Recognition of Italian rape sentence upheld; Romanian citizen's appeal dismissed as unfounded.

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 32 din 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a luat act că autoritatea judiciară italiană, respectiv Biroul Procurorului General al Curţii de Apel din Roma şi-a retras mandatul european de arestare referinţă Dosar nr. 4/18 CAAT.PG/14/18AG emis la 27 ianuarie 2018 pe numele persoanei solicitate A.

A fost admisă cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti formulată de autoritatea judiciară italiană.

În baza art. 137 alin. (1) şi urm. din Legea nr. 302/204 republicată, raportat la art. 155 şi art. 160 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. 1867/2008 a Tribunalului din Latina pronunţată la 15 octombrie 2008 reformată prin Decizia nr. 6799/2010- R.G.-318/2017 SENT, pronunţată la data de 17 ianuarie 2017 de Curtea de Apel Roma, secţia III., definitivă la data de 5 noiembrie 2017, prin care persoana A., a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată prev. de art. 81 alin. (2) şi 609 bis C. pen. italian, ce îşi găseşte corespondent în infracţiunea de viol în formă continuată prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

S-a dispus executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa de 5 ani închisoare durata reţinerii arestării provizorii şi a arestării preventive a persoanei condamnate începând cu data de 8 februarie 2018 la zi şi a fost menţinută măsura arestării preventive.

În temeiul disp. art. 555 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către traducătorul autorizat B., a sumei de 453,06 lei şi către Baroul Suceava, a sumelor de 420 lei şi respectiv 210 lei reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru persoana condamnată.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

La data de 09 februarie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE naţional, urmare emiterii mandatului european de arestare referinţă Dosar CATT.PG/4/18 AG, la data de 27 ianuarie 2018, de către Biroul Procurorului General al Curţii de Apel din Roma.

S-a reţinut în semnalarea înaintată de către Biroul naţional SIRENE că mandatul european de arestare referinţă Dosar CATT.PG/4/18 AG, a fost emis la data de 27 ianuarie 2018, de către Biroul Procurorului General al Curţii de Apel din Roma, împotriva persoanei solicitate A., cercetată şi condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 81, 609 BIS C. pen. italian.

În fapt, s-a reţinut în semnalare că persoana solicitată, prin mai multe acţiuni ale aceluiaşi proiect infracţional, şi-a forţat soţia, prin folosirea violenţei şi ameninţărilor să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea de arestare formulată de procuror şi s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 14 (paisprezece) zile, începând cu data de 09 februarie 2018 şi până la data de 22 februarie 2018, inclusiv şi emiterea de îndată a mandatului de arestare, măsura luată fiind executorie.

Conform dispoziţiilor art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a stabilit un nou termen pentru data de 19 februarie 2018, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare cât şi a depunerii Sentinţei nr. 6799/2010 RG - 318 din 17 SENT pronunţată de autorităţile judiciare italiene, însoţite de traducerile în limba română.

La termenul din data de 19 februarie 2018 au fost înaintate persoanei solicitate/condamnate A. copiile în extras traduse a hotărârilor penale de condamnare în lipsă pronunţate de autoritatea judiciară emitentă şi s-a stabilit un nou termen pentru obţinerea informaţiilor suplimentare cu privire la situaţia persoanei solicitate/condamnate şi transmiterea mandatului european de arestare privind pe aceasta.

Prin adresa nr. PG/4/18/AG emisă la data de 20 ianuarie 2018 autoritatea judiciară din Italia, respectiv Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Roma, a înştiinţat instanţa de executare că îşi retrage mandatul european de arestare şi că solicită pe cale incidentală recunoaşterea şi executarea sentinţei penale de condamnare privind pe A.

Deoarece nu s-a depus mandatul european de arestare în termenul stabilit de instanţă şi având în vedere răspunsul transmis de autoritatea judiciară emitentă mai sus prezentat, Curtea a dispus în baza art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, revocarea măsurii arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare.

Întrucât autoritatea judiciară a statului emitent, Italia, a cerut expres luarea faţă de persoana condamnată a unei măsuri preventive, respectiv măsura arestului preventiv, Curtea, a pus la termenul din data de 22 februarie 2018 în discuţia contradictorie a participanţilor la procedură această solicitare şi a procedat la analizarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru a se dispune o măsură preventivă prevăzută de Codul de procedură penală român.

Faţă de situaţia prezentată, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 137, alin. (4) şi 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 160 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată privind luarea împotriva persoanei condamnate a unei măsuri preventive înainte de pronunţarea unei hotărâri prin care se va soluţiona cererea de recunoaştere şi executare a pedepsei.

La stabilirea măsurii preventive ce a fost dispusă împotriva persoanei condamnate A., Curtea a avut în vedere natura infracţiunii săvârşite de către acesta pe teritoriul statului emitent, respectiv cea de viol în formă continuată, cuantumul pedepsei aplicate, respectiv 5 ani închisoare, precum şi necesitatea desfăşurării în continuare în bune condiţii a procedurii, criterii faţă de care a apreciat că în cauză este necesar şi oportun a se lua împotriva persoanei condamnate măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile.

Curtea a apreciat că faţă de circumstanţele concrete ale cauzei enumerate anterior, măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nu ar satisface scopurile bunei desfăşurări în continuare a procedurii precum şi a împiedicării sustragerii persoanei condamnate de la executarea pedepsei şi a dispus arestarea preventivă a persoanei condamnate A. pentru o perioadă de 30 zile începând cu data de 22 februarie 2018 până la data de 23 martie 2018, inclusiv.

La termenul din 27 februarie 2018 persoanei condamnate A. i-au fost transmise copiile traduse ale hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autoritatea judiciară emitentă.

Întrucât certificatul transmis de către autoritatea judiciară italiană nu conţinea suficiente date cu privire la situaţia persoanei condamnate A., fiind apreciat de către instanţă ca incomplet, a fost consultată autoritatea judiciară italiană căreia i s-a solicitat a prezenta care este situaţia persoanei condamnate prin raportare la procedura judiciară derulată în lipsa acestuia, respectiv, pentru a se verifica dacă este dat cazul de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii judecătoreşti.

Prin adresa cu nr. CATT. PG 4/18/AG din 6 martie 2018 autoritatea judiciară italiană - Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Roma a înaintat certificatul emis conform Deciziei cadru 2008/909/JAI completat cu informaţiile solicitate.

Astfel, din conţinutul certificatului emis de autorităţile judiciare italiene a rezultat că persoana condamnată A., nu s-a prezentat personal la procesul care a condus la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, fiind judecat liber în contumacie, atât la primă instanţă cât şi la instanţa de apel, fiind reprezentat şi asistat la judecată de apărători din oficiu în persoana avocaţilor C. şi D. de la Tribunalul din Latina (înlocuiţi la şedinţa de judecată de la Curtea de Apel din Roma întrucât nu au fost prezenţi, de avocatul E.).

Prin intermediul apărătorului din oficiu s-a propus în interesul persoanei condamnate A. apelul împotriva sentinţei de condamnare în primă instanţă. În instanţa de apel a rezultat că A. şi-a ales domiciliul pentru toate comunicările procesuale adresate lui la reşedinţa sa din Latina, (...). Notificarea sentinţei pronunţate în contumacie s-a făcut conform art. 161 C. proc. pen. apărătorului din oficiu, avocat C.

În rubrica 3.1.a din certificat, autoritatea judiciară italiană a prezentat că persoana condamnată a fost citată personal la data de 15 decembrie 2017 prin notificarea decretului de judecată imediată la domiciliul declarat şi a fost aşadar informată privind data şi locul fixate pentru procesul care a condus la pronunţarea hotărârii judecătoreşti şi a fost informată de faptul că se poate emite o hotărâre în cazul neprezentării la judecată.

Autoritatea judiciară italiană a mai informat prin intermediul certificatului că legea italiană acordă condamnatului dreptul de a propune o cale de atac împotriva hotărârii, dacă rezultă că nu a avut cunoştinţă, fără vina sa de urmărire sau de hotărâre [art. 175, alin. (2) C. proc. pen.: "Dacă s-a pronunţat hotărârea în contumacie, inculpatului i se redă, la cererea sa, un termen pentru a propune o cale de atac, afară de cazul când acesta a avut efectiv cunoştinţă de urmărire sau de măsură, şi a renunţat voluntar să se prezinte sau să propună o cale de atac. În acest scop autoritatea judiciară efectuează orice verificare necesară"].

Faţă de informaţiile suplimentarea transmise de autoritatea judiciară italiană prin intermediul certificatului completat privind pe persoana condamnată A., Curtea a constatat că în cauză nu este dat cazul de nerecunoaştere şi neexecutarea a hotărârii judecătoreşti străine, prev. de art. 151 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată care vizează situaţia persoanei condamnate care nu a fost prezentă personal la judecată.

Din actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că executarea hotărârii judecătoreşti nu este contrară principiului "non bis in idem", persoana condamnată nefiind cercetată penal în România pentru aceiaşi infracţiune sau pentru o altă infracţiune decât cea pentru care a fost pronunţată hotărârea transmisă de statul emitent şi nu este incident nici unul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prezentate de art. 151 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară în materie penală.

Analizând informaţiile şi documentele transmise de statul de condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 159 şi urm., raportat la art. 153 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a reţinut că prin Sentinţa nr. 1867/2008 a Tribunalului din Latina, pronunţată la 15 octombrie 2008, reformată prin Decizia nr. 318/2017 - Reg. Gen. nr. 6799/2010 - R.G.N.R. nr. 3776/2007 pronunţată de Curtea de Apel din Roma - secţia a III-a la data de 17 ianuarie 2017, definitivă la data de 5 noiembrie 2017, A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată prev. de art. 81 alin. (2) şi art. 609 bis. C. pen. italian, reţinându-se în fapt că la Latina, până la data de 17 aprilie 2007 persoana condamnată, prin mai multe acţiuni, având ca scop realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a constrâns pe soţia sa F., folosind violenţa şi ameninţări, să se supună la acte sexuale, în special raporturi sexuale complete.

În drept, raportat la situaţia de fapt reţinută pentru persoana condamnată A., Curtea a constatat că fapta îşi găseşte corespondent în legislaţia internă în infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., infracţiune stabilită prin analiza legii penale mai favorabile aplicabile persoanei condamnate ca urmare a concursului de legi penale române intervenite de la data săvârşirii infracţiunii.

Astfel, potrivit art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. din 1969 infracţiunea de viol asupra unui membru al familiei prevedea o pedeapsă cuprinsă între 5 şi 18 ani, iar potrivit art. 218 alin. (1) C. pen. care incriminează forma de bază a infracţiunii de viol, pedeapsa este de la 3 la 10 ani.

Din analiza fişei de cazier a persoanei condamnate, a rezultat că aceasta nu a suferit condamnări anterioare în România.

Persoana condamnată A. a arătat potrivit declaraţiei consemnate la dosarul cauzei că este de acord cu recunoaşterea şi punerea în executare pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare emise de autorităţile judiciare italiene.

Având în vedere dispoziţiile art. 160 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată ce reglementează procedura recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale UE în cazul în care persoana condamnată se află în România al cărui obiect îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 155 din aceeaşi lege, Curtea a constatat că relativ la hotărârea de condamnare privind pe persoana condamnată A. sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. a)-e) ale textului.

Împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, persoana condamnată A. a formulat, în termen legal, prezentul apel, solicitând executarea pedepsei într-un penitenciar din Italia.

Analizând apelul formulat de persoana condamnată A. atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului, cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Art. 155 din Legea nr. 302/2004 reglementează condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine, potrivit cu care:

1. Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151.

Analizând actele şi lucrările din dosar se constată că, în raport de dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 302/2004 (republicată) privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală se constată îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea hotărâri pronunţate de autoritatea judecătorească italiană faţă de condamnatul A. astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 155 din legea sus- menţionată.

Înalta Curte constată că, sentinţa este definitivă şi executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie realizează potrivit legislaţiei române conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnatul A. este cetăţean român şi a fost de acord cu recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti emise de autorităţile judiciare italiene şi nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată în conformitate cu dispoziţiile art. 160 alin. (7) raportat la art. 154 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de executare examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi "în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează prin sentinţă pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi 9".

În aplicarea dispoziţiilor art. 154 alin. (8) lit. a), b) din Legea nr. 302/2004 republicată instanţa de executare "dispune prin sentinţă executarea pedepsei aplicate de instanţa statului emitent ori adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent atunci când natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare" precum şi în situaţia în care "durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond că pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, aplicată persoanei condamnate A. de către autorităţile judiciare italiene este într-un cuantum situat sub limita maximă a pedepsei, neimpunându-se o adaptare a ei sub acest aspect.

Solicitarea persoanei condamnate de a executa pedeapsa într-un penitenciar din Italia nu poate fi primită din moment ce autorităţile italiene prin adresa nr. PG/4/18/AG emisă la data de 20 ianuarie 2018 autoritatea judiciară din Italia, respectiv Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Roma, a înştiinţat instanţa de executare că îşi retrage mandatul european de arestare şi că solicită pe cale incidentală recunoaşterea şi executarea sentinţei penale de condamnare privind pe A., consimţământul nefiind necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României.

Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică deoarece în mod corect această instanţa a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV