Public procurement: Inadmissibility of constitutional exception for erroneous appeal term mention due to lack of direct link to annulment complaint

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Soluţiile pronunţate în cauză

Prin Decizia nr. 3234 din 14 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015, s-a anulat ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Teritorială-Administrativă Oraş Dăbuleni, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 2552 din data de 6 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

În argumentele prezentate, Curtea de Apel a reţinut că prin Decizia nr. 20 de la 5 octombrie 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 898 din 3 decembrie 2015, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28716 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea pronunţată de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică poate fi atacată numai cu recurs".

Referitor la deciziile pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit art. 517 alin. (4) Noul C. proc. civ., "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ".

S- a mai arătat că, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, termenul de recurs împotriva sentinţei este cel prevăzut de art. 28716 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv de 5 zile de la comunicare.

Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar în prezenta cauză, astfel încât admiterea acestei excepţii exclude analizarea aspectelor invocate în cererea de recurs.

Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Dăbuleni a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 3234 din 14 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, solicitând anularea deciziei, iar pe cale de consecinţă rejudecarea recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2552 din 6 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

În cursul judecării contestaţiei în anulare, contestatoarea a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi art. 129 din Constituţia României, în măsura în care aceste dispoziţii se interpretează în sensul că ar deveni aplicabile doar în cazul menţiunii eronate din hotărâre în ceea ce priveşte calea de atac ce ar putea fi exercitată, nu şi în cazul menţiunii eronate din hotărâre în ceea ce priveşte durata termenului de exercitare a căii de atac sau în ceea ce priveşte momentul de la care ar începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac.

A arătat că în situaţia în care dispoziţiile procesuale în cauză s-ar interpreta doar în sensul că devine aplicabilă doar în cazul menţiunii eronate din hotărâre în ceea ce priveşte calea de atac ar fi încălcat dreptul de acces la justiţie, prev. de art. 21 alin. (1) şi art. 129 din Constituţia României.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 308/2017 din 1 februarie 2017 a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ., invocată de contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Dăbuleni, ca inadmisibilă.

Totodată, a respins contestaţia în anulare formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Dăbuleni împotriva Deciziei nr. 3234 din 14 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata SC A. SRL.

În ceea ce priveşte cererea de sesizarea a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ. şi contestaţia în anulare, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din cuprinsul acestei text legal, rezultă ca una dintre condiţiile ce se cer întrunite pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale, este aceea ca dispoziţia legală în litigiu să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

A mai reţinut instanţa că deşi în aparenţă art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ. ar avea legătura cu soluţionarea cauzei, aceste dispoziţii nu au legătură şi nu influenţează soluţia asupra contestaţiei în anulare, ci ar fi putut avea legătură cu judecarea recursului exercitat de către parte, ceea ce presupunea invocarea excepţiei în faţa instanţei de recurs.

Conchide instanţa în sensul respingerii cererii având în vedere că nu este neîndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ.

Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 308 din 1 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Dăbuleni, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea în parte a deciziei atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ.

Criticile recurentei, reluând de altfel susţinerile formulate în faţa instanţei de apel, s-au axat pe aspectul că, prin contestaţia în anulare recurenta a criticat tocmai soluţia instanţei de recurs privind respingerea recursului ca tardiv formulat.

Mai arată că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu criticile formulate în cadrul contestaţiei în anulare şi, implicit cu cauza având ca obiect contestaţie în anulare.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât SC A. SRL nu a înţeles să formuleze întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-contestatoare Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Dăbuleni, în condiţiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, obligarea acesteia din urmă la plata către reclamantă a sumei de 23.683,12 RON reprezentând c/val lucrări conform facturii din 26 februarie 2015 şi a sumei de 32.934,83 RON, reprezentând 70% din garanţia de bună execuţie.

Pe parcursul judecării cauzei de către Curtea de Apel Craiova A. (contestaţie în anulare) recurenta a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi art. 129 din Constituţia României

Criticile recurentei, referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ., potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este de amintit că asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, decide Curtea Constituţională.

Aşa cum în mod corect a reţinut curtea de apel, din cuprinsul acestui text legal, rezultă că una dintre condiţiile ce se cer întrunite pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale, este aceea ca dispoziţia legală în litigiu să aibă legătura cu soluţionarea cauzei.

Aşadar, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei în contestaţie în anulare, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective va dispune efectuarea controlul de constituţionalitate pe calea excepţiei care reprezintă un control concret referitor la una sau mai multe dispoziţii legale expres indicate, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, condiţionând admisibilitatea unei astfel de excepţii de legătura pe care textul a cărui neconstituţionalitate se invocă o are cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului.

Astfel spus, pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să fie admisibilă este necesar să existe o legătură instrumentală între problema de constituţionalitate şi fondul cauzei, respectiv ca textul legal să fie aplicabil în cazul în speţă în chiar momentul ridicării excepţiei.

Referitor la condiţia de admisibilitate privind legătura cu soluţionarea cauzei, este de observat că raportul cu aceasta trebuie să privească incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionaliate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, adică a obiectului procesual civil aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

Astfel, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existenţa unei legături directe dintre norma contestată şi soluţia procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conţinutului deciziei judecătorului.

Ca atare, raţionând per a contrario, rezultă că soluţia curţii de apel este legală în sensul că aceste dispoziţii nu au legătură şi nu influenţează soluţia asupra contestaţiei în anulare, ci ar fi putut avea legătură cu judecarea recursului exercitat de către parte, ceea ce presupunea invocarea excepţiei în faţa instanţei de recurs.

Nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/92, republicată, soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă, este legală, aşa încât încheierea atacată nu este supusă cazului de casare prev. de art. 496. C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea sau casarea hotărârii instanţei de apel.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, în temeiul art. 496 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Dăbuleni împotriva Deciziei nr. 308 din 1 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - CL