Securitate worker status: suppression of fundamental rights via secret surveillance and home entry under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2014 pe rolul CAB-SCAF, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2850 din 24 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea promovată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 2850 din 24 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, faptul că pârâtul a desfăşurat, în calitatea sa de ofiţer, activităţi prin care a suprimat drepturi şi libertăţi ale omului garantate prin legile în vigoare de la acea vreme.

S-a arătat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, respectiv pârâtul în calitate de locotenent-major, nu a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale avocatului P.P. în speţa dedusă judecăţii nu este îndeplinită această condiţie, întrucât pârâtul a acţionat în baza atribuţiilor de serviciu, care i-au impus să apere interesul naţional, iar avocatul B. prin acţiunile sale încălca interesul naţional al statului de drept.

Întrucât din informaţiile primite cu privire la avocatul B. au apărut şi unele referiri la legăturile acestuia cu legionari, care acţionau în ilegalitate, pârâtul a primit dispoziţii de la superiori să participe împreună cu mai mulţi lucrători - la clarificarea informaţiilor respective.

Din notele informative şi din nota de constatare rezultă fără putinţă de tăgadă că avocatul B. a desfăşurat acţiuni potrivnice regimului existent la acel moment. Potrivit actelor existente la dosar, Direcţia Regională de Securitate Bucureşti, în cadrul căreia pârâtul îţi desfăşura activitatea, avea ca obiectiv identificarea persoanelor care făceau parte din mişcarea legionară şi care contestau legitimitatea regimului politic.

În această ordine de idei, acţiunile Biroului 1 al Direcţiei Regionale de Securitate Bucureşti erau îndreptate exclusiv împotriva persoanelor asupra cărora existau suspiciuni că ar face parte din regimul legionar şi care desfăşoară acţiuni împotriva regimului comunist în vederea îndepărtării acestuia de la conducerea statului.

Prin activitatea sa, pârâtul nu a suprimat sau îngrădit sub nici o formă drepturile şi libertăţile fundamentale ale avocatului B. întrucât acesta a acţionat conform prevederilor legale de la acea vreme, executând ordine militare ale unor superiori. Pârâtul nu se afla în postura de refuza ordinele superiorilor. Raţiunea desfăşurării activităţii de culegere de informaţii o constituie apărarea şi promovarea valorilor fundamentale ale statelor şi naţiunilor. Fiecare stat, indiferent de regimul său politic, are obligaţia să-şi apere securitatea internă şi să menţină ordinea de drept, ca o garanţie a protejării drepturilor omului. În acest plan, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului statuează că activitatea de informaţii desfăşurată în cadrul legal nu încalcă drepturile omului.

La data pretinselor fapte condamnabile nu exista incriminarea faptei de a fi lucrător al Securităţii aşa cum nu există nici sancţiunea acestei fapte. Este specific Serviciilor de Informaţii iar activitatea pârâtului s-a oprit exclusiv în limita legii. Într-o societate democratică sunt recunoscute drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Pe de altă parte sunt recunoscute ingerinţele în respectarea acestor drepturi. Activitatea ofiţerilor de informaţii nu poate fi aplicată generic ca aducând atingere drepturilor omului. Pârâtul şi-a desfăşurat activitatea în temeiul legii şi al ordinelor primite de la superiori într-un serviciu de informaţii, ierarhizat, militarizat şi secretizat.

Instanţa de fond a înlăturat, în mod eronat, toate apărările pârâtului şi nu a avut în vedere faptul că presupusele încălcări ale drepturilor fundamentare nu au fost decât manifestări ale acţiunilor întreprinse de instituţiile statului, cu atribuţii în asigurarea şi garantarea siguranţei naţionale, în vederea înlăturării oricărei situaţii cu potenţial de risc major la adresa statului, drepturi prevăzute de art. 17 lit. d) din Constituţia din 1952.

Astfel spus, atâta timp cât existau informaţii, fie şi incomplete, în sensul ca avocatul B. desfăşura activităţi ilegale îndreptate împotriva conducerii statului român de la momentul 1957, organele Securităţii se aflau în ipoteza unei cauze exoneratoare de răspundere, în ceea ce priveşte acţiunile prin s-ar fi putut reţine că a fost încălcat dreptul la inviolabilitatea domiciliului şi a corespondenţei.

De altfel, principiul că "scopul scuză mijloacele" se aplică şi azi, în toate serviciile secrete, când acţiunile întreprinse de acestea, justificate de raţiuni de siguranţă naţională, deşi, aparent abuzive, nu sunt sancţionabile, aplicându-se un regim pur derogator, menit a garanta Statul şi siguranţa sa.

Raportul asupra modului în care s-a efectuat aşa numita "percheziţie secretă" astfel cum, în mod eronat a reţinut instanţa fondului, este întocmit de It. maj. C., iar în cuprinsul Raportului se arată faptul că instructajul a fost efectuat de maiorul D., iar printre participanţi s-au aflat: It. maj. E., cpt. F., It. maj. G., It. maj, H., It. maj. I., precum şi agenta "J.", aceasta având un rol însemnat.

De asemenea, învederează că nu a propus niciodată vreo măsura represivă asupra avocatului B. şi nici asupra vreunei alte persoane din anturajul acestuia.

Prin activitatea sa de culegere de informaţii, pârâtul nu a vătămat drepturile avocatului B., acesta nu i-a alterat bunurile, nu i-a violat corespondenţa, nu a sustras nici un bun aflat în domiciliul său.

Recurentul precizează că pentru a afirma faptul că ţi-au fost încălcate sau suprimate drepturi fundamentale, este necesar a avea cunoştinţă de acţiunile/activităţile prin care îţi sunt încălcate aceste drepturi sau persoanele care desfăşoară aceste activităţi.

Avocatul B. nu a cunoscut pe parcursul vieţii sale faptul că s-a pătruns în casa sa, că s-au fotografiat bunuri din domiciliul său. Acesta nu l-a cunoscut niciodată pe pârât.

Prin activităţile sale, desfăşurate într-un cadrul legal de la acea vreme, nu s-a produs nicio vătămare fizică avocatului B. sau a bunurilor aparţinând acestuia sau o vătămare psihică.

Chiar dacă astăzi legile, în temeiul cărora a acţionat pârâtul sunt considerate imorale, trebuie să avem în vedere faptul că la acea vreme ele se aplicau iar persoanele care îţi desfăşurau activitatea în cadrul Direcţiei Regională de Securitate Bucureşti erau obligate a le aplica. În speţa dedusă judecăţii, instanţa trebuie să aibă în vedere contextul social şi politic de la acea vreme.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 15 martie 2016, în condiţiile alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2016, completul de filtru a constatat că recursul îndeplineşte condiţiile de regularitate şi de admisibilitate prevăzute de art. 486 şi art. 487 C. proc. civ. şi l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, potrivit art. 483 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a fost dezvoltat de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât A.

Din actele aflate la dosar, rezultă că prin cererea nr. x din 15 noiembrie 2010 adresată C.N.S.A.S. de către K., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care s-a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, pârâtul figurează în dosarul x.

Înalta Curte observă din cuprinsul Notei de constatare nr. x/I/2368 din 26 septembrie 2013 şi al înscrisurilor ataşate cererii, că pârâtul, având gradul de locotenent major şi funcţia de şef al Biroului 1 din cadrul Direcţiei Regionale de Securitate Bucureşti (1957), a participat activ la acţiunea de urmărire a unui avocat, fost apărător în procesele membrilor PCR desfăşurate în perioada de ilegalitate, fost deţinut politic, care după punerea în libertate a fost urmărit prin acţiune informativă ca suspect de "activitate contrarevoluţionară", fiind semnalat cu "lucrări literare cu conţinut duşmănos RPS".

În vederea stabilirii şi documentării activităţii desfăşurate de către titularul dosarului, B., pârâtul a întocmit şi semnat olograf un plan de acţiune din 20 aprilie 1957, participând la efectuarea unei percheziţii secrete la domiciliul persoanei urmărite, în scopul fotografierii principalelor materiale cu caracter compromiţător. Percheziţia secretă a fost executată aşa cum rezultă din Raportul asupra modului în care s-a efectuat percheziţia.

Prima instanţă, după analizarea material depus în probaţiune de către CNSAS - note informative, rapoarte, - a conchis în sensul că este întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în privinţa pârâtului.

Aceasta este şi concluzia instanţei de recurs.

Înalta Curte constată că în speţă s-a dovedit îndeplinirea tuturor condiţiilor legale necesare pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

Criticile privind neîncadrarea activităţii recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt nefondate.

Potrivit prevederilor enunţate, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."

Prima condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, al Securităţii în perioada 1945 - 1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut gradul de locotenent major şi funcţia de şef al Biroului 1 din cadrul Direcţiei Regionale de Securitate Bucureşti (1957).

De asemenea, cea de-a doua condiţie vizată de art. 2 alin. (1), respectiv persoana vizată să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, este evident întrunită în cauză.

Activitatea desfăşurată de recurentul-pârât, prin acţiunile pârâtului expuse în nota de constatare nr. x din 26 septembrie 2013 întocmită de reclamant şi dovedite cu înscrisurile depuse la dosar au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată.

Astfel, cum a reţinut prima instanţă, în cauză este îndeplinită această condiţie prin participarea pârâtului la acţiunea de urmărire a unui avocat, B., suspect de "activitate contra-revoluţionară", semnalat cu "lucrări literare cu conţinut duşmănos RPS". Astfel, pârâtul a întocmit un plan de acţiune în 20 aprilie 1957, participând la o descindere secretă la domiciliul persoanei urmărite, în scopul fotografierii principalelor materiale cu caracter compromiţător. Percheziţia secretă a fost executată aşa cum rezultă din raportul asupra modului în care s-a efectuat percheziţia (dosar nr. x - cotă C.N.S.A.S.). De asemenea, pârâtul a dirijat agenţi ("L.", "M.", "J.") să obţină informaţii privind viaţa privată a urmăritului şi poziţia acestuia faţă de politica regimului.

Legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informaţiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, iar informaţiile oferite de către recurent aveau, în mod evident, această calitate.

Totodată, recurentul, nu a dovedit că persoanele urmărite ar fi fost pe punctul de a comite o infracţiune sau de a destabiliza ordinea publică, pentru a fi supuse intruziunii în viaţa sa privată.

Împrejurarea că activitatea desfăşurată de pârât a respectat şi s-a încadrat în prevederile regulamentelor militare şi ordinelor comandanţilor nu este de natură a înlătura aplicarea dispoziţiilor legale ce definesc noţiunea de lucrător al Securităţii, care nu fac o astfel de distincţie între cei care au respectat şi cei care nu s-au conformat normelor care reglementau activitatea Securităţii.

Recurentul nu se poate apăra invocând natura muncii desfăşurate în baza raporturilor de serviciu şi la ordinele superiorilor întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind:

"Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist" care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor … contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti" şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condiţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 2850 din 24 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017.