.2012 şi a anexei intitulată "Nota de debit-nereguli";

- obligarea pârâtei la restituirea sumelor rezultate din nota de constatare mai sus menţionată precum şi a anexei la nota de constatare "Nota de Debit-nereguli;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta OIR POSDRU - Regiunea de Vest a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei administrative, cu consecinţa respingerii ca inadmisibilă a acţiunii, excepţia lipsei de obiect a cererii privind suspendarea executării notei de constatare contestată în cauză, precum şi excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive în cauză, referitor la petitul privind restituirea sumelor rezultate din nota amintită.

De asemenea, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, în temeiul art. 101 din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive întrucât actele contestate au fost emise de OIR POSDRU - Regiunea de Vest.

1.2. Prin Sentinţa nr. 1233 din 13 mai 2013, Tribunalul Caraş-Severin, secţia contencios administrative şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtul MMFPS şi declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, iar la termenul din 18.07.2013, pârâta OIR POSDRU - Regiunea de Vest a invocat excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 101 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, raportat la emitentul actelor administrative contestate în cauză şi valoarea creanţei, excepţie respinsă de instanţă conform considerentelor încheierii din 18.07.2013.

Pentru acelaşi termen, reclamanta a formulat o precizare de acţiune prin care a arătat că a chemat în judecată şi pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca autoritate competentă în materie.

2. Hotărârea curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 331 din 24 noiembrie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Reşiţa, în contradictoriu cu pârâţii OIR POSDRU Regiunea de Vest şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Reclamantul Municipiul Reşiţa, prin Consiliul Local al Municipiul Reşiţa, prin primar, a atacat cu recurs sentinţa menţionată, în temeiul art. 408 pct. 3 C. proc. civ., solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Caraş-Severin.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurentul-reclamant a arătat că obiectul cererii constă în anularea unor acte administrative care privesc sume nerambursabile din partea UE, emise de OIR POSDRU Regiunea de Vest, autoritate regională cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, astfel că cererea nu intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, competenţa materială revine tribunalului, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin aplicarea criteriului valoric, având în vedere că suma contestată nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON, astfel că prima instanţă a respins în mod greşit excepţia necompetenţei sale materiale.

În subsidiar, recurentul-reclamant a arătat că admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pe considerentul tardivităţii formulării contestaţiei administrative este greşită, soluţia fiind contrară prevederilor art. 47 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 66/2011, raportat la dovezile aflate la dosar.

4. Apărările intimaţilor

La dosar a fost înregistrată întâmpinarea formulată de Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, care a invocat dispoziţiile art. V din O.U.G. nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, prin care se modifică alin. (4) al art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 195/2013 privind aprobarea O.U.G. nr. 6/2013 pentru modificarea şi completarea O.U.G nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin concluziile scrise înregistrate la data de 4.04.2017, intimatul-pârât OIR POSDRU Regiunea de Vest a răspuns motivelor de recurs, considerându-le nefondate.

Totodată, a arătat că potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G nr. 1/2017 s-a înfiinţat Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi prin preluarea activităţii şi personalului de la Ministerul Fondurilor Europene, în subordinea căruia se află actualmente OIR POSDRU Regiunea de Vest.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 27 octombrie 2016, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din data de 20 decembrie 2016, Completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru dezbateri contradictorii, în şedinţă publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate motivul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 3 C. proc. civ., constând în necompetenţa materială de ordine publică a curţii de apel în soluţionarea cauzei, Înalta Curte îl apreciază întemeiat.

Prin acţiunea în contencios administrativ reclamantul Municipiul Reşiţa prin Consiliul Local al municipiului Reşiţa, a solicitat, în principal, suspendarea/anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/515CCSN/23.08.2012 emisă de OIR POSDRU Regiunea de Vest în privinţa corecţiei financiare în sumă de 3.325,43 RON, astfel cum a fost precizată.

Motivarea soluţiei de respingere a excepţiei de necompetenţă materială, aşa cum rezultă din considerentele încheierii din 18.07.2013, este fundamentată pe incidenţa dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012, competenţa curţii de apel fiind atrasă de obiectul litigiului ce vizează acte administrative privind fondurile europene, indiferent de limita valorică sau rangul autorităţii emitente.

Înalta Curte reţine că în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, în baza cărora a fost emis actul administrativ contestat, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorităţii publice care emite actul administrativ, în condiţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012, fără a mai fi pusă în discuţie valoarea creanţei.

În speţă, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/515CCSN/23.08.2012, contestată, este emisă de OIR POSDRU Regiunea de Vest, care este o autoritate regională, potrivit H.G. nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare, învestită cu atribuţii legate de implementarea schemelor pentru dezvoltarea resurselor umane, finanţate din fonduri europene la nivelul judeţelor Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş, actualmente funcţionând în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, potrivit art. 12 din H.G. nr. 15/2017.

Prin urmare, în raport de competenţele acesteia, OIR POSDRU Regiunea de Vest se înfăţişează ca o autoritate publică asimilată autorităţilor locale şi judeţene, astfel că litigiile privind anularea actelor administrative emise de această autoritate care au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, ale tribunalelor, în primă instanţă.

Ca atare, art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabil cauzei pentru determinarea competenţei materiale, deoarece actul litigios, deşi priveşte sume nerambursabile din partea UE, nu emană de la o autoritate publică centrală, astfel că devine incident art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la criteriul rangului autorităţii emitente.

În acest sens este şi soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 19 octombrie 2015, practica instanţei supreme conturându-se în sensul prezentei decizii.

Cum potrivit prevederii legale menţionate, competenţa de primă instanţă aparţine tribunalului administrativ-fiscal în cazul actelor administrative emise de o autoritate publică locală sau judeţeană, Înalta Curte constată că prima instanţă a respins în mod greşit excepţia necompetenţei sale materiale, motiv pentru care se impune casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Caraş-Severin, în temeiul art. 497 şi art. 488 pct. 3 C. proc. civ.

Celelalte motive invocate de recurenta - reclamantă urmează a fi analizate, ca apărări de fond, de instanţa de trimitere, examinarea lor în această etapă procesuală devenind de prisos ca urmare a soluţiei enunţate mai sus.

Totodată, în rejudecare, instanţa de trimitere va manifesta rol activ şi va solicita părţii reclamante să-şi precizeze obiectul acţiunii, respectiv, dacă înţelege să conteste şi Decizia nr. 4872 din 26 octombrie 2012 de soluţionare a contestaţiei administrative emisă de către aceeaşi autoritate publică pe parcursul soluţionării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Reşiţa prin Consiliul Local al municipiului Reşiţa, prin primar împotriva Sentinţei nr. 331 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Caraş-Severin, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED