Annulment appeal for defective citation and material error in administrative fiscal liability for rural investment irregularities

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Decizia contestată

Prin Decizia nr. 3072 din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 102 din 20 mai 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat în tot sentinţa atacată şi rejudecând, a respins acţiunea formulată de reclamanta Comuna Moldoviţa prin Primar, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 3072 din 9 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare Comuna Moldoviţa prin Primar, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, contestatorul a arătat că prin decizia civila atacată, s-a admis recursul pârâtei şi pe fond, s-a respinsă acţiune formulată ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa instanţei de fond, Curtea de Apel Suceava, nr. 102 din 20 mai 2014, s-a admis acţiunea petentei Comuna Moldoviţa şi în consecinţă s-a dispus anularea Deciziei nr. 38252/2013 emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei administrative formulată de reclamantă precum şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 7 octombrie 2013 încheiat de pârâta AFIR Bucureşti.

Împotriva sentinţei primei instanţei, AFIR a formulat recurs, a cărui prim termen cu citarea părţilor, a fost stabilit de către ICCJ pentru data de 21.10.2015.

La termenul din data de 21.10.2015, în temeiul prevederilor art. 413, alin. (3) teza a II-a, C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea judecăţii.

Având în vedere faptul că de la momentul suspendării a trecut o perioadă îndelungată de timp, spre un an de zile, perioadă în care cauza nu a fost repusă pe rol, comuna Moldoviţa, în temeiul prevederilor art. 413, alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat în mod repunerea pe rol a cauzei.

La data de 13 septembrie 2016, s-a emis citaţia prin care s-a stabilit termenul de judecată pentru discutarea cererii de repunere pe rol, pentru data de 9 noiembrie 2016, cu precizarea expresă în cuprinsul citaţiei, că termenul acordat este în vederea discutării cererii de repunere pe rol, or la acest termen s-a judecat recursul AFIR, în lipsa contestatoarei comuna Moldoviţa şi fără a ne fi dată posibilitatea formulării de concluzii pe cererea de recurs.

Se arată că, având în vedere că potrivit citaţiei, comuna Moldoviţa a fost citată în instanţă doar pentru discutarea cererii de repunere pe rol, în speţă nu poate fi vorba despre legala citare pentru judecarea cererii de recurs, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, arată faptul că se află la o distantă de peste 500 km distanţă de Bucureşti, şi prin raportare la cuprinsul citaţiei din care rezultă clar că termenul acordat pentru data de 9 noiembrie 2016, este pentru discutarea cererii de repunere pe rol, a aşteptat dispoziţiile instanţe cu privire la cererea de repunere pe rol, urmând ca în funcţie de acesta decizie, să pregătească apărările pentru susţinerea cauzei. În plus, prin îngrădirea dreptului la apărare şi prezentarea în faţa instanţei a argumentelor pentru care consideră sentinţa instanţei de fond legală, a determinat pronunţarea unei decizii care elimină Comuna Moldoviţa de pe harta localităţilor României, localitate cu ceva peste 4.000 de locuitori, cu un buget şi venituri extrem de reduse şi care este condamnată să suporte consecinţe pentru fapte şi situaţii ce nu-i aparţin şi de care nu este în nici un fel culpabilă.

Pe fond, contestatoarea a arătat că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare încheiat la data de 7 octombrie 2013, precum şi a Decizie emise ca urmare a respingerii contestaţiei administrative în sarcina comunei Moldoviţa s-a stabilit un debit în suma de 13.116.457,37 RON, acte administrative pe care le-am contestat şi care au format obiectul Dosarului civil nr. x/2013. S-a arătat faptul că, în ceea ce priveşte descrierea faptelor din cuprinsul procesului-verbal, acestea nu sunt în nici un fel culpa beneficiarului - din moment ce se face vorbire doar de un formular care nu a ajuns niciodată la beneficiar şi care este întocmit de evaluatori şi experţi din cadrul APDRP prin structurile sale, care acum ne şi sancţionează pentru faptele altora, având în vedere că, nu beneficiarul a întocmit deficitar formularul E 3.2 şi în consecinţă, nu beneficiarul şi întreaga comunitate locală trebuie să fie răspunzătoare.

Unicul motiv pe care se întemeiază actul constatator, este vis-a-vis de acest formular E3.2. - Fişa de evaluare a criteriilor de selecţie, formular care nu a fost adus niciodată la cunoştinţa comunei Moldoviţa, fiind un document intern, de pe urma căruia se întocmeşte Raportul de selecţie şi o adresă din partea APDRP, prin care ni se aduce la cunoştinţă eligibilitatea sau neeligibilitatea proiectului şi punctajul acordat. Descrierile referitoare la tehnoredactarea iniţială a acestui formular cu un punctaj şi eventuale ulterioare modificări ne sunt total străine, am luat cunoştinţă de ele, pentru prima dată, lecturând conţinutul procesului-verbal, situaţie în care, apare total nejustificat să fim răspunzători şi să suportăm consecinţele acţiunii unor experţi verificatori din cadrul CRPDRP, din moment ce comuna Moldoviţa, nu a avut nici un fel de implicare şi aport, unei astfel de acţiuni.

Mai mult, se face vorbire despre un punctaj iniţial de 66 puncte, înscris în formularul la care am tot făcut referire şi care poartă semnăturile originale ale experţilor verificatori, pentru ca ulterior aceştia să nu îşi recunoască faptele, continuând cu o totală contradicţie şi neînţelegere între punctajele acordate acestui proiect, 62 puncte de către un evaluator independent şi 52 puncte de către aceeaşi experţi care au acordat iniţial 66 puncte, ori diferenţele majore de opinie formulate în faţa aceloraşi criterii de selecţie, negarea unor situaţii de fapt a reprezentanţilor pârâtei, sunt în momentul de faţă imputate comunei Moldoviţa, care nu a avut nici o legătură şi opinie cu privire la punctajul acordat unui proiect, pe care a înţeles să îl întocmească în conformitate cu prevederile înserate în ghid şi ulterior l-a înaintat pârâtei spre verificare şi comunicare a rezultatului acestei verificări.

În altă ordine de idei, suspiciunea de înlocuire a unor pagini din înscrisul cu pricina, aşa cum este prezentată în Raportul de control, considerăm că nu are nici o legătură cu realitatea, în primul rând, motivat de faptul că, în cadrul unor proceduri complexe de verificare a unui proiect integrat cu 5 acţiuni, care nu putea fi depus în orice fel, care implica o procedură de sigilare, numerotare şi ştampilare a paginilor, etc., aceleaşi proceduri realizându-se şi în privinţa documentelor întocmite de verificatori, nu poate fi la îndemâna oricui, înlocuirea unor pagini, şi în al doilea rând, chiar dacă s-ar confirma această supoziţie, ea nu poate fi imputată comunei, toată documentaţia proiectului integrat precum şi cea elaborată în cadrul procedurii de verificare, a fost realizată de reprezentanţii pârâtei, sub directa supraveghere şi control a acesteia, situaţie în care nici una din faptele reprezentanţilor săi, nu ne pot fi imputate nouă.

Aspecte care creează îndoieli asupra legalităţii măsurii dispuse de A.P.D.R.P., sunt şi în ceea ce priveşte descrierea faptelor cu privire la corectarea formularului de punctaj, descriere care este redată în proiectul de proces-verbal, repetată în Procesul-verbal şi menţinut în Decizia finală.

În raport de aspectele prezentate în rândurile de mai sus, se solicită admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate şi reluarea judecaţii recursului, în vederea pronunţării unei noi hotărâri neviciate şi totodată suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere, până la soluţionarea contestaţiei în anulate, în temeiul prevederilor art. 507 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi cu privire la contestaţia în anulare

Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Contestatoarea a invocat art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare obişnuită, şi art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială.

Potrivit acestor dispoziţii legale,

"Art. 503 - (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

Din actele aflate la dosar se constată că, în cauză, contestatoare critică soluţia instanţei de recurs, apreciind că nu a fost legal citată pentru termenul din 9 noiembrie când s-a judecat recursul.

Or, Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt nefondate, câtă vreme pentru termenul 9 noiembrie 2016 când s-a judecat atât cererea de repunere a cauzei pe rol, cât şi fondul recursului, intimata-reclamantă Comuna Moldoviţa a fost legal citată, iar prin cererea acesteia de repunere a cauzei pe rol, intimata-reclamantă solicitase judecare cauzei în lipsă.

Din practicaua Deciziei nr. 3072 pronunţată a 9 noiembrie 2016 în Dosarul nr. x/2013, se poate observa că instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor prezente admiterea cererii de repunere pe rol, a admis cererea şi a acordat cuvântul pe fondul recursului.

Prin urmare, acest motiv este nefondat, în speţă, procedura de citare fiind legal îndeplinită cu intimata-reclamantă Comuna Moldoviţa.

Referitor la motivele formulate în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., contestatoarea a formulat critici atât cu privire la existenţa unor erori materiale, cât şi cu privire la neanalizarea tuturor argumentelor sale.

În ceea ce priveşte pct. 2 al articolului menţionat, Înalta Curte reţine că prin eroare materială se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi care este determinantă pentru soluţia pronunţată.

Deci, pentru a putea fi întemeiată o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de o parte să privească greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, trebuie să fie greşeli de fapt, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale şi care să fie determinante pentru soluţia din recurs.

Aspectele învederate de contestatoare nu sunt determinante pentru soluţia pronunţată, neputându-se reţine incidenţa motivului de contestaţie în anulare invocat.

Conchizând, Înalta Curte reţine că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în: Mitrea c. România/2008, Stanca Popescu c. România/2009).

În lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestaţie în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunea invocată a fost analizată de ambele instanţe de judecată (fond şi recurs).

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatoarei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Temeiul legal al soluţie adoptate

Având în vedere considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca fiind nefondată.

Înalta Curte, având în vedere că în cauză nu a fost încuviinţată cererea de suspendare a executării sentinţei civile, constată că nu au fost create nici premisele naşterii unui prejudiciu în patrimoniul părţii care ar fi fost împiedicată prin măsura suspendării să pună în executare silită sentinţa, astfel încât dispune restituirea cauţiunii consemnată prin recipisa de consemnare din 30 ianuarie 2017 în sumă de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Comuna Moldoviţa prin Primar împotriva Deciziei nr. 3072 din 9 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, ca nefondată.

Dispune restituirea cauţiunii consemnată prin recipisa de consemnare din 30 ianuarie 2017 în sumă de 1.000 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017.

Procesat de GGC - CL