Confusion of creditor-debitor status as an impediment to execution of criminal judicial expenses

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 113/PI din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 597 alin. (4) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva somaţiei emisă de Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale, în baza Deciziei penale nr. 278/A din 03 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/111/2015, ca nefondată.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor la plata sumei de 10 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 18 mai 2017 sub Dosar nr. x/271/2017 şi declinată în favoarea Curţii de Apel Oradea, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei emisă de Tribunalul Bihor - Biroul executări penale, în baza Deciziei penale nr. 278/A din 03 mai 201 7 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/111/2015, solicitând admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei emise de către Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale, precum şi a tuturor actelor de executare, cu exonerarea de la plată a sumei de 200 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 598 C. proc. pen., respectiv a art. 714 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În motivare s-a arătat, în fapt, că prin somaţia - titlu executoriu emis de către Tribunalul Bihor s-a solicitat Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Bihor să achite către biroul executări penale din cadrul Tribunalului Bihor suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. S-a invocat faptul că, în drept, titlul executoriu emis este vădit netemeinic şi nelegal, întrucât Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor (respectiv Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca) nu a avut calitate procesuală activă, nu a fost parte în Dosarul penal nr. x/111/2015, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, a reprezentat Statul Român în baza mandatului de reprezentare al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român.

S-a mai arătat că, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 207 din 2015 privind Codul de procedură fiscală, rep.: "Statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale teritoriale", iar art. 7 pct. 32 - 33 din H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 - privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., prevede că: "Agenţia (...) reprezintă statul în faţa instanţelor şi a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi şi privind raporturile juridice fiscale şi vamale precum şi orice alte raporturi Juridice rezultate din activitatea Agenţiei, direct sau prin direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, în baza mandatelor transmise".

S-a învederat că, A.J.F.P. Bihor a reprezentat AN.A.F. Bucureşti, pentru Statul Român, în Dosarul penal nr. x/111/2015, privind pe inculpaţii A., SA iar cheltuielile de judecată la care a fost obligat apelantul ANAF - DGRFP Cluj - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel, ca urmare a respingerii apelului pe care l-a declarat, trebuie să le plătească tot în favoarea Statului Român. Astfel s-a arătat că obligaţia de plată este imposibil de executat întrucât, în speţă, Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti, respectiv A.J.F.P. Bihor în calitate de reprezentant a acesteia, are atât calitate de debitor cât şi calitate de creditor al obligaţiei ce se urmăreşte a fi executată. S-a menţionat că, ţinând cont că orice raport juridic este o legătură între cel puţin două persoane, iar în cauză D.G.R.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Bihor, ca reprezentant al A.N.A.F. Bucureşti, pentru Statul Român, are dublă calitate de debitor şi creditor, obligaţia de plată se stinge, întrucât un raport juridic cu sine însuşi este de neconceput.

În concluzie, contestatoarea a arătat că obligaţia de plată a creanţei în sumă de 200 lei supusă executării a fost stinsă prin confuziune, respectiv ca urmare a întrunirii în aceeaşi persoană, deopotrivă, a calităţii de creditor şi de debitor al aceleaşi obligaţii. S-a arătat că în acest sens s-au pronunţat şi instanţele de judecată, invocându-se cu titlu de practică judiciară Sentinţa civilă nr. 3168 din 22 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Oradea, în Dosar nr. x/271/2016, sentinţă neapelată.

Prin Sentinţa civilă nr. 6139/2017 din data de 25 Septembrie 2017, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Oradea competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale.

Deliberând asupra cauzei de faţă, Judecătoria Oradea a constatat următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 18 mai 2017 sub nr. de dosar x/271/2017, contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale, a solicitat anularea somaţiei emise de Tribunalul Bihor - Biroul executări penale în baza Deciziei penale nr. 278 din 03 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/111/2015 precum şi a tuturor actelor de executare, cu exonerarea de la plata sumei de 200 de lei.

În motivare contestatoarea a susţinut, în esenţă, faptul că titlul executoriu este vădit netemeinic şi nelegal întrucât contestatoarea nu a fost parte în dosarul penal, reprezentând numai Statul Român în baza mandatului data de ANAF iar obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare este imposibil de executat întrucât, în speţă, Statul Român are atât calitatea de debitor cât şi de creditor.

În drept au fost invocate prevederile art. 598 C. proc. pen. şi art. 714 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea.

Analizând cu prioritate excepţia invocată, Judecătoria Oradea a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 278/A/2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/111/2015, a fost respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, fiind obligată partea civilă la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Prin contestaţia formulată se susţine faptul că obligaţia de plată dispusă prin hotărârea Curţii de Apel Oradea este imposibil de executat.

Conform prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit prevederilor art. 600 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) şi b), la instanţa de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Pentru considerentele expuse, faţă de prevederile legale menţionate şi de motivele invocate în contestaţie, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Analizând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate, curtea a constatat următoarele:

Dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a)-d), art. 600 alin. (1) şi art. 601 alin. (1) C. proc. pen. prevăd, în mod expres şi limitativ, cazurile în care se poate formula contestaţie la executarea unei hotărâri penale.

Astfel, în art. 598 alin. (1) C. proc. pen. se stipulează că o astfel de contestaţie se poate face: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei." În aliniatul 2 al aceluiaşi articol se prevede că "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Raportat la conţinutul normei precizate, curtea a constatat că motivele invocate de contestatoare nu se circumscriu cazului prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a şi nu sunt incidente nici celelalte cazurile de contestaţie mai sus menţionate.

Motivele invocate nu se constituie într-o cauză de împiedicare la executarea hotărârii definitive, nefiind astfel îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Pe de altă parte, se reţine că cheltuielile judiciare nu pot fi asimilate despăgubirilor civile, pentru a-şi găsi aplicabilitatea prevederile art. 600 alin. (1) C. proc. pen. şi nici amenzilor judiciare, pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 601 alin. (1) C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare sunt acele cheltuieli făcute de stat, prin organele judiciare, de către subiecţii procesuali principali sau de părţi, pentru buna desfăşurare a procesului penal. Aşadar, deşi în noţiunea de cheltuieli judiciare se înscriu atât cele efectuate de către stat, cât şi cele realizate de părţi, cheltuielile de procedură datorate statului nu se confundă cu despăgubirile civile ce privesc cheltuielile judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate pe calea art. 600 C. proc. pen.

Având în vedere că obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare a intervenit urmare a respingerii apelului formulat de către acesta, este evident că suma stabilită în sarcina sa face parte din categoria cheltuielilor judiciare datorate statului, respectiv, izvorăsc din culpa procesuală a părţii a cărei sesizare a fost respinsă şi nu se circumscrie unor dispoziţii civile care să atragă incidenţa art. 600 alin. (3) C. proc. pen. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2143 din 9 noiembrie 2016, secţia I civilă şi prin Decizia penală nr. 1140 din 15 septembrie 2016, secţia penală.

Aşa fiind, întrucât legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, contestaţia la executare este apreciată ca fiind nefondată.

Recunoaşterea unor alte cazuri în care poate fi formulată contestaţia la executare, cum ar fi cele cu privire la executarea cheltuielilor judiciare către stat, respectiv exonerarea contestatoarei de la plata acestora, fără a fi prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia.

Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procedural de rezolvare a incidentelor ce se ivesc în cursul executării şi vizează aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor penale, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia sentinţelor în baza cărora se face executarea.

În consecinţă, s-a constatat că nu sunt întrunite cerinţele legii pentru a se dispune în sensul solicitării contestatoarei.

Pentru considerentele arătate, curtea, în temeiul art. 597 alin. (4) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva somaţiei emisă de Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale, în baza Deciziei penale nr. 278/A din 03 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/111/2015, ca nefondată.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în cazul introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras contestaţia sau cererea.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi dată fiind soluţia ce a fost pronunţată, curtea a obligat contestatoarea la plata sumei de 10 lei, cheltuieli judiciare către stat, cheltuieli determinate de judecarea prezentei cauze.

Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a formulat contestaţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pe motiv că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă şi în mod greşit s-a respins contestaţia la executare împotriva somaţiei de plată a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în Dosarul nr. x/111/2015 al Tribunalului Bihor.

În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că obiectul contestaţiei la executare îl formează somaţia de plată emisă de Tribunalul Bihor - Biroul de executări penale, astfel că potrivit art. 714 alin. (1) pct. 3 şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Judecătoriei Oradea şi nu Curţii de Apel Oradea.

În ce priveşte soluţia de respingere a contestaţiei la executate, contestatoarea a susţinut că potrivit art. 7 pct. 32 - 33 din H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcţionarea ANAF, aceasta reprezintă statul în faţa instanţelor şi a organelor de urmărire penală ca subiect de drepturi şi obligaţii privind raporturile juridice fiscale şi vamale precum şi orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenţiei.

Prin urmare, în speţă, ANAF în calitate de reprezentant al statului trebuie să plătească cheltuielile judiciare tot în favoarea Statului Român, obligaţia de plată fiind imposibil de executat întrucât are atât calitate de debitor, cât şi calitate de creditor al obligaţiei de pată.

Examinând contestaţia formulată de contestatoarea ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

1. În ce priveşte necompetenţa Curţii de Apel Oradea privind soluţionarea contestaţiei la executare, Înalta Curte constată că prin Sentinţa civilă nr. 6139 din 25 septembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Oradea, secţia civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea şi s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea, fiind reţinute dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 600 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Potrivit art. 600 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) şi b) la instanţa de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate, competenţa soluţionării contestaţiei la executare aparţine Curţii de Apel Oradea ca fiind instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 11 octombrie 2017, fixându-se termen la data de 16 noiembrie 2017, când s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 113/P.I./2017.

2. În ce priveşte critica referitoare la respingerea contestaţie la executare, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.

În cauza de faţă, prin Decizia penală nr. 278/A din data de 3 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/111/2015 s-a respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, fiind obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin contestaţia formulată, petenta susţine că obligaţia de plată este imposibil de executat întrucât în calitate de reprezentant al Statului Român trebuie să plătească cheltuielile judiciare tot în favoarea statului.

Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procedural de rezolvare a incidentelor ce se ivesc în cursul executării şi vizează aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor penale, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia sentinţelor în baza cărora se face executarea.

Astfel, cum, în mod corect a reţinut instanţa de fond, legea procesual penală este de strictă reglementare şi nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor judiciare către stat, astfel că exonerarea contestatoarei de la pata acestora constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia.

În consecinţă, contestaţia declarată de contestatoarea ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, împotriva Sentinţei penale nr. 113/P.I. din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este nefondată, urmând ca în baza art. 4251 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia declarată de contestatoarea ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva Sentinţei penale nr. 113/P.I. din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN