Cassation appeal on reimbursement of financial corrections for public procurement irregularities dismissed; refusal upheld

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios, administrativ şi fiscal sub nr. x/54/2014, reclamantul Municipiul Târgu Jiu a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice, contestaţie împotriva Deciziei nr. 220 din 10 iulie 2014 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 35 din 27 ianuarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Târgu Jiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, urmare a solicitării reclamantului pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice (înregistrată sub nr. x din 21 februarie 2014), pârâtul a emis, la data de 28.04.2014, Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. f) din Ordinul nr. 2544/2013.

Pârâtul a constatat, în privinţa Contractului de servicii de audit nr. 18 din 12 aprilie 2010 încheiat cu SC D. SRL, faptul că este vorba despre un proiect finalizat, astfel că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare în condiţiile O.G. nr. 14/2013 întrucât sumele care fac obiectul reducerilor procentuale din nota de constatare nr. x din 03 aprilie 2013 şi nota de constatare x din 12 decembrie 2012 nu au fost contestate pe cale administrativă şi nici pe cale judiciară, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din ordonanţă.

În privinţa Actelor adiţionale 5 din 28 decembrie 2011, 3 din 16 mai 2012, 2 din 16 mai 2012 s-a constatat că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare în condiţiile O.G. nr. 14/2013, nerespectându-se prevederile art. 2 alin. (4) lit. c), întrucât procedura de atribuire fiind aceea de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, documentaţia de atribuire nu a fost evaluată şi aprobată de ANRMAP.

Această adresă a fost comunicată reclamantului prin adresa din 28 mai 2014.

Reclamantul a formulat contestaţie administrativă împotriva notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 în conformitate cu art. 3 alin. (6) din Ordinul nr. 2544/2013, iar prin Decizia nr. 220 din 10 iulie 2014 a fost respinsă contestaţia formulată ca neîntemeiată.

Problema disputată de către părţi fiind aceea dacă în speţă sunt aplicabile dispoziţiile alin. (3) sau ale alin. (1), (2) din O.G. nr. 14/2013, sub acest aspect, instanţa a reţinut că părţile au încheiat la data de 17 octombrie 2008 Contractul de finanţare nr. 12/2008, în cuprinsul căruia s-a stabilit perioada de implementare a proiectului ca fiind de 31 de luni începând cu ziua următoare intrării în vigoare a contractului. Prin actul adiţional nr. 5 la acest contract s-a modificat perioada de implementare la 56 luni.

Prin urmare, în acord cu apărarea pârâtului, instanţa a constatat că perioada de implementare s-a împlinit la data de 17.06.2013, anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013.

Ulterior contractului de finanţare, reclamantul a încheiat contractul de servicii de audit nr. 18 din 12 aprilie 2010 cu prestatorul SC D. SRL

În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 au fost întocmite notele de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 12 decembrie 2012 şi x din 03 aprilie 2013 ca urmare a încălcării prevederilor legale în materia achiziţiilor publice la atribuirea contractului de audit nr. 18/2010. În cuprinsul notei de constatare din data de 03 aprilie 2013 s-a constatat o creanţă suplimentară faţă de creanţa stabilită prin nota de constatare din 12 decembrie 2012, în valoare de 221,73 RON, aferentă însă aceloraşi nereguli consemnate în prima nota încheiată.

Împotriva acestor titluri de creanţă reclamantul avea posibilitatea formulării contestaţiei în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, cale administrativă pe care debitorul nu a utilizat-o.

Din cuprinsul anexei la Ordinul nr. 2544/2013 rezultă că solicitarea pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare trebuie însoţită, în cazul proiectului finalizat, de o copie a hotărârii judecătoreşti, iar în cazul în care instanţa de judecată nu s-a pronunţat, o copie a contestaţiei administrative depuse în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, sau o copie de pe acţiunea în instanţă cu privire la suspendarea/anularea notelor de constatare/de neconformitate, cu indicarea instanţei la care a fost introdusă şi a numărului de dosar, sau orice alt document care dovedeşte existenţa unei acţiuni pe rolul instanţei judecătoreşti.

Prin urmare, fiind vorba despre un proiect finalizat, în cauză trebuia îndeplinită condiţia contestării notelor de constatare.

Cât priveşte situaţia actelor adiţionale încheiate de reclamant, acesta susţine aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 2 alin. (4) lit. b) din O.G. nr. 14/2013, iar nu ale art. 2 alin. (4) lit. c), cum eronat ar fi reţinut pârâtul.

Potrivit art. 2 alin. (4) lit. b), prevederile alin. (1)-(3), anterior citate, se aplică "numai în cazul contractelor de achiziţie publică, a căror procedură de atribuire a fost iniţiată în perioada 10 iunie 2011 - 1 octombrie 2011 de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, care a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP şi pentru care a fost înscrisă opinia "fără observaţii" de către UCVAP/CVAP, în conformitate cu art. 4 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2011".

Or, în condiţiile în care reclamantul susţine că cele trei convenţii încheiate la datele de 16 mai 2012 şi 28 decembrie 2011 sunt acte adiţionale contractelor de achiziţie publică încheiate anterior, pentru a fi incident în cauză art. 2 alin. (4) lit. b) este necesar ca procedura de atribuire în cele trei contracte de achiziţie să fi fost iniţiată în perioada 10 iunie 2011 - 01 octombrie 2011, ceea ce nu este cazul.

Prin urmare, în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 2 alin. (4) lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul Municipiul Târgu Jiu, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material).

A arătat recurentul reclamant că din art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013 se poate conchide că art. 2 alin. (1), (2) din Ordonanţă face referire la sumele recuperate în cazul proiectelor finalizate, cât şi în cazul proiectelor aflate în implementare, sume recuperate până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013 (02 august 2013).

Textul de lege prevede condiţia contestaţiei sau a litigiului doar în ceea ce priveşte sumele recuperate în cazul proiectelor finalizate până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013.

Rezultă indubitabil faptul că sumele ce fac obiectul prezentei note nu au fost recuperate până la data de 02 august 2013, ci ulterior, urmare a Notei de constatare nr. x din 03 aprilie 2013, şi respectiv a Notei de constatare nr. x din 12 decembrie 2012.

Contrar motivării instanţei de fond, sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013, ci ale art. 2, alin. (1) şi (2) din Ordonanţă, care nu conţine nicio prevedere în ceea ce priveşte existenţa contestaţiei, iar "unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem".

Art. 2 alin. (1), (2) şi (3) din O.G 14/2013 prevăd una din situaţiile cărora li se aplică dispoziţiile acesteia, iar condiţiile imperative ce trebuie îndeplinite sunt prevăzute de art. 2, alin. (4).

Acest lucru rezultă şi din dispoziţiile Ordinului nr. 2544 din 30 august 2013, care la art. 3, alin. (2), lit. d1):

"(...) urmând ca sumele aferente corecţiilor financiare/reducerilor procentuale astfel stabilite să se suporte de la bugetul de stat numai dacă sunt aferente unei/unor nereguli care se încadrează în prevederile art. 2 alin. (4) şi ale art. 3 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013;".

Or, în cazul Contractului de servicii audit nr. 18 din 12 aprilie 2010, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, respectiv:

- procedura de atribuire a fost iniţiată înainte de data de 10 iunie 2011;

- a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP.

Referitor la pct. 12 din decizia contestată (punctele 2, 3, şi 4 din notă), a învederat recurentul că potrivit prevederilor art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013 "în cazul contractelor de achiziţie publică încheiate de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, a căror procedură de atribuire a fost iniţiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentaţia de atribuire a fost evaluată şi aprobată de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, denumită în continuare ANRMAP, în conformitate cu atribuţiile sale prevăzute la art. 71 alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 525/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia contractelor de achiziţie publică la care, prin modificările aduse documentaţiei de atribuire intervenite după data publicării anunţului/invitaţiei de participare în Sistemul electronic al achiziţiilor publice, au fost constatate abateri de la prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice." Din aceste prime aspecte, rezultă că cele 3 acte adiţionale au fost considerate în mod greşit de către instanţa de judecată veritabile contracte de sine stătătoare, care se încadrează la art. 2 alin. (4) lit. c) doar având în vedere data încheierii lor adică după 1 octombrie 2011.

În speţă, nu este vorba de contracte, ci de acte adiţionale, care completează contractele iniţiale.

Având în vedere că cele 3 contracte, nr. x din 05 februarie 2010, contractor SC E. SRL Bucureşti, nr. x din 12 aprilie 2010, contractor SC D. SRL Deva şi nr. x din 21 mai 2009, contractor SC A. SRL, au fost încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011, consideră că nu sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013, ci art. 2 alin. (4) lit. b).

În susţinerea faptului că actele adiţionale au fost încadrate greşit drept contracte de-sine-stătătoare, vine şi faptul că pentru cele 3 contracte de achiziţie publică "procedura de atribuire a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP şi pentru care a fost înscrisă opinia "fără observaţii" de către UCVAP/CVAP", fiind incidente prevederile art. 2 alin. (4) lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

Confuzia instanţei de fond este evidentă cu privire la considerarea actelor adiţionale la contractele de mai sus, ca fiind contracte de sine stătătoare este susţinută şi de prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 care îşi au aplicabilitatea în prezenta cauză, această prevedere reglementând chiar "achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale care nu au fost incluse în contractul iniţial ." cu respectarea celor 3 condiţii cumulative: atribuirea să fie făcută contractantului iniţial, lucrările serviciile să nu poată ii separate de contractul iniţial, dar strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia şi valoarea să nu depăşească 20% din valoarea contractului iniţial.

Toate aceste condiţii au fost îndeplinite, astfel că autoritatea contractantă a încheiat actele adiţionale pentru contractele de servicii prin singura modalitate legală prevăzută de legislaţia în vigoare - art. 122, lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Mai mult, în cazul acestor 3 contracte nici nu există note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare care să fi făcut obiectul unor contestaţii, ci informări privind prezumtive încălcări legislative prin care au fost reţinute preventiv corecţiile aplicate.

Presupusa încălcare a legislaţiei a vizat tocmai atribuirea lucrărilor suplimentare către contractanţii iniţiali, prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, o astfel de procedură neputând fi publicată pe SEAP, deci neputând face obiectul unei eventuale evaluări şi aprobări de către ANRMAP.

Acesta este un motiv în plus în sprijinul afirmaţiei că actele adiţionale constituie un tot unitar cu contractele iniţiale, nefiind aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013, ci ale art. 2 alin. (4) lit. b).

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul pârât MDRAP a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 17 ianuarie 2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 comunicată prin adresa din 28 mai 2014, aferentă proiectului cod SMIS 3051 "Modernizarea drumurilor de rocadă pentru Municipiul Târgu Jiu", a fost emisă de intimatul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în urma analizării solicitării recurentului pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente reducerii procentuale aplicate pentru abaterile de la legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, în conformitate cu O.G. nr. 14/2013.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit că recurentul - reclamant nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru a solicita suportarea sumei datorate către bugetul de stat în temeiul O.G. nr. 14/2013.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din actul normativ menţionat, "Sumele recuperate, atât în cazul proiectelor finalizate, care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sunt contestate sau în litigiu, cât şi în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, în urma stabilirii corecţiilor financiare, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, de la poziţia distinctă menţionată la alin. (1), în situaţiile prevăzute la alin. (4)."

În raport cu actele aflate la dosar, la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, proiectul derulat de recurentul reclamant cu fonduri europene, contrar susţinerilor acestuia, era finalizat.

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013, pentru proiectele finalizate se suportă de la bugetul de stat sumele recuperate în urma stabilirii corecţiilor financiare, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, însă cu condiţia ca măsura de aplicare a corecţiilor financiare să fie contestată sau în litigiu la data intrării în vigoare a ordonanţei.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, atât organul de control, cât şi organul de soluţionare a contestaţiei şi ulterior instanţa de fond au apreciat corect că recurentul reclamant nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 14/2013, întrucât nu a contestat măsurile de aplicare a corecţiilor financiare dispuse de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene.

De asemenea, din perspectiva O.G. nr. 14/2013, recurentul nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 2 în niciuna dintre ipotezele reglementate de lege, câtă vreme măsura de aplicare a corecţiei financiare nu a fost contestată. Chiar dacă neregulile în procedura de achiziţie publică derulată de recurentul reclamant au fost constatate ulterior intrării în vigoare a actului normativ, pentru un proiect deja finalizat, condiţia contestării în instanţă subzistă, fiind o cerinţă obligatorie impusă de lege.

Conform dispoziţiilor Ordinului MDRAP nr. 2544 din 30 august 2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.G. nr. 14/2013:

"Art. 1. - Beneficiarul transmite Autorităţii de management a Programului operaţional regional, pe baza analizei cu privire la încadrarea în prevederile art. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, solicitarea cu privire la suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Beneficiarul depune o singură solicitare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare şi a accesoriilor acestora, denumită în continuare solicitare, pentru toate contractele de achiziţie publică din cadrul unui proiect."

Cât priveşte Contractul de servicii audit nr. 18 din 12 aprilie 2010 încheiat între UAT Municipiul Târgu Jiu şi SC D. SRL, se constată că, fiind vorba de un proiect finalizat, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare în condiţiile O.G. nr. 14/2013, pentru că Nota de constatare nr. x din 03 aprilie 2013 şi Nota de constatare nr. x din 12 decembrie 2012 nu au fost contestate pe cale administrativă şi nici pe cale judiciară, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanţă.

Tot astfel, în privinţa Actului adiţional nr. 5 din 28 decembrie 2011 la Contractul de execuţie lucrări nr. 5 din 05 februarie 2010 (încheiat între UAT Municipiul Târgu Jiu şi SC E. SRL - B. - SC C. SRL), a Actului adiţional nr. 3 din 16 mai 2012 la Contractul nr. x din 12 aprilie 2010 (încheiat între UAT Municipiul Târgu Jiu şi SC D. SRL) şi a Actului adiţional nr. 2 din 16 mai 2012 la Contractul nr. x/159 din 21 mai 2009 (încheiat între UAT Municipiul Târgu Jiu şi SC A. SRL), Înalta Curte constată că nu au fost respectate prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/1013, întrucât - procedura de atribuire fiind aceea de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare - documentaţia de atribuire nu a fost evaluată şi aprobată de către ANRMAP.

Contrar susţinerilor recurentului reclamant, potrivit cărora proiectul pentru care s-a încheiat Contractul de finanţare nr. 12 din 17 octombrie 2008 se afla în implementare la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, Înalta Curte constată că, potrivit art. 2 alin. (2) şi alin. (3) din Contractul de finanţare anterior menţionat, perioada de implementare a Proiectului este de 31 luni, perioadă care începe să curgă din ziua următoare intrării în vigoare a Contractului de finanţare.

Prin Actul adiţional nr. 5 la Contractul de finanţare nr. 12 din 17 octombrie 2008 s-a modificat perioada de implementare a proiectului la 56 luni.

Prin urmare, termenul limită stabilit prin contractul de finanţare pentru implementarea proiectului este 17 iunie 2013, anterior datei de intrare în vigoare a O.G. nr. 14/2013 (02 august 2013), astfel fiind corectă interpretarea conform căreia este vorba de un proiect deja implementat.

Prin OMDRAP nr. 2544 din 30 august 2013, au fost prevăzute condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitanţii, în dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de O.G. nr. 14/2013, astfel: "dacă proiectul este finalizat, se ataşează o copie a hotărârii judecătoreşti, iar în cazul în care instanţa de judecată nu s-a pronunţat, o copie a contestaţiei administrative depuse în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, sau o copie de pe acţiunea în instanţă cu privire la suspendarea/anularea notelor de constatare/de neconformitate, cu indicarea instanţei la care a fost introdusă şi a numărului de dosar, sau orice alt document care dovedeşte existenţa unei acţiuni pe rolul instanţei judecătoreşti."

Recurentul reclamant nu a înţeles să formuleze contestaţie administrativă, deşi potrivit prevederilor art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva titlului de creanţă se formulează contestaţie în termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia.

Aşa cum corect arată şi intimatul pârât, prin formularea contestaţiei administrative (sau a acţiunii în contencios administrativ), recurentul-reclamant avea posibilitatea de a dovedi că măsurile constatate şi abaterile reţinute sunt neîntemeiate, ceea ce ar fi condus la anularea titlurilor şi a sumelor reţinute cu titlu de creanţă bugetara şi nu ar mai fi fost necesară aplicarea prevederilor O.G. nr. 14/2013.

Prin neformularea unei contestaţii, întrucât "ar fi fost un non sens" recurenta-reclamantă a recunoscut şi a acceptat abaterile reţinute în sarcina sa, neconsiderându-se astfel vătămată în drepturile sale.

O.G. nr. 14/2013 prevede posibilitatea restituirii sumelor recuperate cu titlu de corecţii financiare/reduceri procentuale numai pentru cazurile în care actul administrativ unilateral este contestat sau în litigiu, nu şi în situaţiile în care corecţiile financiare/reducerile procentuale sunt acceptate şi însuşite de către beneficiar prin neformularea unei contestaţii administrative sau promovarea unei acţiuni în justiţie.

Pentru a fi suportate de la bugetul de stat, sumele reţinute în sarcina solicitantului trebuiau să îndeplinească cumulativ, următoarele condiţii:

sumele să rezulte din reducerile procentuale stabilite conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011;

procedura de achiziţie să fie iniţiată după data de 01 octombrie 2011;

abaterea de la prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice să rezulte din documentaţia de atribuire evaluată/aprobată de ANRMAP.

Susţinerile recurentului în sensul că este vorba de "veritabile acte adiţionale care vin şi completează contractele iniţiale şi nu de contracte de sine stătătoare" sunt contrazise de realitatea faptică, de vreme ce din actele dosarului rezultă că, în calitate de autoritate contractantă, pentru atribuirea lucrărilor/serviciilor suplimentare prin actele adiţionale menţionate, recurentul a aplicat pentru actele adiţionale o procedură de atribuire prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006 pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Pe de altă parte, dispoziţiile O.G. nr. 14/2013 reglementează suportarea de la bugetul de stat a sumelor rezultate din abateri de la legislaţia în domeniul achiziţiilor publice care puteau şi trebuiau să fie observate şi sancţionate de către anumite instituţii ale statului, în exercitarea atribuţiilor acestora, respectiv ANRMAP şi UCVAP.

În speţă, ANRMAP nu a evaluat documentaţiile întocmite de recurentul reclamant în cazul celor trei acte adiţionale, neavând atribuţii privind verificarea procedurii de atribuire de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, aspect reţinut corect de judecătorul fondului, care a constatat faptul că nu a fost emis acceptul ANRMAP în vederea iniţierii procedurii de atribuire, potrivit prevederilor art. 71 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 525/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

În acest context, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanţă, că actele contestate nu sunt afectate de niciun motiv de nelegalitate, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Jiu împotriva Sentinţei nr. 35 din 27 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - GV