Eligibility for moral damages as abnormally discharged military officer under Law No. 226/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 16 din 11 septembrie 2014 emisă de pârât, solicitând stabilirea calităţii de militar îndepărtat abuziv din armată şi acordarea despăgubirilor morale în cuantum de 1000 RON/an, pentru perioada 1946 - 2011, respectiv a sumei de 6500 RON.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 184 din 26 ianuarie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 184 din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a indica, în drept, vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În susţinerea căii de atac, recurentul-reclamant, reluând susţinerile de la instanţa de fond, dezvoltă critici vizând încălcarea şi interpretarea greşită a prevederilor Legii nr. 226/2011, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 27/2014, arătând, totodată, că instanţa de fond a făcut o apreciere eronată asupra probatoriului administrat în cauză.

De asemenea, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond nu a răspuns aspectelor reclamate de acesta, neargumentând criticile privind falsificarea semnăturilor olografe.

Mai arată că instanţa nu s-a pronunţat asupra neregulilor semnalate în legătura cu despăgubirile prevăzute de Legea nr. 433/1946 în sensul că recurentul ar fi primit toate despăgubirile, ceea ce în realitate nu este adevărat, dealtfel, aşa cum a arătat în toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În fine, recurentul a mai susţinut că afirmaţia intimatului-pârât referitoare la faptul că adeverinţa depusă la dosarul cauzei atestă faptul că ar beneficiat de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 433/1946 " este nereală, având în vedere că la dosarul cauzei nu este niciun înscris care să ateste acest aspect.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale nu a formulat întâmpinare, urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 208 din C. proc. civ., republicat.

Prin notele scrise depuse la dosar, la data de 29 martie 2017, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 17 ianuarie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate în recurs şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu pot fi identificate argumente pentru casarea acesteia în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, se constată că, deşi nu a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant a expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de casare, aspect reţinut de către instanţa de recurs prin raportul întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de Legea nr. 226/2011,astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 27/2014, privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată, în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, Hotărârea nr. 16 din 11 septembrie 2014 prin care a fost respinsă cererea de a i se determina calitatea fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armata în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, motiv pentru care a formulat prezenta contestaţie, potrivit Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004.

Totodată, reclamantul a mai solicitat acordarea de despăgubiri morale în cuantum de despăgubiri prevăzute de Legea nr. 433/1946, respectiv 1000 RON/an, pentru perioada 1946 - 2011, totalizând suma de 6500 RON.

Examinând considerentele sentinţei recurate, instanţa constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor reclamantului, expunând pe larg motivele pentru care a înlăturat argumentele părţilor, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, care afirmă că instanţa nu a ţinut cont de înscrisurile administrate la dosarul cauzei.

Critica privind încadrarea recurentului-reclamant în prevederile art. 3 alin. (2) din legea nr. 226/2001 este nefondată, prin urmare, se impune a fi menţinute concluziile primei instanţe, referitoare la neidentificarea documentelor care să releve faptul că recurentul- reclamantul a fost trecut în rezervă pentru unul din motivele prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 226/2011.

În acest sens, potrivit actelor administrate în cauză, operaţiunile administrative de verificare a actelor reclamantului şi de căutare a actelor lipsă, cu plata diferenţelor cuvenite, în condiţiile legii, au fost declanşate ca urmare a pronunţării Sentinţei civile nr. 1884 din 07 iunie 2013 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să efectueze operaţiunile mai sus- menţionate.

În argumentele expuse în considerentele Sentinţei nr. 1884/2013 s-a reţinut că punând sarcina probei pe seama reclamantului, persoană în vârstă şi cu posibilităţi probatorii limitate, pârâtul a refuzat să soluţioneze cererea reclamantului, motiv pentru care a dispus obligarea autorităţii la soluţionarea cererii.

Astfel, dosarul a fost completat cu copiile-extras din documentele găsite în urma cercetării fondurilor documentare de către UM x Piteşti, procedându-se la verificarea tuturor documentelor relevante identificate de UM x Piteşti (instituţia deţinătoare de arhivă) aşa cum s-a dispus prin sentinţa judecătorească menţionată anterior, cu privire la persoana reclamantului.

Controlul de legalitate declanşat de recurentul- reclamant aşa cum s-a precizat şi anterior vizează în principal reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată, în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2011, sunt considerate cadre militare active îndepărtate abuziv din armată persoanele care au fost trecute în rezervă sau direct în retragere, indiferent de gradul avut în momentul respectiv, din cauza: convingerilor moral-politice şi religioase ale cadrului militar ori apartenenţei politice a soţiei sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; statutului social rezultat din ocupaţia soţiei cadrului militar sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; stării materiale a cadrului militar, a soţiei sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; existenţei în străinătate a unor rude ale cadrului militar sau ale soţiei acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv; deţinerii de către rudele cadrului militar sau ale soţiei acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, a unor funcţii importante la nivel de demnitar, înainte de instaurarea regimului comunist; existenţei unor rude ale cadrului militar sau ale soţiei acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, care au fost condamnate sau arestate; efectuării de studii sau specializări, de către cadrul militar, în alte ţări decât Uniunea Sovietică; refuzului de a se înscrie în Partidul Comunist.

În aceste coordonate şi verificând în concret dacă Hotărârea atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 226/2011 şi art. 5 din H.G. nr. 1049/2012, Înalta Curte a ajuns la aceeaşi concluzie ca judecătorul fondului.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că nici critica referitoare la plata drepturilor de soldă nu pot fi reţinute atâta timp cât, din documentele identificate de UM x Piteşti, şi depuse la dosarul cauzei, reiese cu claritate că până la data de 01 ianuarie 1947 reclamantul a fost plătit de Regimentul II Artilerie Antiaeriană (certificat încetare plăţi), iar ulterior, până la data trecerii în rezervă - august 1947, drepturile băneşti au fost plătite de Cercul Teritorial Iaşi, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr. CR 509 din 03 septembrie 2015 .

Tot legat de acest aspect recurentul a criticat soluţia curţii de apel şi din perspectiva contestării semnăturilor olografe în legătură cu iniţiala tatălui recurentului, nefiind identitate între A. şi B.

Faţă de acesta instanţa a reţinut din coroborarea actelor depuse de părţile litigante precum şi cele solicitate de aceasta că iniţiala corectă este "I" astfel cum rezultă din foaia de serviciu din dosarul personal .

De asemenea, instanţa fondului a mai constatat, în mod corect, că în tabelul nominal cu evidenţa ofiţerilor trecuţi în cadrul disponibil, la poziţia B. se menţionează adresa Iaşi, str. (...), adresă ce coincide cu adresa menţionată în foaia de serviciu din dosarul personal la rubrica "părinţii ofiţerului".

În acest context şi în urma verificării tuturor documentelor oficiale eliberate de organele competente, instanţa a apreciat că există identitate între A. şi B.

Mai mult decât atât, din actele depuse la dosar referitoare la încasarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 433/1946, reiese că aceste drepturi ar fi fost încasate, conform semnăturii olografe a recurentului de pe ştatele de plată, astfel că nu pot fi reţinute criticile recurentului pe acest aspect.

În altă ordine de idei, teza pe care o susţine recurentul-reclamant privitoare la neîncasarea acestor despăgubiri precum şi contestarea semnăturii olografe ar fi fost lămuritoare în situaţia în care acesta ar fi uzat de calea procedurală privind înscrierea în fals, cerere care se face de către parte personal.

Mai mult, recurentul-reclamant ar fi putut uza şi de proba testimonială cu martori, aşa cum se stipulează în Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 226/2011 aprobate prin H.G. nr. 1049/2012 care statuează la art. 6 alin. (3) în sensul că "(3) Solicitantul care nu dispune de actele prevăzute la art. 5, iar în urma demersurilor de identificare a acestora i s-a comunicat, de instituţiile deţinătoare de arhivă, prin dovadă scrisă, că actele nu pot fi eliberate din cauza inexistenţei sau distrugerii arhivelor, se poate adresa comisiei de reconstituire cu martori din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, respectiv celei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, după caz".

Aşadar, potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2011, sunt considerate cadre militare active îndepărtate abuziv din armată persoanele care au fost trecute în rezervă sau direct în retragere, indiferent de gradul avut în momentul respectiv, din cauza: convingerilor moral-politice şi religioase ale cadrului militar ori apartenenţei politice a soţiei sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; statutului social rezultat din ocupaţia soţiei cadrului militar sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; stării materiale a cadrului militar, a soţiei sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; existenţei în străinătate a unor rude ale cadrului militar sau ale soţiei acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv; deţinerii de către rudele cadrului militar sau ale soţiei acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, a unor funcţii importante la nivel de demnitar, înainte de instaurarea regimului comunist; existenţei unor rude ale cadrului militar sau ale soţiei acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, care au fost condamnate sau arestate; efectuării de studii sau specializări, de către cadrul militar, în alte ţări decât Uniunea Sovietică; refuzului de a se înscrie în Partidul Comunist.

Or, pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 226/2011 fostele cadre militare active trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile: să fi intrat în armata română până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi să fi fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961.

Ca urmare, motivele de recurs, aşa cum s-a relevat mai sus, privite sub unghiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite, instanţa de fond, în raport de circumstanţele cauzei a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, neputându-i-se imputa că sentinţa pronunţată a fost dată cu încălcarea ori aplicare greşită atât sub aspectul neidentificării actului care a stat la baza îndepărtării abuzive din armată a recurentului-reclamant, cât şi sub aspectul interpretării probatoriului administrat în cauză.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 184 din 26 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - GV