Usury and unlicensed gambling convictions upheld, prison terms replaced with supervised probation; civil claims rejected as unidentifiable.

Deliberând asupra apelurilor declarate de părţile civile A., B., C., D. şi E. şi de inculpaţii F. şi G. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 4 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 83 din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2015, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 351 C. pen. a condamnat pe inculpata G., născută la data de (...) la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urma constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urma constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale.

În baza art. 23 alin. (1) din O.U.G. 77/2009, art. 35 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata G. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., rap. la art. 39 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urma constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale.

2. În baza art. 351 C. pen. a condamnat pe inculpatul F., născut la data de (...), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale.

În baza art. 23 alin. (1) din O.U.G. 77/2009, art. 35 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., rap. la art. 39 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urma constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 19 şi 347 C. proc. pen. a respins acţiunile civile exercitate de părţile civile.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 78.847 lei, reprezentând suma de bani obţinută prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 738 lei consemnată la H. conform recipisei de consemnare din 15 iulie 2014.

În temeiul art. 112 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea celor cinci aparate slot-machine prevăzute în procesul-verbal de lăsare în custodie din data de 28 iulie 2014.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 37.410 lei, reprezentând dobânda încasată prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 351 C. pen.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 485.651,75 lei.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prima instanţă.

În baza art. 275 alin. 6 C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu în cursul procedurii de cameră preliminară, al cercetării judecătoreşti s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-au reţinut, în esenţă, următoarele:

1. În luna mai 2012, inculpaţii F. şi G., au acordat persoanelor vătămate B. şi D. un împrumut în sumă de 25.000 lei, cu o dobândă lunară de 2.500 lei, încheindu-se iniţial, pentru garantarea acestui împrumut, la datele de 13 mai 2012 şi 06 iunie 2012, două contracte de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit între persoana vătămată D., în calitate de vânzător, şi inculpata G., în calitate de cumpărător, cu privire la autoturismul marca "(...)", apoi, la data de 22 august 2012, pentru acelaşi autoturism, contractul de împrumut şi garanţie mobiliară, autentificat sub nr. 1129 din 22 august 2012.

S-a reţinut că dovezile în acest sens rezidă din succesiunea şi conţinutul actelor juridice încheiate între părţi, a căror semnificaţie este pe deplin stabilită prin raportare şi la conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate. În condiţiile în care se încheie în mod succesiv două contracte de vânzare-cumpărare ale aceluiaşi autoturism, între aceleaşi subiecte ale raportului juridic obligaţional, la un interval scurt de timp şi anume, mai puţin de o lună de zile, şi apoi după două luni se încheie un contract de împrumut cu instituirea unui gaj mobiliar asupra aceluiaşi vehicul - prin contractul de împrumut din data de 22 august 2012, s-a reţinut că intenţia inculpaţilor în calitate de creditori a fost aceea de a lua toate măsurile, sub aparenţa unei haine juridice, astfel încât părţile civile debitoare să achite împrumuturile şi dobânzile. Nu se pot reţine apărările inculpaţilor prin care justifică încheierea succesivă a contractelor de vânzare prin imposibilitatea obţinerii certificatului fiscal de către debitorul vânzător, întrucât nimic nu îi obliga la încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare, în lipsa actelor fiscale. Trebuia să aştepte că vânzătorul să îndeplinească toate cerinţele pentru înstrăinarea bunului şi apoi să încheie contractual de vânzare-cumpărare, iar nu să inverseze operaţiunile.

Potrivit art. 113 alin. (5) C. proc. fisc. , actele prin care se înstrăinează mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (4), adică fără certificat de atestare fiscală, prin care să se ateste achitarea tuturor obligaţiilor fiscale de plată datorate autorităţii administraţiei publice locale, în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, sunt nule de drept. Inculpata era obligată să depună demersuri în vederea respectării legii la momentul efectuării actelor juridice, întrucât în virtutea profesiei de avocat, avea îndatorirea şi posibilitatea de a asigura respectarea legalităţii în operaţiunile la care lua parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării, a fostului proprietar, iar pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Persoana vătămată D. a încheiat un contract de împrumut cu garanţie mobiliară, autentificat cu nr. 1129 din 22 august 2012. În cuprinsul acestui contract de împrumut cu garanţie mobiliară se atestă faptul că inculpata G. - în calitate de creditoare, împrumuta partea civilă D., în calitate de debitoare, cu suma de 40.000 lei, care urma să îi fie restituită integral la data de 22 noiembrie 2012, în schimbul unei garanţii constituite asupra autoturismului proprietatea sa, marca (...).

Suma de 8.000 euro, menţionată în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, avea un echivalent în lei inferior sumei de 40.000 lei, menţionată în cuprinsul contractului de împrumut şi garanţie mobiliară, ceea ce conduce la concluzia că suma împrumutată includea şi dobânzi. Data încheierii acestui contract este la doar două luni de la data încheierii ultimului contract de vânzare-cumpărare, astfel încât dacă intenţia reală a inculpaţilor ar fi fost să achiziţioneze acest autoturism, nu există nicio explicaţie pentru acceptarea instituirii unei garanţii mobiliare asupra bunului. În fapt, inculpaţii au acceptat să instituie o garanţie mobiliară asupra unui bun care nu le aparţinea şi pe care nici nu intenţionau să îl achiziţioneze conform contractelor, dar pe care îl foloseau cu diverse titluri, în contractele de împrumut simulate sub forma unor contracte de vânzare-cumpărare.

Diferenţa dintre suma de 25.000 lei împrumutată de părţile civile şi suma de 40.000 lei care a fost înscrisă cu titlul de împrumut în cadrul contractului de împrumut cu garanţie mobiliară autentificat cu nr. 1129 din 22 august 2012 reprezenta dobânda ilegală percepută de inculpaţi şi care va fi supusă măsurii de siguranţă a confiscării special conform art. 112 lit. e) C. pen. (suma de 15.000 lei).

Pe toată perioada de timp, până la data achitării împrumutului, persoana vătămată B. a folosit în continuare autoturismul marca (...), ceea ce denotă lipsa intenţiei inculpaţilor în calitate de creditori, de a se comporta ca fiind adevăraţi proprietari în urma unei reale vânzări. Posesia continua exercitată de persoana vătămată B. asupra autoturismului este confirmată prin declaraţiile martorului I.

În luna octombrie 2012, inculpaţii F. şi G. au acordat persoanelor vătămate B. şi D. un alt împrumut în sumă de 30.000 lei, cu o dobândă lunară de 15%, dobândă care, dacă nu era achitată în fiecare lună, se adăuga la suma împrumutată, iar dobânzile pe lunile următoare se calculau, raportându-se la noul debit. S-a achitat efectiv suma de 9000 lei, cu titlu de dobânda aferentă a două luni, această sumă urmând a fi supusă măsurii de siguranţă a confiscării speciale conform art. 112 lit. e) C. pen.

S-a încheiat pentru garantarea acestui împrumut, la data de 04 octombrie 2012, contractul de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012, în cuprinsul căreia se menţiona că persoana vătămată D. vindea lui J., fratele inculpatei G., imobilul proprietatea sa, situat în oraşul Strehaia, la preţul de 26.240 lei.

Convorbirile telefonice purtate intre inculpaţi şi partea civilă B. pe de o parte şi respectiv între fratele inculpatei şi partea civilă B., pe de altă parte, care era concubinul debitoarei D., aflate în vol. I al dosarului de urmărire penală, şi a căror legalitate din punct de vedere procedural s-a constatat prin încheierea de camera preliminară, atestă existenţa unor relaţii tensionate între cei doi, pe fondul multiplelor relaţii de creditare şi garantare.

Contractul de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012 a fost încheiat în succesiunea actelor juridice anterioare, respectiv după doar două luni în care se încheiase contractul de împrumut cu garanţie mobiliară din 22 august 2012. De asemenea, o altă dovadă a lipsei intenţiei parţilor de a vinde şi respective a cumpăra imobilul rezulta din dată recentă de la care imobilul a fost achiziţionat de către vânzătoare, şi anume prin contractual din 23 decembrie 2011. Suma menţionată în contract nu reprezenta valoarea reală a imobilului format din teren intravilan şi construcţie, formată din parter şi etaj, întrucât preţul vânzării era de 26.240 lei. În fapt între părţi s-a şi desfăşurat un litigiu civil având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012, fiind pronunţată o hotărâre în prima instanţă, respectiv Sentinţa civilă nr. 346/2015 a Judecătoriei Strehaia, nedefinitivă. Acest imobil nu a intrat niciodată în posesia inculpaţilor G., F., fiind folosit tot timpul de persoanele vătămate B. şi D. împreună cu familia.

La datele de 10 mai 2012 şi 04 octombrie 2012, K., fratele persoanei vătămate B., a virat prin L., către SC M. SA, sumele de 400.000 lei şi 132.500 lei, reprezentând acoperire pagubă constatată printr-o hotărâre judecătorească pronunţată într-o cauză penală prin care K. a fost obligat la despăgubiri. Perioada achitării despăgubirilor a fost în lunile mai, iunie şi octombrie 2012 corespunzând cu cele în care au fost încheiate contractele succesive de vânzare a autoturismului şi ulterior de vânzare a imobilului, între inculpaţii G. şi J., pe de o parte, şi persoana vătămată D., pe de altă parte.

S-a reţinut că intenţia reală cu care au acţionat inculpaţii rezultă în mod neechivoc din convorbirea purtată la data de 04 mai 2014, între persoana vătămată B. şi inculpata G. Deşi au negat implicarea în formalităţile de vânzare-cumpărare a imobilului, în favoarea fratelui inculpatei, nu există nicio explicaţie juridică pentru modul în care inculpata a discutat telefonic cu persoana vătămată B., întrucât pretinsa calitate de terţ nu o îndreptăţea pe inculpata să o întrebe pe persoana vătămată dacă mai doreşte preluarea înapoi a imobilului. Astfel, a reieşit că intenţia părţilor, care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012 nu a fost vânzarea imobilului situat în oraşul Strehaia, judeţul Mehedinţi, ci garantarea restituirii împrumutului, pe care inculpaţii G. şi F. l-au acordat persoanei vătămate B.: "Eu am crezut că vrei să cumperi casa înapoi de la mine, da tu chiar vrei să mi-o laşi, văd. - Păi, da, ce să facem, asta e. Dacă nu vrei să o mai cumperi, las-o aşa, mă mut acolo, eu (...); chiar dacă m-am mutat eu aicea la Timişoara, nu pot să îţi las casa, că râd ţiganii de mine, înţelegiş"

Din ansamblul convorbirilor telefonice s-a reţinut că inculpata vorbeşte despre persoana sa în calitate de beneficiar al imobilului, în situaţia în care persoana vătămată-vânzator nu mai doreşte preluarea casei. Ori, având în vedere clauzele publice ale contractului de vânzare-cumpărare din care se reţine că fratele său este cumpărătorul, nu se justifica atitudinea inculpatei de a insista să se restituie imobilul şi respectiv de a se manifesta ca fiind adevăratul beneficiar al acestuia. Conţinutul acestor convorbiri telefonice confirmă susţinerile persoanei vătămate B., care la data de 10 septembrie 2014, a precizat că suma de 30.000 lei i-a fost împrumutată de soţii G. şi F., iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat, la solicitarea inculpatei G., cu fratele acesteia, inculpatul J.

Declaraţiile persoanei vătămate D. au confirmat producerea evenimentelor, în sensul că au fost încheiate cele două contracte de vânzare în mod succesiv asupra aceluiaşi autoturism, pentru obţinerea unui împrumut necesar pentru achitarea unui prejudiciu la care a fost obligat fratele lui B. Reînnoirea contractului de vânzare-cumpărare a vehiculului a avut loc. în aceleaşi perioade de timp în care au fost achitate transele din prejudiciu, conform şi ordinelor de plată aflate în vol. I al dosarului de urmărire penală. Ulterior, pentru contractarea împrumutului de 30.000 lei în luna octombrie 2012, când a fost achitată o altă tranşă a prejudiciului datorat de fratele persoanei vătămate, a trebuit să se încheie un contract de vânzare-cumpărare asupra unui imobil, în favoarea fratelui inculpatei, simulându-se astfel şi persoana cumpărătorului, deşi din convorbirile telefonice interceptate a rezultat în mod evident reprezentarea inculpatei de adevărat beneficiar, cu drept de dispoziţie asupra respectivului imobil.

Declaraţia formulată în cursul cercetării judecătoreşti de către partea civilă D., este consecventă sub aspectul faptelor şi împrejurărilor care au caracterizat raporturile juridice patrimoniale cu inculpaţii, întrucât partea este consecventă sub aspectul naturii juridice reale a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, în sensul de garanţie simulată cu privire la un împrumut acordat de inculpaţi în folosul părţii civile K. Partea civilă a precizat motivele care au determinat-o să apeleze la inculpaţi: imposibilitatea garantării cu maşini sau imobile la alte societăţi de amanet, precum şi notorietatea inculpaţilor în acordarea unor astfel de împrumuturi, şi prietenia dintre părţi. Modul în care inculpaţii preconstituiau probe privind împrumuturile acordate se regăseşte şi în conţinutul declaraţiei acestei părţi civile, care astfel are valoare probatorie prin coroborare cu faptele şi împrejurările susţinute şi declarate de celelalte părţi civile şi de martorii audiaţi în cauză.

Astfel, D. a reiterat fapta inculpatului de a nota într-o agendă datele împrumutului, persoana debitorului şi bijuteriile amanetate, precum şi mediul în care se petreceau astfel de operaţiuni - în principiu, nu era o persoană străină prezentă la încheierea contractului ci numai membrii familiei. Conform depoziţiei părţii civile, impozitul aferent imobilului înstrăinat în favoarea fratelui inculpatei, era achitat de acesta din urmă în calitate de cumpărător şi proprietar, neexistând posibilitatea ca numele ei să fie înscris în chitanţele de plată a impozitului pe proprietate.

Notificarea nr. 14 din 17 septembrie 2014 adresată de J., fratele inculpatei, către vânzătoarea D., de a proceda la evacuarea imobilului, obiect al contractului de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012 are caracter pro causa, întrucât a fost emisă după un interval de doi ani de la data încheierii contractului, în condiţiile în care cumpărătorul nu a locuit până atunci în imobilului pe care susţine că l-ar fi achiziţionat în mod real, şi nu a întreprins niciun demers pentru intrarea în posesie. De asemenea, a fost emisă după o săptămână de la data de 10 septembrie 2014 la care persoanele vătămate B. şi D. au fost audiate de către procuror în cursul urmăririi penale.

Declaraţiile martorului I. au conţinut referiri la demersurile întreprinse de persoana vătămată B. pentru a obţine suma de bani necesară pentru acoperirea prejudiciului cauzat de fratele său. Referirea acestui martor la dorinţa persoanelor vătămate B. şi D. de a înstrăina imobilul trebuie interpretate în contextul ansamblului probator, deoarece s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a imobilului aparţinând lui D., însă declaraţia martorului nu conţine şi alte elemente necesare în susţinerea naturii juridice de act de înstrăinare real, a actului de dispoziţie. Dimpotrivă, martorul a declarat că a fost prezent şi chiar l-a ajutat pe B. să vireze în anul 2013 în contul inculpatului F. suma de 5000 lei. Această declaraţie a confirmat existenţa raporturilor juridice patrimoniale cu executare succesivă între părţi, martorul confirmând că persoana vătămată l-a contactat telefonic pe inculpat imediat după efectuarea operaţiunii bancare în folosul acestuia din urmă.

Referirile efectuate de martor la presiunile exercitate de partea civilă B. nu înlătură temeinicia declaraţiilor martorului cu privire la tranşa de 5000 lei achitată pe numele său dar cu banii plătiţi de B. şi viraţi în contul inculpatului, deoarece aceste împrejurări le-a reiterat şi în declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă. Totodată, martorul susţine că a primit oferte de bani de la familia părţii civile pentru retractarea unor declaraţii, dar nu poate preciza dacă s-au avut în vedere declaraţiile din această cauză sau din alte cauze penale, deoarece martorul are această calitate de subiect procesual în mai multe cauze penale în care partea civilă este cercetată.

Declaraţiile persoanelor vătămate cu privire la împrejurările şi condiţiile acordării împrumuturilor băneşti de către inculpaţi au fost susţinute şi prin declaraţiile martorului N. Acesta a declarat în cursul urmăririi penale referitor la dorinţa sa de a se împrumuta de la cei doi inculpaţi, în aprilie 2014, cu o sumă de bani, oferind garanţie autoturismul sau. Inculpatul F. l-a refuzat, invocând împrejurarea că are deja mai multe autoturisme primite garanţie mobiliară. Martorul a susţinut că cei doi inculpaţi erau cunoscuţi în localitate ocupându-se cu acordarea împrumuturilor cu o dobândă în cuantum de 20 - 25% lunar, dar a făcut referiri şi la relaţiile avute cu persoana vătămată B., căruia inculpaţii i-au solicitat garanţii şi o dobândă lunară în acelaşi cuantum. O. ar fi împrumutat o sumă de bani şi a constituit o garanţie mobiliară asupra unui autoturism, însă fără întocmirea documentelor legale. P. a procedat în aceeaşi modalitate. Q., fiul martorului a apelat şi el la practicile comerciale ale inculpaţilor, cărora le-a oferit bijuterii şi a plătit o dobândă de 15 - 20%.

Martorul K. a făcut referiri în depoziţia dată la existenţa multor momente la care a perceput în mod direct cum inculpaţii l-au sunat pe B. pentru a-i solicita să plătească dobânda, iar în caz contrar urma ca aceasta să se cumuleze cu împrumutul. Acelaşi martor a precizat că a fost prezent la Bucureşti când fratele său B. a efectuat o plată în sumă de 5000 lei în contul inculpatului. Calitatea de frate al părţii civile pe care o are acest martor nu înlătură valoarea probatorie a depoziţiei sale, întrucât sunt îndeplinite dispoziţiile art. 103 C. proc. pen.-privind coroborarea faptelor şi împrejurărilor relatate cu declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză, inclusiv cu declaraţiile martorului I. şi cu declaraţiile părţilor civile.

Martorul O. a declarat în cursul urmăririi penale că are cunoştinţă despre împrumutul pe care B. l-a contractat de la inculpaţi şi pentru garantarea restituirii căruia, debitorul a trebuit să procedeze la vânzarea locuinţei sale.

Existenţa unor raporturi patrimoniale specifice unui contract de împrumut rezulta din convorbirile telefonice consemnate în procesele-verbale, care atestau relaţii apropiate între părţi - în data de 28 mai 2014 partea civilă B. a susţinut că nu dispune de banii necesari restituirii unui împrumut, iar replica inculpatei a fost: "de aia nu îmi place mie să mă încurc cu tine". Data acestei convorbiri este ulterioara perioadei în care între părţi s-au desfăşurat raporturile de împrumut cu camăta deduse judecăţii, dar fac dovada unei relaţii de colaborare, apropiată şi de durată. Aceleaşi împrejurări privind restituirea împrumuturilor rezultă şi din convorbirile telefonice succesive purtate între părţi - la data de 29 aprilie 2014, când partea civilă susţine că va trimite "nişte bani" sau la data de 04 mai 2014. Multitudinea şi perioada apropiată între convorbirile telefonice relevă relaţii apropiate între partea civilă şi inculpaţi, pe fondul cărora s-a grefat înţelegerea patrimonială prin care s-au acordat împrumuturi cămătăreşti. Nu a rezultat caracterul hilar al discuţiilor telefonice, aşa cum au susţinut inculpaţii. Dimpotrivă, repetabilitatea temei privitoare la achitarea împrumuturilor de către partea civilă în favoarea inculpaţilor induce ideea verosimilităţii susţinerilor părţii civile privind natura juridică reală a raporturilor dintre părţi şi conferă discuţiilor purtate un caracter serios, temeinic.

2. În anul 2012, inculpatul F. a acordat un împrumut în sumă de 6.000 lei, cu o dobândă lunară de 15%, numitului K., care a achitat dobânda pe un interval de două - trei luni, în jur de 800 - 900 lei lunar. Suma totală de 1800 lei reprezentând dobânda percepută de inculpaţi, pe două luni, de la martorul K., în urma practicării relaţiilor de cămătărie, va fi supusă măsurii de siguranţă a confiscării speciale, prev. de art. 112 lit. e) C. pen.

Martorul K. a confirmat notorietatea pe care cei doi inculpaţi o aveau în oraşul Strehaia, în sensul că acordau împrumuturi, cu o dobândă de 15 - 20 % lunar, primind cu titlu de garanţie autoturisme şi imobile. Martorului îi este cunoscută şi relaţia care există între inculpaţi şi partea civilă B., care este fratele sau în sensul că inculpaţii au acordat împrumutul părţii civile şi au constituit o garanţie sub forma unui contract simulat de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul aparţinând concubinei inculpatului, partea civilă D.

Martorul K. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti existenţa mai multor raporturi patrimoniale stabilite cu inculpaţii, inclusiv între fratele său B. şi aceştia din urmă. Totodată, a precizat că tratativele pentru obţinerea împrumutului de 6000 lei le-a purtat cu inculpatul şi cu fratele inculpatei, iar înţelegerea a fost condiţionarea împrumutului de încheierea actelor de proprietate asupra unui autoturism.

3. În cursul anului 2013, persoana vătămata E. a împrumutat suma de 7.000 lei de la inculpaţi, cu o dobândă lunară de 20%, încheind şi contractul de împrumut autentificat, nr. 75 din 20 aprilie 2013 având ca obiect suma de 9000 lei, cu garanţie mobiliară asupra autoturismul marca "(...)", proprietatea numitei A., concubina fiului său O.

E. a declarat că i-a lăsat garanţie, în aceeaşi zi, inculpatei G. şi un colier din aur, pentru care a mai primit un împrumut în sumă de 3.000 lei, urmând să îi achite lunar, pentru cele două sume împrumutate, o dobândă de 2.000 lei (20% din suma totală de 10.000 lei împrumutată), aspecte confirmate şi de partea civilă A.

Conform susţinerilor martorei E., în decurs de o săptămână a mai împrumutat de la inculpata G. suma de 15.000 lei, cu o dobândă lunară de 20%, lăsându-i garanţie o salbă din aur cu 12 galbeni mici, pe un lanţ din aur, o pereche de cercei din aur cu perle, trei coliere din aur, o brăţară din aur şi un lanţ din aur, în greutate totală de 500 grame, achitând mai multe luni dobânzi la sumele împrumutate.

În cursul lunii iunie 2014, fiind cercetată într-un dosar de evaziune fiscală şi având nevoie de bani, a luat din nou legătura cu inculpata G. de la care a obţinut un împrumut în sumă totală de 40.000 lei, cu o dobândă lunară de 20%, pentru care i-a lăsat garanţie bijuterii din aur, în greutate de 1,5 kg.

E. a arătat că a achitat suma totală de 40.000 lei, reprezentând împrumuturi şi dobânzi aferente pe mai multe luni, iar, în momentul în care a achitat o sumă de 5.000 euro, a recuperat autoturismul marca "(...)", aflat în proprietatea concubinei fiului său, A., mai rămânând să achite suma de 9.000 lei din dobândă.

E. nu a mai restituit suma de 9.000 lei, iar în urma cererii formulate de inculpata G., s-a deschis Dosarul de executare nr. x/E/2013. A arătat partea civilă E. că în urma unei somaţii primite în luna decembrie 2013, de la un executor judecătoresc, de a preda autoturismul marca (...), a mai achitat suma de 1.000 lei dobânda, iar ulterior nu a mai achitat vreo sumă de bani, astfel încât nu şi-a mai recuperat bijuteriile înmânate inculpatei G. în cursul anului 2013.

Din suma împrumutată în cursul lunii iunie 2014 şi dobânzile aferente, martora E. a arătat că a achitat suma de 48.000 lei, iar, ulterior, nemaiachitând diferenţa de dobândă, nu şi-a mai recuperat nici bijuteriile înmânate inculpatei G. în luna iunie 2014.

Sumele de 1000 lei plătită cu titlu de dobândă către inculpaţi şi respectiv de 8000 lei, care reprezintă diferenţa dintre împrumutul de 40.000 lei încasat de la inculpaţi şi suma de 48.000 lei restituită acestora, vor fi supuse confiscării speciale conform art. 112 lit. e) C. pen., reprezentând sume obţinute în urma săvârşirii infracţiunii.

Partea civilă E. nu a putut identifica bijuteriile pe care le-a înmânat celor doi inculpaţi, din ansamblul celor pe care aceştia din urmă le-au amanetat la două societăţi de amanet din Craiova.

Prin declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti partea civilă a detaliat modul în care a împrumutat sume de bani în mod repetat de la inculpaţi, ea acţionând laolaltă cu partea civilă A. în calitate de debitori, fără încheierea în formă scrisă a unui contract semnat şi cu perceperea unei dobânzi de peste 20% lunar. Depoziţia părţii civile oferă ample detalii despre modul în care inculpaţii desfăşurau activitatea de împrumut cu garanţii mobiliare, fără încheierea în formă scrisă a contractelor, precum şi despre alte persoane care au apelat în acelaşi scop la inculpaţi - partea civilă nominalizând pe N., R., C., dar şi despre modul în care a ajuns să încheie astfel de afaceri - fiind un oraş mic, s-a vorbit despre persoana inculpaţilor de la care se puteau lua împrumuturi, iar dobânda auzită de partea civilă era de 10%, părţile civile având nevoie de bani într-un termen scurt, inculpaţii furnizându-le resursele băneşti repede, spre deosebire de alte societăţi de amanet care, necunoscând părţile, nu le acordau împrumuturi.

Împrumuturile încheiate cu diverse persoane nu prezentau elementele de stabilitate şi de caracterizare specifice unui act juridic bilateral, întrucât inculpaţii nu fixau o durată de timp în care bijuteriile puteau fi păstrate, ci susţineau că debitorii puteau aduce banii când dispuneau de resurse financiare. Cu toate acestea, părţile constatau după un interval de o săptămână, o lună, că bijuteriile nu se mai aflau în detenţia inculpaţilor.

Continuarea executării silite în baza Contractului de împrumut nr. 75/2013, în folosul creditoarei inculpate şi încetarea executării silite prin încheierea din 1 august 2016, reprezintă demersuri efectuate de inculpată în cursul desfăşurării prezentului proces penal, astfel încât întreaga operaţiune nu poate reprezenta o cauză de legitimare a acesteia în acordarea împrumuturilor băneşti către diverse persoane fizice. Continuarea executării silite şi încetarea acesteia au avut loc în anul 2016, în timpul cercetării judecătoreşti din prezenţa cauză, deşi cererea de executare silită a fost admisă prin încheierea din 28 octombrie 2013, emisă de executorul judecătoresc, deci cu 3 ani în urmă.

Încheierea de către partea civilă A. a unui contract de comodat din 22 mai 2014 şi ulterior al unui contract de vânzare-cumpărare asupra autoturismului constituit garanţie în folosul inculpaţilor, nu înlătură faptele şi împrejurările stabilite în sarcina inculpaţilor, deoarece contractul de vânzare a avut loc. la data de 30 iunie 2014, deci ulterior constituirii garanţiei prin contractul de împrumut din 20 aprilie 2013 şi, respectiv, recuperării autoturismului din posesia inculpatului.

3. În perioada 2013 - 2014, inculpata G. împreună cu soţul său F. au împrumutat-o pe martora A., periodic, cu sume de bani cuprinse între 500 - 1.000 lei, cu o dobândă lunară de 20% - 30%, pentru care aceasta le-a lăsat în garanţie bijuterii din aur.

Prin declaraţia formulată în cursul cercetării judecătoreşti, partea civilă A. a indicat un cuantum al dobânzii care se regăseşte şi în declaraţiile altor părţi civile, a precizat că nu s-a încheiat contract de împrumut şi nu era nici o persoană prezentă în momentul contractării.

Similar declaraţiei părţii civile R., şi A. a făcut referire la notorietatea pe care o avea inculpatul în acordarea împrumuturilor cămătăreşti, aceasta luând cunoştinţă despre activitatea inculpaţilor în urmă cu 8 - 9 ani, iar relaţia cu inculpaţii a presupus cunoaştere, înţelegere şi încredere în persoana lor, cu privire la păstrarea bijuteriilor. Partea civilă nu a putut identifica bijuteriile care îi aparţin din totalul celor aflate în detenţia inculpaţilor şi amanetate ulterior, spunând că are nevoie de planşe fotografice, care nu există, necesitate decurgând din existenţa mai multor bijuterii din aceeaşi categorie, cu greutate asemănătoare, şi trăsături similare.

Partea civilă a explicat că motivul încheierii contractului de împrumut din 20 aprilie 2013 având ca obiect suma de 9000 lei, cu garanţie mobiliară asupra autoturismul marca "(...)", proprietatea sa, este distinct de alte împrumuturi obţinute tot de la persoana inculpaţilor şi garantate cu bijuterii lăsate în amanet şi ulterior nerestituite părţii civile ca urmare a neachitării în integralitate a împrumuturilor şi dobânzilor cuantificate de inculpaţi.

4. În anul 2013, inculpaţii au împrumutat-o pe partea civilă C. cu suma de 20.000 lei, pentru care au perceput o dobândă lunară de 5% (1.000 lei) şi le-au fost lăsate garanţie mai multe bijuterii. În cursul procesului penal partea civilă nu a putut identifica bijuteriile care îi aparţin, din ansamblul bijuteriilor aflate în posesia inculpaţilor şi amanetate ulterior de aceştia din urmă la cele două societăţi comerciale de amanet din Craiova: o salbă formată din 30 galbeni mici, în greutate de 130 grame şi un lanţ din aur, cu zale rotunde, în greutate de 70 grame.

C. în cursul anului 2013 a mers împreună cu nepotul său S. la familia inculpaţilor, stabilind să-i dea în schimbul dobânzilor 4 galbeni mari, cu o greutate totală de 50 grame, iar suma împrumutată să rămână aceeaşi şi să nu-i mai fie adăugată dobândă la dobândă.

După aproximativ o lună, martora C. a mers din nou la familia F. şi a împrumutat suma de 30.000 lei, cu o dobândă de 1.200 lei pe lună, pentru care i-a lăsat în garanţie inculpatului alte bijuterii. Inculpatul nu a încheiat vreun document, cu privire la împrumutul acordat şi obiectele din aur care i-au fost lăsate în garanţie de C., făcând consemnări despre acordarea acestui împrumut într-o agendă.

Partea civilă a arătat că în vara anului 2014 i-a achitat inculpatului F. o parte din împrumut, şi anume: suma de 25.000 lei, constând în 2.000 lei dobânda şi 23.000 lei o parte din suma împrumutată, ocazie cu care acesta i-a restituit numai cei 17 galbeni mari, comunicându-i că restul obiectelor din aur i le va restitui când îi va achita suma de 60.000 lei, însă, în toamna anului 2014, când inculpaţii F. şi G. au venit la locuinţa sa, deşi le-a mai achitat acestora suma de 45.000 lei, nu i-a mai fost restituită niciuna dintre bijuterii, cei doi solicitându-i să le mai achite diferenţa de 15.000 lei până la suma de 60.000 lei şi încă 10.000 lei, reprezentând o nouă dobândă, bani pe care nu i-a mai achitat ulterior, iar cei doi inculpaţi nu i-au mai restituit niciuna dintre bijuterii.

A rezultat astfel că partea civilă a achitat sumele de 25.000 lei şi 45.000 lei (70.000 lei total achitat), deşi a împrumutat sumele de 20.000 lei şi respectiv 30.000 lei (50.000 lei total împrumutaţi), astfel cum a declarat şi în cursul cercetării judecătoreşti. Diferenţa de 20.000 lei va avea valoarea de dobândă percepută nelegal, camăta şi va constitui obiectul măsurii de siguranţă a confiscării speciale prev de art 112 lit. e) C. pen.

Având în vedere că partea civilă nu a putut identifica în mod cert bijuteriile amanetate în favoarea inculpaţilor, din ansamblul celor aflate în posesia lor, şi pe care aceştia ulterior le-au transformat în instrumente de comerţ, cu titlu de amanet la alte societăţi din Craiova, cererea părţii civile de restituire a contravalorii bijuteriilor date inculpaţilor nu poate avea o rezolvare favorabilă. Partea civilă a dovedit deţinerea în proprietate a bijuteriilor din aur, respectiv monede din aur (astfel cum rezultă din înscrisurile emise de Banca Naţională a României), însă identificarea acestora în ansamblul bijuteriilor amanetate ulterior de inculpaţi se impunea în considerarea numărului mare de monede predate de mai multe părţi şi martori, şi ulterior valorificate de inculpaţi. Identificarea de către partea civilă a bijuteriilor, prin elementele esenţiale - gramaj, descriere - reprezenta o operaţiune necesară pentru stabilirea valorii de amanetare a acestora, întrucât sunt foarte multe bijuterii de acelaşi fel şi astfel nu se poate proceda la identificare şi delimitare clare.

S-a reţinut că declaraţiile persoanei vătămate C. sunt verosimile întrucât oferă multe detalii cu privire la împrejurările în care a împrumutat bani de la inculpaţi, partea civilă explicând cum a mers la domiciliul inculpaţilor, a pătruns într-o cameră unde a tratat cu inculpatul. Declaraţiile parţii civile au fost consecvente şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu privire la suma totală împrumutată şi bijuteriile amanetate. Cu toate acestea, nu a putut să identifice în mod categoric care sunt bijuteriile sale, din totalul bijuteriilor amanetate a doua oară de către inculpaţi, operaţiune necesară pentru evaluarea bijuteriilor proprii.

S-a reţinut că susţinerile inculpaţilor G. şi F. în sensul că au acţionat în calitate de mandatari ai parţii civile C., şi amanetau bijuteriile acesteia la SC Ş. SRL din mun. Craiova, iar sumele de bani astfel obţinute i le-au înmânat acesteia nu sunt confirmate de înseşi persoana vătămată, indicată de inculpaţi în calitate de pretins mandant. Totodată, în contractele de amanet încheiate de inculpaţi la cele două societăţi din Craiova nu era menţionata calitatea inculpaţilor de mandatari ai părţii civile, ci de debitori, deşi aceste contracte încheiate aveau şi rubrica de "împuternicit". Aceste susţineri ale inculpaţilor sunt de natură să confirme posesia exercitată de ei asupra bijuteriilor părţii civile, dar titlul juridic pe care ei îl invocă nu este dovedit prin niciun mijloc de probă. Dimpotrivă, înscrisurile reprezentând contractele de amanet în care ei sunt menţionaţi în calitate de debitori, deci deţinători pretinşi legali ai bijuteriilor amanetate, iar nu de împuterniciţi ai debitorului, deşi contractele cuprindeau şi o astfel de rubrica, fac dovada modului în care inculpaţii au înţeles să intervertească titlul pe care îl aveau asupra bijuteriilor - erau primite ca şi garanţie mobiliară, însă ei le-au amanetat la rândul lor, pentru obţinerea unor sume de bani mai mari.

Comunicările făcute de către SC Ş. SRL şi SC T. SRL, societăţi la care inculpaţii au amanetat obiecte din aur, în perioada anilor 2012 - 2015, au atestat că aceştia au restituit banii primiţi, în baza contractelor de amanet încheiate cu aceste societăţi, deşi inculpaţii au susţinut prin declaraţiile formulate că au fost şi cazuri în care părţile civile nu au achitat împrumuturile şi astfel au pierdut obiectele amanetate.

5. În perioada decembrie 2013 - martie 2014, inculpaţii G. şi F. l-au împrumutat pe martorul S. cu sume cuprinse între 1.000 lei şi 50.000 lei, cu o dobândă lunară de 10%, pe care, potrivit susţinerilor acestuia, o plătea lunar, la valoarea sumei împrumutate, până la achitarea integrală a împrumutului, iar, în condiţiile în care mai restituia din suma împrumutată, dobânda i se percepea în continuare la întreaga sumă, până la achitarea integrală a împrumutului, garantând restituirea împrumuturilor cu bijuterii din aur, respectiv: două salbe din aur, cu bănuţi mai micuţi din aur "poli", una cu 52 de bănuţi şi alta cu aproximativ 100 bănuţi, de peste 100 gr. fiecare salbă, mai multe lanţuri, brăţări şi inele din aur, care aparţineau bunicii sale C.

Aceştia nu au putut însă identifica bijuteriile amanetate în favoarea inculpaţilor, din ansamblul tuturor celor care au fost în posesia inculpaţilor şi care la rândul lor le-au amanetat la două societăţi de profil. O asemenea operaţiune de identificare era necesară pentru delimitarea fără echivoc a bijuteriilor ce aparţin părţii civile C., întrucât inculpaţii au efectuat operaţiuni de amanet cu foarte multe bijuterii, dintre care unele erau similare, se repetau cele din aceeaşi categorie.

Contravaloarea bijuteriilor amanetate de partea civilă C. atât direct, cât şi prin intermediul nepotului său S., neputând fi stabilită fără o prealabilă identificare şi delimitare de restul bijuteriilor aflate în detenţia inculpaţilor, cererea părţii civile de obligare a inculpaţilor la plata contravalorii bijuteriilor amanetate nu poate fi admisă, ci dimpotrivă această valoare va forma obiectul măsurii de siguranţă a confiscării speciale, conform art. 112 lit. e) C. pen.

S-a reţinut că declaraţiile martorului S. în sensul că, de fiecare dată, când lăsa în garanţie bijuterii sau alte bunuri soţilor G. şi F., pentru garantarea restituirii împrumuturilor, inculpatul F. notă pe filele unei agende data acordării sumei împrumutate, gramajul bijuteriilor, obiectele din aur lăsate cu titlu de garanţie, sumele pe care le împrumuta şi datele la care trebuia să i se plătească dobânzile, fiindu-i înmânate şi lui, de fiecare dată când împrumuta bani, sunt susţinute prin înscrisurile administrate în faza de urmărire penală, respectiv file din respectiva agendă, martorul depunând la dosarul cauzei două file de agendă, completate de inculpatul F., pe care apar următoarele menţiuni: 15 ianuarie 2014 - 44.000, martorul S. arătând că reprezintă suma pe care a împrumutat-o în luna ianuarie 2014 de la inculpatul F.; 28 martie 2014 - 56.250, martorul arătând că reprezintă suma împrumutată şi dobânda pe care o avea de restituit, după achitarea la această dată a unei dobânzi de 7.000 lei; 28.03 achitat 7.000, martorul arătând că reprezintă dobânda de 7.000 lei pe care a achitat-o inculpatului F. la această dată; lanţ - 59,81; salba (50 poli) - 114,34; 2 lanţuri; 1 salbă coroane.

Prima instanţă a reţinut că fiind nefondate apărările formulate de inculpaţi potrivit cărora aceste consemnări reprezentau un calcul făcut de inculpatul F., la rugămintea lui S., cu privire la alte contracte de amanet, pe care martorul le avea încheiate cu o altă societate, deoarece nu sunt confirmate prin probele administrate în cauză. Dimpotrivă, se constată că aceste menţiuni sunt efectuate în mod succesiv, în perioade de timp diferite, corespunzătoare susţinerilor martorului privind achitarea periodică a sumelor împrumutate şi a dobânzilor.

Prin declaraţia formulată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul a detaliat modalitatea în care s-au desfăşurat raporturile juridice patrimoniale cu persoana inculpaţilor, modul în care aceştia acţionau - notau într-o agendă împrumutul, persoana debitorului, cantitatea bijuteriilor amanetate, ansamblul datelor de fapt precizate prin declaraţia acestui martor, concordând cu declaraţiile celorlalţi martori care au indicat aceeaşi modalitate de lucru adoptată de inculpaţi. Şi acest martor a precizat că factorul determinant în obţinerea de împrumuturi de la inculpaţi a constituit libertatea acordată debitorilor cu privire la data achitării împrumutului, concesiile acordate sub aspectul onorării debitului şi dobânzilor peste termenul stabilit de părţi.

Sumele de bani împrumutate de bunica martorului, C., precum şi bijuteriile amanetate au fost confirmate prin declaraţia martorului S. care a menţionat că nici el nici partea civilă C. nu i-a mandatat pe inculpaţi să amaneteze în folosul lor diverse bijuterii la case de amanet din Craiova. Martorul a declarat că a perceput de la alte persoane date privitoare la împrumuturile obţinute de la persoana inculpaţilor pentru care se admiteau cu titlu de garanţii, bunuri mobile şi imobile, cunoscând inclusiv situaţia părţii civile B., care a trebuit să instituie o garanţie asupra locuinţei pentru obţinerea unui împrumut de la inculpaţi.

Acest martor a precizat că a primit adresa instanţei pentru a preciza dacă se constituie parte civilă în prezenţa cauză, dar nu a răspuns acesteia.

6. În anul 2013 R. a împrumutat de la inculpaţi bani cu dobândă, a căror restituire trebuia garantată cu bijuterii din aur, alte obiecte din aur şi autoturisme. A primit de la inculpat suma de 4.000 lei, percepându-i o dobândă de 400 lei lunar (10% din suma împrumutată), martora R. garantând restituirea sumei împrumutate cu bijuterii: un lanţ din aur cu medalion, în greutate de 60 grame, cu medalion şi un galben mare de 14 grame. Nu s-a întocmit contract de împrumut în forma scrisă.

Conform declaraţiei din cursul cercetării judecătoreşti, a achitat timp de aproximativ patru luni dobândă la suma împrumutată, 400 de lei lunar, însă ulterior, când a restituit suma împrumutată de 4.000 lei, nu a reuşit să-şi recupereze nici lanţul, nici banul din aur, deoarece inculpatul a condiţionat restituirea acestora de achitarea unor dobânzi, al căror cuantum se ridica la suma de 3.000 - 3.500 lei. Dobânda percepută nelegal, în sumă de 1600 lei, aferentă celor patru luni a câte 400 lei lunar, a fost supusă măsurii de siguranţă a confiscării speciale prev de art. 112 lit. e) C. pen., fiind obţinută din săvârşirea unei infracţiuni.

Partea civilă a explicat raţiunea apelării la persoana inculpaţilor pentru obţinerea de împrumuturi şi anume, îi cunoştea puţin pe inculpaţi, a auzit de persoana lor şi de asemenea, cunoştea şi părţile din acest dosar, care au contractat împrumuturi similare de la inculpaţi.

Totodată, partea civilă a indicat o modalitate de a acţiona din partea inculpatului, care se regăseşte şi în declaraţiile celorlalte părţi: inculpatul nota într-o agendă suma împrumutată şi garanţiile primite, debitorii fiind cei care indicau greutatea acestora.

7. În cursul anului 2013, inculpatul F. l-a împrumutat pe numitul Ţ. cu suma de 2.000 lei, pe perioadă de 10 zile, pentru care acesta trebuia să-i restituie 4.200 lei (2.000 lei suma împrumutată + 2200 lei dobânda), fiindu-i lăsat garanţie autoturismul marca "(...)".

În cursul aceluiaşi an 2013, inculpaţii l-au împrumutat pe martorul Ţ. cu suma de 10.000 lei, pe o perioadă de 2 luni, cu o dobândă de 7200 lei, fiindu-le lăsate garanţie o salbă din aur cu 10 galbeni, o iconiţă din aur, un lanţ din aur, de 46 grame, şi un ban din aur, de 41 grame; aceste bunuri nu au putut fi identificate de către martor, prin recunoaştere din ansamblul bijuteriilor aflate în posesia inculpaţilor şi amanetate ulterior la firmele de profil din Craiova.

Apărările inculpaţilor, în sensul că inculpatul F. ar fi cumpărat de la martorul Ţ. un autoturism marca "(...)", cu suma de 8.000 lei, iar ulterior, constatând era necesar să efectueze mai multe reparaţii, i-a restituit martorului respectivul autoturism, urmând să-i fie înapoiată suma de 8.000 lei, însă i-a fost restituită numai suma de 5.000 lei, au fost apreciate ca neverosimile, întrucât nu exista un contract de vânzare-cumpărare încheiat între părţi având ca obiect acest autoturism, astfel cum au procedat inculpaţii şi în trecut cu alte persoane. Astfel, s-a constatat că au procedat total diferit faţă de cazul cu A., când au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în forma scrisă şi au manifestat interes faţă de formalităţile scrise. Prin aceste apărări, în fapt inculpaţii au recunoscut primirea sumei de bani, declaraţie care reprezintă o recunoaştere parţială a aspectelor materiale ce intră în conţinutul raporturilor juridice patrimoniale dintre părţi.

Martorul O., a declarat că inculpaţii împrumutau periodic diferite sume de bani în favoarea altor debitori, în schimbul unor dobânzi şi a unor garanţii constituite asupra autoturismelor şi imobilelor. Martorul a confirmat raporturile existente între inculpaţi şi Ţ., fratele său, în sensul că autoturismul predat de acesta a constituit garanţia mobiliară accesorie unui împrumut, iar nu obiectul unui contract de vânzare-cumpărare. Faţă de refuzul inculpaţilor de a restitui autoturismul, manifestat în mod nemijlocit faţă de martor, acesta a promis că va plăti el personal suma de 3500 lei, pentru a evita vânzarea autoturismului amanetat.

S-a reţinut că în raporturile dintre martorul şi inculpaţi se regăsesc multe acte materiale specifice infracţiunii de cămătărie săvârşite de inculpaţi, martorul susţinând că la indicaţia inculpaţilor a luat mai multe bijuterii constituite amanet în cadrul unei societăţii în Craiova şi le-a predat inculpaţilor cu titlu de garanţie mobiliară, amanet, pentru împrumuturile obţinute de la ei. Prin declaraţia formulată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul Ţ. a dezvoltat împrejurările succesive în care a obţinut cu titlu de împrumut diverse sume de bani de la inculpaţi, în contul cărora a constituit garanţii, respectiv a amanetat mai multe bijuterii, pe care ulterior nu le-a mai recuperat, întrucât nu a achitat integral sumele de bani solicitate de inculpaţi. Depoziţia acestui martor indică o modalitate de a proceda la acordarea împrumutului regăsită şi în declaraţiile altor părţi din cauză - inculpata nota împrumutul într-o agendă, făcând menţiuni despre persoana debitorului, suma împrumutată şi bijuteriile amanetate. Similar declaraţiei părţii civile C., şi martorul Ţ. a precizat că factorul determinant în apelarea la împrumuturile acordate de inculpaţi l-a constituit promisiunea inculpaţilor că bijuteriile pot sta în detenţia lor mai mult timp până când debitorii procură resurse financiare necesare achitării împrumuturilor.

S-a constatat astfel că modul de acţiune adoptat de inculpaţi era apt de a câştiga încrederea persoanelor aflate în stare de nevoie financiară, declaraţiile părţilor civile şi ale martorilor audiaţi fiind concordante sub aspectul coordonatelor activităţii infracţionale: deşi dobânda percepută era mare, libertatea pe care inculpaţii o promiteau debitorilor în ceea ce priveşte durata împrumutului şi data restituirii bijuteriilor, a căror posesie o promiteau ca fiind de încredere, reprezenta un argument solid pentru persoanele debitoare, care considerau că factorul de constrângere la achitarea împrumuturilor dispărea în raporturile cu inculpaţii.

Declaraţiile martorului Ţ. au fost confirmate prin declaraţiile mamei sale, C., care a precizat că notorietatea inculpaţilor în oraş, în acordarea împrumuturilor cu dobândă şi garanţii l-au determinat pe Ţ. să apeleze la aceştia. Martorul Ţ. a achitat dobânzile, însă a pierdut bijuteriile.

8. În luna februarie 2013, inculpaţii au acordat un împrumut în sumă de 5.000 lei martorului U., cu o dobândă lunară de 2.000 lei, fiindu-le lăsat garanţie un autoturism marca "(...)", iar în lunile august - septembrie 2013, inculpaţii mai acordă un împrumut în sumă de 4.000 lei, cu o dobândă lunară de 8%, fiindu-le lăsat în garanţie de către martor un ceas de colecţie marca "(...)" şi o tabletă marca "(...)";

Conform susţinerilor martorului U., cu ocazia primirii împrumutului în sumă de 5000 lei, a lăsat garanţie celor doi inculpaţi autoturismul său, marca "(...)", iar în luna martie 2013 i-a achitat inculpatului F. suma de 7.000 lei - reprezentând suma împrumutată şi dobânda, recuperându-şi autoturismul.

În temeiul art. 112 lit. e) C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că se va aplica măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 2000 lei (diferenţa dintre suma împrumutată de 5000 lei şi cea efectiv plătită de 7000 lei), în mod egal de la fiecare inculpat, reprezentând cuantumul dobânzii ilegale încasate efectiv în urma practicării raporturilor de cămătărie faţă de martorul U.

Inculpatul F. a susţinut în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti că a cumpărat de la martorul U. un ceas marca "(...)", cu suma de 3.000 lei şi că nu i-a acordat acestuia împrumuturi cu dobândă. S-a reţinut că nu exista niciun contract de vânzare-cumpărare asupra acestui ceas, a cărui posesie nu este aşadar tăgăduită de inculpat, ci numai titlul cu care a fost primit.

În declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti, martorul U., a declarat că nu a vândut niciodată un ceas inculpaţilor. Declaraţia din cursul urmăririi penale cuprinde adevărul faptelor cum s-au petrecut.

9. În cursul anului 2014 inculpaţii l-au împrumutat pe martorul V., cu sume de bani cuprinse între 300 şi 400 lei, cu o dobândă de 20 - 30 lei pe săptămână, suma de 20 lei urmând a fi confiscata în temeiul art. 112 lit. e) C. pen.

Prin declaraţia formulată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul a făcut referire la mai multe împrumuturi obţinute de inculpaţi de la case de amanet din Craiova, dar în folosul martorului care şi plătea comisioanele şi lui îi aparţinea bijuteriile amanetate. Aceste fapte s-au petrecut în anul 2014, însă, detaliile oferite de martor sunt insuficiente pentru a confirma apărările inculpaţilor privind calitatea de mandatari ai adevăraţilor proprietari ai bijuteriilor, deoarece nu se poate stabili care anume bijuterii i-au aparţinut martorului V., în ce dată anume au fost amanetate, suma împrumutată şi data restituirii împrumutului. De aceea, datele şi informaţiile oferite de martor nu conduc la înlăturarea elementelor care decurg din existenţa contractelor de amanet încheiate de inculpaţi la cele două societăţi din Craiova. Aceştia au acţionat în calitate de debitori şi nu împuterniciţi ai adevăraţilor proprietari ai bijuteriilor, neexistând nici o menţiune în contractele de amanet care să ateste calitatea inculpaţilor de împuternici ai părţilor sau martorilor din această cauză penală.

Cu toate acestea, martorul a făcut referiri şi la existenţa în imobilul inculpaţilor a mai multor autoturisme aparţinând persoanelor de etnie rromă, care le-au constituit cu titlu de garanţie mobiliară în fapt în folosul inculpaţilor. Despre partea civilă B. ştie că a instituit o garanţie asupra imobilului său, în folosul inculpatei, dar continuă să locuiască în acesta.

10. În perioada 2013 - 2014, martorul Q. a împrumutat de la inculpaţi sume de bani, atât în baza unor contracte de amanet, încheiate cu SC X SRL, cât şi fără a i se întocmi vreun document, când nu şi-a recuperat în totalitate bijuteriile, cu care a garantat restituirea sumelor împrumutate, dobânda fiind de 10% - 15%.

Q. a declarat că suma totală împrumutată, pentru care nu i s-a întocmit niciun document, a fost de 17.000 lei, pentru restituirea căreia a garantat cu: cinci galbeni, în greutate totală de 60 grame, cinci galbeni, în greutate totală de 300 grame şi bijuterii din aur, printre care: cercei, brăţări, lănţişoare, dintre acestea nereuşind să-şi recupereze, deoarece nu a achitat sumele împrumutate şi dobânzile: opt galbeni mari, doi galbeni mici, cerceii - creole, lănţişoare şi două brăţări, în greutate totală de 250 grame. Nu s-a reuşit identificarea şi delimitarea de către martor a bijuteriilor amanetate, din totalul bijuteriilor aflate în posesia inculpaţilor, întrucât acest demers a fost îngreunat de inexistenţa în realitatea materială a acestor bijuterii. Existenţa lor fiind stabilită la nivel scriptic, toate părţile s-au aflat în imposibilitate de identificare şi delimitare, astfel încât întreaga contravaloare a bijuteriilor din aur amanetate de inculpaţi la cele două societăţi de profil din Craiova, deşi nu au justificat niciun titlu legitim asupra acestor bunuri, va fi supusă măsurii de siguranţă a confiscării speciale conform art. 112 lit. e) C. pen.

Prin declaraţia formulată în cursul cercetării judecătoreşti, partea civilă a precizat că nu a mai recuperat nici o bijuterie, expirând perioada de împrumut. Totodată, aceeaşi parte civilă a oferit detalii despre activităţile ce au constituit preocuparea principală a inculpaţilor - încheiau contracte de amanet din anul 2013, fiind acceptate cu titlu de garanţii mobiliare, autoturisme, aparate electrice şi bijuterii. A auzit şi alte persoane vorbind despre dobânda de 10 - 15%, percepută de inculpaţi, în cazul împrumuturilor acordate.

Sub aspectul conduitei procesuale a inculpaţilor, partea civilă a precizat că anterior audierii sale în data de 21 martie 2016 de către instanţa de judecată, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a adresat injurii şi ameninţări voalate privitoare la prezenţa cauză.

Prin declaraţiile martorului N., atât din cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, se confirma împrumuturile băneşti cu dobândă de la inculpaţi, pentru care Q. a lăsat garanţie 10 galbeni. Acelaşi martor a confirmat îndeletnicirile inculpaţilor, relatând ca inculpaţii comunicau fiului său Q. despre topirea bijuteriilor lăsate amanet, atunci când se depăşea durata împrumutului, dar a relatat şi un alt episod în care a obţinut un împrumut de la inculpat, în mod inopinat, pe stradă, când a oferit acestuia din urmă un galben, iar suma împrumutată a fost procurată de inculpat de la un bancomat. Evident că în acest caz nu a fost încheiat un contract de împrumut în forma scrisă.

Conduita debitorilor de a reveni şi a lua alte împrumuturi de la inculpaţi, după ce bijuteriile lăsate amanet cu ocazia altor împrumuturi anterioare erau pierdute a fost explicată şi de acest martor - aveau nevoie de bani, iar inculpaţii acordau împrumuturi în mod facil, uneori încheiau contracte, alteori nu se încheiau aceste formalităţi.

S-a reţinut că desfăşurarea de către inculpaţi a activităţii de cămătărie rezulta şi din declaraţiile martorului Y. Acesta a declarat în cursul urmăririi penale că, urmare a notorietăţii activităţii desfăşurate de inculpaţi, a decis să le solicite un împrumut în sumă de 10.000 lei. Inculpaţii au refuzat să acorde un astfel de împrumut dacă martorul accepta să constituie garanţii asupra imobilelor şi autoturismelor, ei acceptând doar bijuterii cu titlu de garanţii mobiliare, însă martorul a declarat că a refuzat să încheie contractul de împrumut în asemenea condiţii.

Din informaţiile comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, a reieşit că în anul 2013 a fost înfiinţată SC X SRL, atribuit la data de 16 aprilie 2013. Din cuprinsul raportului de constatare a rezultat că această societate a început activitatea de creditare mult mai târziu, în data de 12 noiembrie 2013.

Până la dată când SC X SRL a început activitatea de creditare, inculpaţii au amanetat, în perioada 13 decembrie 2012 - 11 noiembrie 2013 multe obiecte din aur la SC Ş. SRL şi SC T. SRL - inculpata G. a amanetat la cele două societăţi cantitatea totală de 10.427,79 grame aur (din care 8.762,93 grame la SC Ş. SRL şi 1.664,86 grame la SC T. SRL.), în schimbul căreia a obţinut, cu titlul de împrumut, suma totală de 955.803,50 lei (din care 802.803,50 lei de la SC Ş. SRL şi 153.000 lei de la SC T. SRL.).

Inculpatul F. a amanetat la SC T. SRL cantitatea totală de 163,51 grame aur, obţinând, sub formă de împrumut, suma de 15.500 lei.

Conform raportului de constatare efectuat în cursul urmăririi penale, pe baza actelor contabile ale SC X S.R.L, a contractelor de amanet, a registrului special de evidenţă, a registrului de intrare ieşire şi a tuturor înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, valoarea împrumuturilor acordate de societate începând de la 12 noiembrie 2013, când a început să desfăşoare activitatea efectivă, până la data de 31 decembrie 2014, a fost de 459.290 lei, rezultând astfel o valoare inferioară sumelor obţinute de către cei doi inculpaţi prin amanetarea la cele două societăţi de profil din Craiova a bijuteriilor care în primă ipoteză au fost amanetate în favoarea lor, în baza împrumuturilor cămătăreşti. Numai inculpata a obţinut suma de 955.803,50 lei, prin amanetarea peste 10 kg de aur la cele două societăţi de amanet din Craiova.

Inculpaţii s-au aflat în posesia unei cantităţi foarte mari de metal preţios, respectiv peste 10 kg aur, cu privire la care nu au dovedit existenţa unui titlu suficient care să legitimeze posesia. O asemenea cantitate de metal preţios impune cu necesitate existenta şi valabilitatea unui titlu care să justifice posesia, în caz contrar inculpaţii sunt consideraţi deţinători nelegitimi. Precaritatea titlului posesiei exercitate asupra bijuteriilor este coroborată şi cu modalitatea şi respectiv împrejurările încheierii contractelor de amanet, la societăţile de profil din Craiova, în sensul că inculpaţii amanetau în aceeaşi împrejurare o cantitate mare de bijuterii diverse: bani mici, bani mari, galbeni, brăţări, cercei, inele, lanţuri, medalioane, coliere, ceasuri, dinţi, cravată.

Inculpaţii G. şi F. au deţinut, înainte de data de 11 noiembrie 2013, când au început activitatea de creditare prin intermediul SC X SRL, o cantitate foarte mare de aur, peste 10 kg aur care poate proveni de la persoane de etnie rromă, având în vedere că unele dintre aceste obiecte, precum: banii mari, mici, galbenii, de regulă aparţin acestor persoane. S-au confirmat astfel susţinerile martorilor audiaţi în cauză, care au arătat că au garantat restituirea sumelor de bani împrumutate cu dobândă de la inculpaţii G. şi F. cu obiecte din aur, pe care le-au predat acestora, iar ulterior, ca urmare a neachitării dobânzilor şi sumelor împrumutate, nu şi-au mai recuperat aceste obiecte din aur.

Prima instanţă nu a reţinut susţinerile celor doi inculpaţi, în sensul că aceste obiecte din aur le-ar fi fost puse la dispoziţie de mai multe persoane de etnie rromă, printre respectivele persoane aflându-se şi martorele C. şi A., în scopul de a le ajuta să le amaneteze, înmânându-le, ulterior, acestor persoane sumele de bani obţinute din amanetarea obiectelor din aur, întrucât nu sunt susţinute prin niciun alt mijloc de probă administrat în cauză. Nu există nicio probă sau cel puţin indiciu care să confirme calitatea inculpaţilor de mandatari ai titularilor reali ai drepturilor asupra bijuteriilor, întrucât niciunul dintre martorii audiaţi nu au confirmat delegarea asupra persoanei inculpaţilor a drepturilor de amanetare a unei cantităţi totale de peste 10 kg de aur.

S-a reţinut că netemeinicia apărărilor formulate de inculpaţi este confirmată şi prin analiza contractelor de amanet încheiate de inculpaţi cu cele două societăţi de profil din Craiova, constatându-se că aceştia amanetau în aceeaşi împrejurare cantităţi mari de aur - 178 g, 228 g, 561 g, 133 g.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu a rezultat că inculpaţii să exercite funcţii remunerate la un asemenea nivel financiar încât să le permită să dobândească şi să deţină cantităţile de metal preţios comparabile cu cele din prezenţa cauză. Dimpotrivă, prin declaraţia formulată de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti s-a reţinut că anterior înfiinţării societăţii proprii de amanet, deţinea în proprietate împreună cu inculpata aproximativ 150 g aur şi câţiva bani de aur, primiţi cadou de nuntă. Asemenea cantitate de aur este incomparabilă cu întreaga cantitate amanetată de ambii inculpaţi la cele două societăţi de profil din Craiova.

Analizând conţinutul contractelor de amanet încheiate de inculpaţi cu cele două societăţi de amanet din Craiova, SC Ş. SRL şi SC T. S.R.L, s-a constatat că acestea conţineau şi clauze privind calitatea de împuternicit a celui care încheia contractele de ament. Numele inculpaţilor este înscris în conţinutul contractelor de amanet la categoria debitor, iar nu aceea de împuternicit, cum ar fi trebuit, dacă era reală susţinerea lor privind calitatea de mandatari.

În această din urmă modalitate au acţionat inculpaţii, în cazul încheierii contractelor de amanet la SC T. SRL, a căror examinare a permis constatarea unui mod diferit de a acţiona: contractul era încheiat de inculpatul F., dar în calitate de împuternicit era menţionată inculpata, G., contractele de amanet fiind completate atât la rubrica debitor, cât şi la aceea de împuternicit.

S-a reţinut că declaraţiile martorilor Z., W. şi P., propuşi la solicitarea inculpaţilor nu au furnizat elemente concrete obiective care să susţină calitatea de mandatari ai inculpaţilor:

Martorul Z. a oferit detalii generale despre o faptă a tatălui său care "în urmă cu vreo patru ani a dat inculpaţilor câţiva galbeni pentru a fi amanetaţi la o societate din Craiova, al cărei nume nu-l cunosc". Coordonatele relaţiei dintre martor şi inculpaţi sunt generale, vagi, întrucât martorul nu poate să precizeze data exactă a contractului de amanet pentru a verifica dacă se încadrează în ansamblul contractelor încheiate de inculpaţi, nu cunoaşte numele societăţii de amanet, iar contractul a fost încheiat pe numele tatălui său, în opoziţie cu susţinerea inculpatului, conform căreia a acţionat în calitate de mandatar al titularului şi de aceea contractul s-ar fi încheiat pe numele său. Totodată, martorul face referire" câţiva galbeni", deşi inculpaţii au amanetat peste 10 kg de aur.

Martorul W. a susţinut că inculpata ar fi încheiat "3, 4 - 10 contracte" la societăţi de amanet din Craiova, în folosul său, în perioada 2011 - 2012, contractele fiind încheiate atât pe numele martorului cât şi al inculpatei, iar în acest ultim caz, martorul era menţionat ca împuternicit. S-a reţinut că martorul nu a ştiut la ce firme de amanet încheia inculpata contracte, iar înscrisurile reprezentând contracte de amanet încheiate în perioada 2015 - 2016 de martorul W., prezentate în şedinţă publică de acesta, exced limitelor sesizării instanţei şi nu contribuie la soluţionarea cauzei.

Martorul P. a susţinut că inculpata a intermediat un contract de împrumut cu amanet în perioada 2013 - 2014, pentru suma de aproximativ 2000 - 3000 lei în favoarea sa, dar nu cunoaşte numele societăţii de amanet şi nu îşi aminteşte concret ce bijuterii a amanetat. Caracterul vag şi nedeterminat al declaraţiei martorului sub aspectul elementelor esenţiale ale raporturilor patrimoniale existente între el şi inculpat determină lipsa de valoare probatorie a declaraţiei martorului în aflarea soluţionarea prezentei cauzei. Totodată, martorul a susţinut că respectivele contracte de amanet erau încheiate pe numele său, şi nu le mai deţine, deşi la dosarul cauzei există doar contracte încheiate pe numele inculpaţilor în calitate de debitori şi nu împuterniciţi ai adevăraţilor debitori.

În acelaşi sens, prima instanţă a reţinut că declaraţiile martorilor care au susţinut că au fost cazuri când nu s-au plătit dobânzi pentru unele sume împrumutate nu au infirmat restul probelor administrate, ci creează două planuri de situaţii, care au coexistat, fără a se exclude reciproc (de exemplu, declaraţiile martorilor AA. şi BB. propuşi de inculpaţi).

Bijuteriile din aur au fost amanetate de inculpaţi la cele două societăţi de profil din Craiova pe parcursul mai multor zile, unele dintre ele foarte apropiate, chiar şi consecutive, ceea ce demonstrează obişnuinţa, modul de viaţa adoptat. În fiecare zi erau amanetate mai multe bijuterii, în cantitate mare, de multe categorii - brăţări, cercei, bani, dinţi, colier, de acelaşi fel - mai multe perechi de cercei, mai multe inele, mai multe coliere, mulţi bani din aur de diverse mărimi şi gramaje. Era o cantitate mare de bijuterii amanetata şi simultan, deşi niciodată inculpaţii nu au argumentat titlul legitim exercitat asupra acestor bunuri de valoare.

Prima instanţă a reţinut că fiind relevantă convorbirea purtată la data de 04 mai 2014 între inculpata G. şi persoana vătămată B.

După data de 11 noiembrie 2013, când cei doi inculpaţi au început activitatea de creditare pe societatea SC X SRL aceştia au continuat să împrumute bani cu dobândă, fără să încheie întotdeauna contracte de amanet, folosindu-se de această societate pentru a crea aparenţa că împrumută bani numai prin încheierea contractelor.

Conform contractului de împrumut de creditare societate numărul 21, din 12 decembrie 2013, ridicat cu ocazia percheziţiei efectuate în cauză la domiciliul inculpatei G., numitul CC. urma să crediteze pe SC X S.R.L în perioada 12 decembrie 2013 - 11 decembrie 2014 cu suma totală de 44.000 lei, fără perceperea de dobânzi.

Tot cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatei G. au fost ridicate un număr de 9 chitanţe emise în perioada 12 decembrie 2013 - 31 decembrie 2013 de SC X SRL, în valoare totală de 44.000 lei, prin care societatea atestă că a primit de la CC. această sumă, pe fiecare din cele nouă chitanţe fiind specificat faptul că reprezintă tranşe ale contractului de împrumut din 12 decembrie 2013, însă niciuna dintre aceste nouă chitanţe nu se regăseşte înregistrata în registrul de casă al societăţii, şi, implicit, în evidenţa contabilă a SC X SRL Sunt chitanţele: nr. 29 din 12 decembrie 2013, nr. 30 din 13 decembrie 2013, nr. 35 din 16 decembrie 2013, nr. 36 din 17 decembrie 2013, nr. 37 din 19 decembrie 2013, nr. 38 din 20 decembrie 2013, nr. 43 din 23 decembrie 2013, nr. 51 din 30 decembrie 2013 şi nr. 52 din 31 decembrie 2013, emise pe numele lui CC., dar există şi chitanţe înregistrate în evidenţa contabilă a SC X S.R.L şi care au acelaşi număr, dar sunt emise pe numele altor persoane şi reprezintă încasări în numerar ale societăţii de la aceste persoane. Conform raportului de constatare efectuat în cursul urmăriri penale cele nouă chitanţe emise de către SC X SRL, pe numele fratelui inculpatului, CC. nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii până la data de 28 august 2014, când a fost efectuată percheziţia domiciliară.

Din raportul de constatare întocmit, a rezultat că în perioada de la înfiinţare şi până la decembrie 2014 inclusiv, inculpata G. a pus la dispoziţia SC X SRL suma de 307.533,01 lei, fiindu-i restituit de societate suma de 304.168,09 lei. La data de 31 decembrie 2014, contul 455 prezintă un şold creditor în sumă de 3.364,92 lei, reprezentând sume datorate de societate către G. Inculpata G. a creditat SC X SRL cu bani obţinuţi prin acordarea de împrumuturi cu dobândă, ca persoană fizică, la diverse persoane, având în vedere că, deşi a înfiinţat SC X SRL în luna mai 2013, această societate a început activitatea de creditare abia în luna noiembrie 2013, iar pentru a justifica provenienţa sumelor de bani pe care le-a pus la dispoziţia SC X S.R.L, a încheiat contractul de împrumut creditare societate numărul 21 din 12 decembrie 2013 şi cele nouă chitanţe, neînregistrate în evidenţa societăţii.

Explicaţiile oferite de inculpaţi cu privire la aceste sume de bani au fost apreciate de prima instanţă ca fiind lipsite de fiabilitate: prin declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul F. a declarat că a încheiat cele 9 chitanţe atestând că banii îi virează în contul societăţii, pentru că nu avea cum altfel să procedeze, banii provenind de la fratele său. Nu a avut însă nicio explicaţie cu privire la menţiunile din cuprinsul chitanţelor, care indica alt nume - CC., în calitate de creditor, iar nu persoana inculpatului, care era administratorul societăţii. De asemenea, se constată că în cuprinsul aceloraşi chitanţe este menţionat titlul încasării sumelor de bani, şi anume transe ale contractului de împrumut din 12 decembrie 2013. În condiţiile în care nicio chitanţă nu se regăseşte înregistrată în registrul de casă al societăţii şi în evidenţa contabilă a SC X SRL, iar menţiunile privind persoana şi titlul plăţii nu corespund realităţii, a rezultat că modul de acţiune a inculpaţilor implica inclusiv recurgerea la acte materiale de fals, pentru a oferi o aparenţă de legalitate sumelor de bani intrate în contul societăţii, cu privire la care nu existau titluri legale justificative şi care în fapt proveneau din practicarea împrumuturilor cămătăreşti şi din garanţii mobiliare valorificate ulterior de către inculpaţi.

Practicarea împrumuturilor cu camătă a rezultat şi din ansamblul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, în cadrul cărora multe persoane apelează la inculpaţi pentru obţinerea unor astfel de împrumuturi. S-au negociat sumele de bani acordate cu titlu de împrumut, bunurile care trebuie aduse cu titlu de amanet, durata contractului. Toate convorbirile atestă modul de viaţă adoptat de inculpaţi, care au convertit activitatea de acordare a împrumuturilor într-o afacere profitabilă, fără stabilirea unor delimitări legale şi contractuale, ci, dimpotrivă, toate aspectele financiare se negociau, se tratau, se profita de situaţiile vulnerabile în care se regăsesc oamenii cu o cultură socială, financiară şi educaţie precare.

În data de 22 aprilie 2014, inculpata a avut o convorbire telefonică cu o persoană pe care o numeşte N., şi care i-a solicitat un împrumut de 100 milioane, oferindu-i drept garanţie un autoturism marca (...), şi spunând că" îţi dau dobânda cât vrei la ei". Deşi a susţinut că nu are în acel moment disponibil bănesc, inculpata nu a negat desfăşurarea unei astfel de activităţi. În altă convorbire telefonică din data de 02 mai 2014 inculpata a făcut referire, în cadrul unei discuţii cu inculpatul, la existenţa unor galbeni primiţi pentru un împrumut acordat şi nerestituit.

În discuţia telefonică din data de 06 mai 2014 s-au făcut referire la bijuterii din aur predate cu titlu de amanet, iar la un împrumut de 16 milioane a perceput o dobândă de 5 milioane, bijuterii aflate în posesia inculpatei care "s-a săturat că le are de cinci luni acolo expirate".

Martorul Y. a confirmat imaginea publică pe care inculpaţii o aveau şi anume acordau împrumuturi în localitatea Strehaia, iar în anul 2014 a încercat să obţină un împrumut de la inculpaţi în sumă de 50 milioane lei vechi, oferind garanţie un autoturism, dar a fost refuzat de inculpat.

S-a reţinut că explicaţiile oferite de cei doi inculpaţi cu privire la conduita părţilor civile nu cuprind elemente obiective ci se face referire la sentimentul de regret şi supărare care le-ar fi animat pe acestea în formularea plângerilor penale. Cu toate acestea, nu există nici un argument care să justifice pluralitatea cazurilor în care mau multe persoane au împrumutat bani cu dobândă ilegală şi bijuterii amanetate fără forme legale, întrucât este lipsit de credibilitate a se considera că toate persoanele au acţionat exclusiv în virtutea unor sentimente de supărare, dezamăgire ori regret. Imaginea socială, problemele în justiţie a unor persoane vătămate din această cauză penală, invocate de inculpaţi pentru a înlătura credibilitatea declaraţiilor persoanelor vătămate, nu i-au împiedicat tot pe aceşti inculpaţi să stabilească şi să întreţină relaţii de prietenie cu persoanele vătămate, cu care uneori îşi petreceau timpul împreună, astfel cum a rezultat din convorbirile telefonice şi planşele fotografice aflate la dosarul cauzei.

Prima instanţă a reţinut că în drept, faptele săvârşite de inculpaţii G. şi F., constând în aceea că, în perioada 2012 - 2014, ca îndeletnicire, au dat bani cu dobândă, instituind şi garanţii de fapt asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând debitorilor sau altor persoane - B. şi D., E., A., C., S., R., Ţ., U., V., Q., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de camătă, prev. de art. 351 C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv durata îndelungată de timp în care inculpaţii, prin coalizarea eforturilor fizice şi intelectuale, au acordat împrumuturi cămătăreşti, destinate în principal unei categorii sociale cu care a dezvoltat de-a lungul timpului strânse relaţii de prietenie, şi despre care aveau cunoştinţe certe că nu solicitau întocmirea unor formalităţi scrise privind împrumuturile acordate.

Caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite a determinat orientarea înspre pedeapsa închisorii într-un cuantum mediu.

S-a reţinut că motivul şi scopul faptelor comise releva o periculozitate însemnată din partea inculpaţilor, întrucât deşi nu au justificat sursa importantelor sume de bani de care dispuneau pentru acordarea împrumuturilor, au apelat la acordarea împrumuturilor cu dobânda ilegală şi bunuri constituite garanţie, pentru obţinerea unei situaţii financiare favorabile.

Din punct de vedere al datelor personale, pe parcursul procesului penal inculpaţii F. şi G. au avut o atitudine nesinceră. Au exercitat presiuni asupra martorilor, relevate în prezenţa hotărâre, au formulat plângeri penale împotriva părţilor.

Sumele de bani obţinute din practicarea împrumuturilor cămătăreşti şi din valorificarea ulterioară a bijuteriilor amanetate de debitori au un cuantum însemnat, ceea ce reprezintă un element de individualizare reală a pedepsei, orientate înspre un cuantum mediu. Prima instanţă a reţinut că pluralitatea împrumuturilor acordate, cantitatea mare de metal preţios de care au beneficiat, modalitatea în care au acţionat constituie elemente ce reflecta periculozitatea inculpaţilor, faţă de care executarea pedepsei în regim de detenţie va constitui un mijloc de redresare morală şi socială şi de conştientizare a gravităţii faptelor comise.

Din fişa de cazier judiciar, ataşată la dosarul cauzei, a reieşit că inculpata G. nu are antecedente penale, însă a transformat profesia de avocat într-un mijloc de eludare a legii.

Din fişa de cazier judiciar, ataşată la dosarul cauzei, a reieşit că faţă de inculpatul F. a fost pusă în mişcare acţiunea penală la data de 01 aprilie 2015, în Dosarul nr. x/P/2015 al DIICOT - Biroul Teritorial Gorj, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 48 alin. (1) rap. la art. 249 C. pen., art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., art. 48 alin. (1) rap. la art. 250 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a considerat necesară aplicarea fiecărui inculpat, conform art. 67 alin. (1) C. pen. a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator său asociat al unei societăţi comerciale, pe o durată de 1 an.

Necesitatea şi proporţionalitatea unei asemenea pedepse decurg din modul şi mijloacele în care au desfăşurat activitatea infracţională - pe parcursul unui interval de timp îndelungat, prin uzitarea cunoştinţelor deţinute în virtutea profesiilor în scop infracţional. După ce o perioadă de timp au comis infracţiunea de camăta prev de art. 351 C. pen., au înfiinţat propria societate de amanet. Astfel, s-a reţinut că întreaga activitate desfăşurată îmbracă în mod aparent forma legală, iar dimensiunile exacte ale activităţii prestate în fapt erau mai dificil de stabilit. După cum a declarat inculpata în cadrul unei convorbiri telefonice cu partea civilă B., a intrat între timp în activitatea legală, fiind "acoperită".

Inculpaţii au dovedit nedemnitate în exercitarea drepturilor de a fi aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi respectiv dreptul de a fi administrator său asociat al unei societăţi comerciale, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., întrucât au desfăşurat în fapt o activitate profitabilă din punct de vedere financiar, manifestând dispreţ faţă de cadrul legal ce reglementa respectiva activitate. Durata de 1 an pentru exercitarea pedepsei complementare este proporţională cu durata pedepsei principale şi scopul urmărit prin aplicarea să, respectiv de a preveni orice formă de nelegalitate în activităţile pe care inculpaţii le vor desfăşura.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator său asociat al unei societăţi comerciale.

2. La data de 03 iulie 2014, lucrători de poliţie din cadrul IPJ Mehedinţi - Serviciul de Investigare a Fraudelor au efectuat verificări în incinta locaţiei din Strehaia, unde funcţiona o sală de jocuri mecanice tip slot-machine, cu privire la legalitatea activităţilor comerciale efectuate, unde au identificat un număr de 5 aparate electromecanice generatoare de câştiguri, tip slot-machine, toate fiind în stare de funcţionare.

Pe cele 5 aparate electromecanice, cu seriile (...), nu erau aplicate timbre de verificare metrologică şi numai patru dintre acestea erau prevăzute la loc. vizibil cu contoare electromecanice, respectiv cele cu seria OXP 10172, OXP 9103, OXP 9096 şi OXP 9140. În incinta sălii, în care erau amplasate cele cinci aparate electromecanice, nu era afişată licenţa de organizare a jocurilor de noroc, autorizaţiile de exploatare a celor cinci aparate de tip slot-machine şi nici alte documente obligatorii prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009 şi H.G. nr. 870/2009. Aceste circumstanţe de loc şi timp nu au fost contestate în cursul procesului penal.

Suma identificată de 738 lei, menţionată şi în procesul-verbal de control din data de 03 iulie 2014 a fost depusă la H. Bank, la dispoziţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi conform recipisei de consemnare din 15 iulie 2014.

Spaţiul în care au fost găsite cele cinci aparate electromecanice, tip slot-machine, se află în proprietatea numitei DD., mama inculpatului F., însă administrarea activităţii desfăşurate în această sală de jocuri de noroc şi verificarea evidenţei aparţineau martorelor EE. şi FF., pe baza unui caiet.

La data de 15 martie 2013, martorul GG., director la SC HH. SRL, a încheiat cu numita DD. un contract de închiriere, înregistrat la ANAF sub nr. 3176 din 05 aprilie 2013 cu privire la închirierea unui spaţiu de 40 mp, din incinta clădirii din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, în scopul desfăşurării în acest spaţiu de activităţi de jocuri de noroc, cu aparate electromecanice tip slot-machine, aducând în această locaţie trei aparate tip slot-machine.

Conform declaraţiilor martorului GG., după aproximativ o lună, constatând că încasările erau foarte slabe, a ridicat cele trei aparate din acest spaţiu, moment din care nu a mai plătit chirie la spaţiul închiriat, dar nici nu a reziliat contractul de închiriere deoarece, la sfârşitul lunii aprilie 2013, asociaţii firmei SC HH. SRL au cedat părţile sociale ale acestei societăţi cetăţeanului de origine bulgară II., căruia i-au predat şi toate aparatele tip slot-machine.

Începând cu luna decembrie 2013, inculpaţii G. şi F. au deţinut în incinta clădirii din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, cinci aparate electromecanice tip slot-machine, care aveau inscripţionate seriile (...), fără a deţine, în numele vreunei persoane juridice, licenţă de organizare a jocurilor de noroc şi autorizaţie de exploatare pentru fiecare dintre aceste aparate tip slot-machine, de la Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, organizator de jocuri de noroc poate fi numai o persoană juridică licenţiată să organizeze şi să exploateze jocuri de noroc, iar SC X. SRL fiind o instituţie financiară nebancară, înfiinţată cu respectarea Legii nr. 93/2009, nu avea dreptul să organizeze activităţi de jocuri de noroc, deoarece conform art. 15 din Legea nr. 93/2009, pentru instituţiile financiare nebancare este interzisă includerea în obiectul lor de activitate a altor activităţi, decât cele prevăzute la art. 14, printre care nu se află şi organizarea de activităţi de jocuri de noroc.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din O.U.G nr. 77/2009, pentru a exploata legal cele cinci aparate tip slot-machine, inculpaţii G. şi F. trebuiau să înfiinţeze o societate care să deţină licenţă de organizare a jocurilor de noroc şi autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, pentru obţinerea cărora trebuiau achitate taxe. Acest aspect este specificat şi în adresa din 01 septembrie 2014 a Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, adresă aflată la dosarul cauzei.

În vederea exploatării celor cinci aparate electromecanice, tip slot-machine, inculpaţii G. şi F. au angajat martorele EE. şi FF. pentru munca pe care o vor prestata în spaţiul din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, unde trebuiau să supravegheze participanţii la jocurile de noroc, însă, ulterior, cei doi inculpaţi nu le-au încheiat contracte de muncă şi nici nu le-au spus numele societăţii, în cadrul căreia ar fi trebuit să fie încheiate contractele de muncă, deşi tot ei au plătit acestora salariile pentru munca prestată.

Situaţia zilnică a încasărilor şi câştigurilor de la cele cinci aparate tip slot-machine a fost ţinută de martorele EE. şi FF. începând cu data de 17 decembrie 2013, pe caietul studenţesc, format A4, care a fost ridicat la data de 03 iulie 2014, de către organele de poliţie, cu ocazia controlului efectuat, fiecare dintre cele două martore notându-şi pe tura sa intrările şi ieşirile pe fiecare aparat, precum şi câştigurile rezultate în urma diferenţelor dintre intrări şi ieşiri. Pe baza datelor din caietul studenţesc, format A4, care a fost ridicat la data de 03 iulie 2014, pentru perioada 17 decembrie 2013 - 2 iulie 2014 a rezultat o situaţie centralizatoare a încasărilor din funcţionarea acestor aparate, suma totală încasată fiind de 157.694 lei.

Conform declaraţiei martorei FF., a lucrat în folosul inculpaţilor timp de aproximativ 3 ani fără încheierea unui contract de muncă, până în vara anului 2014, astfel că la data de 01 iulie 2014 nu avea contract de muncă legal încheiat.

S-a reţinut că apărările formulate de inculpaţi privind lipsa calităţii de deţinători în fapt ai aparatelor sunt infirmate prin declaraţiile celor două martore: EE. şi FF. Prima martoră a declarat că a fost angajată din iarnă anului 2013 de către inculpata, care i-ar fi comunicat că nu îi aparţin aparatele electronice, dar nu ştie cine era deţinătorul acestora, întrucât pe martorul GG. l-a cunoscut doar în vara anului 2014, când au fost încheiate şi contractele de muncă. Această declaraţie se coroborează cu declaraţiile martorului GG., conform căruia în data de 03 iunie 2014 (deci vara) a încheiat un nou contract de închiriere cu mama inculpatului F., ce a avut ca obiect închirierea unei suprafeţe de 5 mp, din incinta imobilului din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, pentru desfăşurarea activităţii de jocuri de noroc.

Aceeaşi martoră EE. a declarat că uneori inculpaţii luau banii încasaţi şi verificau caietul în care ele notau încasările şi câştigurile. FF. a declarat că salariul şi sumele de bani aferente plăţii câştigurilor le primea de la inculpaţi, cu ei discută dacă aceste aparate nu funcţionau sau aveau alte probleme. Nu îl cunoştea pe martorul GG. Inculpata o întreba mai des despre modul în care funcţionau aparatele. Inculpaţii au fost cei care au efectuat demersuri pentru a fi angajată, spunând că au nevoie de o persoană la aparate, iar inculpatul era cel care îi procură adeverinţe medicale în calitate de salariat.

Cele cinci aparate electromecanice, tip slot-machine (...), găsite de lucrătorii de poliţie în incinta spaţiului din oraşul Strehaia au fost sigilate şi indisponibilizate, însă alte aparate cu aceleaşi serii figurează în evidenţele Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc că funcţionând în alte spaţii, pe firme care deţineau licenţe de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine şi autorizaţii pentru exploatarea acestora în respectivele spaţii.

Astfel, la data de 20 mai 2015, aparatul tip slot-machine, cu seria de identificare OXP 9140, pentru care SC JJ. SRL a obţinut autorizaţie de exploatare, a fost găsit instalat la punctul de lucru al SC JJ. SRL din Craiova, având decizie pentru autorizare/exploatare jocuri de noroc din 29 ianuarie 2015, emisă de ONJN, certificat de verificare metrologică din 31 iulie 2014 eliberat BRML Bucureşti, şi notificare de mutare înregistrată la ONJN sub nr. 5240 din 26 februarie 2015.

Acest aparat a fost achiziţionat de SC JJ. SRL de la firma SC KK. SRL, prin factura nr. 25 din 02 iulie 2014, şi de aceasta din urmă de la firma producătoare SC LL. SRL cu factura din 05 aprilie 2013.

Pentru aparatul tip slot-machine, cu seria OXP 9140, a obţinut autorizaţie de exploatare SC KK. SRL pentru spaţiul din mun. Craiova, (diferit de spaţiul din localitatea Strehaia) cu perioada de valabilitate 01 iunie 2013 - 31 mai 2014 şi SC JJ. SRL pentru spaţiul din mun. Craiova, jud. Dolj, cu perioada de valabilitate 01 martie 2015 - 29 februarie 2016.

La data de 20 mai 2015 aparatul tip slot-machine, cu seria de identificare OXP 10172, pentru care SC JJ. SRL a obţinut autorizaţie de exploatare, a fost identificat în depozitul acestei societăţi din mun. Craiova, jud. Dolj, unde se afla în vederea efectuării de reparaţii, având decizie pentru autorizare/exploatare jocuri de noroc nr. 1455 din 14 august 2014, emisă de ONJN, certificat de verificare metrologică din 31 iulie 2014, eliberat BRML Bucureşti, fiind retras în depozit din punctul de lucru situat în mun. Craiova, cu avizul nr. 25 din 10 octombrie 2014.

Acest aparat a fost achiziţionat de SC JJ. SRL de la firma SC KK. SRL, cu factura nr. 24 din 01 iulie 2014, şi de aceasta din urmă de la firma SC MM. SRL cu factura nr. 10 din 09 aprilie 2013.

Pentru aparatul cu seria OXP 10172 a obţinut autorizaţie de exploatare SC NN. SRL, pentru spaţiul din mun. Craiova, în perioada 01 decembrie 2011 - 30 noiembrie 2012, în data de 13 decembrie 2011 s-a notificat schimbarea locului de exploatare. În data de 08 august 2012 s-a notificat schimbarea locului de exploatare în spaţiul din localitatea Petroşani. Au mai deţinut autorizaţie de exploatare: SC HH. SRL, în perioada 01 februarie 2012 - 20 noiembrie 2013, iar începând cu data de 28 februarie 2013 s-a procedat la schimbarea locului de exploatare, SC KK. SRL pentru spaţiul din mun. Craiova, cu perioada de valabilitate 01 iunie 2013-31 mai 2014 şi SC JJ. SRL, pentru spaţiul din mun. Craiova, cu perioada de valabilitate 01 octombrie 2014 - 30 septembrie 2015.

La data de 26 mai 2015 aparatul tip slot-machine, cu seria de identificare OXP 9103, pentru care SC JJ. SRL a obţinut autorizaţie de exploatare, a fost exploatat că joc de noroc în mun. Caracal, având decizie pentru autorizare/exploatare jocuri de noroc din 29 ianuarie 2015 emisă de ONJN, certificat de verificare metrologică din 31 iulie 2014, eliberat BRML Bucureşti şi notificare de mutare înregistrată la ONJN sub nr. 5245 din 26 februarie 2015.

Acest aparat a fost achiziţionat de SC JJ. SRL de la firma SC KK. SRL cu factura nr. 25 din 02 iulie 2014 şi de aceasta din urmă de la firma producătoare SC LL. SRL cu factura nr. OXP 25156 din 05 aprilie 2013, fiind retras pentru reparaţii în depozitul SC JJ. SRL din mun. Craiova, jud. Dolj, cu avizul nr. 43 din 21 mai 2015.

Pentru aparatul tip slot-machine, cu seria OXP 9103, au obţinut autorizaţie de exploatare SC KK. SRL cu perioada de valabilitate din 01 iunie 2013 - 31 mai 2014, iar începând cu data de 27 noiembrie 2013 s-a procedat la schimbarea locului de exploatare conform notificării operatorului economic şi SC JJ. SRL cu perioada de valabilitate 01 martie 2015 - 29 februarie 2016.

La data de 27 mai 2015 aparatul tip slot-machine, cu seria de identificare OXP 9096, pentru care SC JJ. SRL a obţinut autorizaţie de exploatare, a fost găsit instalat la punctul de lucru al SC JJ. SRL din com. Şimian, având decizie pentru autorizare/exploatare jocuri de noroc din 14 august 2014 emisă de ONJN, certificat de verificare metrologică din 31 iulie 2014, eliberat BRML Bucureşti şi notificare de mutare înregistrată la ONJN sub nr. 120200 din 07 octombrie 2014.

Acest a fost achiziţionat de SC JJ. SRL de la firma SC KK. SRL, cu factura nr. 25 din 02 iulie 2014, şi de aceasta din urmă de la firma producătoare SC LL. SRL cu factura nr. OXP 25156 din 05 aprilie 2013.

Pentru aparatul tip slot-machine, cu seria OXP 9096, au obţinut autorizaţie de exploatare SC KK. SRL, pentru spaţiul din mun. Craiova, cu perioadă de valabilitate 01 iunie 2013 - 31 mai 2014, şi SC JJ. SRL, pentru spaţiul din mun. Craiova, cu perioadă de valabilitate 01 octombrie 2014 - 30 septembrie 2015, iar, începând cu data de 14 octombrie 2014, administratorul acestei societăţi, martorul GG., a procedat la schimbarea locului de exploatare în spaţiul din com. Şimian.

La data de 27 mai 2015 aparatul tip slot-machine cu seria de identificare OXP 9097, pentru care SC JJ. SRL a obţinut autorizaţie de exploatare, a fost găsit instalat la punctul de lucru al SC JJ. SRL din com. Şimian având decizie pentru autorizare/exploatare jocuri de noroc nr. 1455 din 14 august 2014 emisă de ONJN, certificat de verificare metrologică din 31 iulie 2014, eliberat BRML Bucureşti, şi notificare de mutare înregistrată la ONJN sub nr. 120200 din 07 octombrie 2014.

Acest aparat a fost achiziţionat de SC JJ. SRL de la firma SC KK. SRL, cu factura nr. 25 din 02 iulie 2014, şi de aceasta din urmă de la firma producătoare SC LL. SRL cu factura din 05 aprilie 2013.

Pentru aparatul tip slot-machine, cu seria OXP 9097, au obţinut autorizaţie de exploatare SC KK. SRL pentru spaţiul din mun. Craiova, cu perioada de valabilitate 01 iunie 2013 - 31 mai 2014, şi SC JJ. SRL pentru spaţiul din Craiova, cu perioada de valabilitate 01 octombrie 2014 - 30 septembrie 2015, iar, începând cu data de 14 octombrie 2014, administratorul acestei societăţi, martorul GG., a procedat la schimbarea locului de exploatare în spaţiul din com. Şimian, jud. Mehedinţi, conform notificării operatorului economic.

Din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, au rezultat următoarele:

- SC HH. SRL a fost înfiinţată la data de 27 aprilie 2012 a avut că asociaţi pe numiţii OO. şi PP., cel din urmă având şi calitatea de administrator, această firmă fiind radiată la data de 19 martie 2014, deci anterior epuizării activităţii infracţionale comise de inculpaţi, în baza Sentinţei civile nr. 498/2014 a Tribunalului Dolj.

- SC KK. SRL a avut că asociaţi pe numiţii PP. şi GG., cel din urmă având şi calitatea de administrator, această firmă fiind radiată la data de 22 decembrie 2014.

- SC JJ. SRL a fost înfiinţată la data de 29 noiembrie 2013 a avut că asociaţi pe numiţii QQ. şi GG., cel din urmă având şi calitatea de administrator. Se afla în funcţiune.

În baza solicitării adresate Oficiului Registrului Comerţului de către martorul GG., a fost înscrisă în evidenţele acestei instituţii, la data de 11 iulie 2014, ca punct de lucru al SC JJ. SRL, şi locaţia din Strehaia, jud. Mehedinţi. Rezultă astfel ca cel de-al doilea contract încheiat între mama inculpatului şi martorul GG. a produs consecinţe juridice în ceea ce priveşte locaţia din Strehaia ulterior depistării activităţii infracţionale de către organele de poliţie, şi prin urmare ulterior epuizării acesteia.

Martorul PP., care a avut calitatea de asociat în cadrul firmelor SC HH. SRL şi SC KK. SRL, iar la prima dintre acestea a fost şi administrator, a arătat că nu a exploatat aparate de jocuri de noroc, tip slot machine, aflate în patrimoniul firmelor SC HH. SRL şi SC KK. SRL, în spaţiul din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, însă, din discuţiile purtate cu unul dintre directorii SC HH. SRL, care a fost şi asociat şi administrator la SC KK. SRL, martorul GG., a aflat că acesta a dus în locaţia din oraşul Strehaia, în vederea exploatării, aparate de jocuri de noroc, tip slot machine, însă ulterior, acesta a întrerupt colaborarea cu inculpaţii, în urma unor neînţelegeri. Firma SC HH. SRL a fost lichidată anterior încheierii contractului de închiriere pentru spaţiul din Strehaia aparţinând inculpaţilor.

În data de 22 aprilie 2013, prin Hotărârea AGA nr. 2 din 22 aprilie 2013, martorul PP. împreună cu OO., celălalt asociat al SC HH. SRL, au cesionat părţile sociale ale acestei societăţi cetăţeanului bulgar II. împreună cu aparatele electromecanice pentru jocuri de noroc, însă printre acestea nu s-au aflat şi aparate cu seriile (...), aceste aparate neaflându-se în proprietatea sau detenţia legală a firmei SC HH. SRL Din înscrisurile comunicate de Oficiul Naţional pentru jocuri de noroc rezultă că SC HH. SRL nu a obţinut niciodată autorizaţie de funcţionare pentru aparatele electromecanice, identificate la domiciliul inculpaţilor, în perioada 2013 - 2014, astfel încât nu rezultă cum ar fi putut martorul GG. să aducă aceste 5 aparate în condiţiile în care începând cu aprilie 2013 adusese alte 3 aparate, pe care le-a ridicat după puţin timp. Prin Decizia nr. 1838 din 29 noiembrie 2012, s-a acordat de către Ministerul Finanţelor Publice, autorizaţie de exploatare în favoarea SC HH. S.R.L, pentru 30 de posturi tip slot-machine, prin acestea aflându-se doar aparatul cu seria OXP10172. Prin urmare, această unică autorizaţie a fost acordată în anul 2012, iar nu în anul 2014 când inculpaţii au deţinut un aparat cu aceeaşi serie la domiciliul lor.

Atât martorul RR., cât şi martorul GG. au mai precizat că aparatele tip slot machine, cu seriile (...), au fost achiziţionate de SC KK. SRL în baza facturii nr. 25156 din 05 aprilie 2013, direct de la producătorul acestora SC LL. SRL, iar aparatul cu seria OXP 10172 a fost achiziţionat de SC KK. SRL, în baza facturii cu nr. 10 din 09 aprilie 2013, de la firma SC MM. SRL, fiind exploatate de această firmă în perioada 01 iunie 2013 - 31 mai 2014, iar apoi, aceste aparate au fost vândute de SC KK. SRL către SC JJ. SRL, însă, niciunul dintre aceste aparate nu a fost exploatat în spaţiul din oraşul Strehaia.

În data de 03 iunie 2014, martorul GG. a încheiat un nou contract de închiriere cu mama inculpatului F., ce a avut ca obiect închirierea unei suprafeţe de 5 mp, din incinta imobilului din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, pentru desfăşurarea activităţii de jocuri de noroc, de tip slot machine, aducând în acest spaţiu trei aparate de tip slot-machine, cu seriile ELPS 215, ELPS 217, ELPS 218. În aceeaşi locaţie îşi desfăşoară activitatea şi o firmă de pariuri sportive. Prin adresa din 08 mai 2015 emisă de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc s-a confirmat către organul de urmărire penală existenţa unei autorizaţii de funcţionare pentru trei aparate - deci nu pentru cinci astfel de aparate, câte au fost găsite în urma controlului efectuat -, perioada de valabilitate începând din 01 iunie 2014, până în 31 mai 2015 şi aparţinând firmei SC JJ. SRL.

Această situaţie de fapt a fost confirmată şi prin declaraţiile martorei SS., propusă de inculpaţi, care a declarat că martorul GG. a adus "încă de acum 1 an şi ceva" (de la data audierii, 23 septembrie 2016) trei aparate electronice. Spre deosebire de martorele FF. şi EE., martora SS. menţinea un contact permanent cu martorul GG., pentru că a fost angajat de acesta din urmă, iar salariaţii care se ocupau cu ridicarea sumelor de bani încasate din activitatea aparatelor veneau aproximativ în fiecare seară.

Martora ŞŞ. a lucrat pentru societăţile SC KK. S.R.L, despre care nu ştie dacă avea puncte de lucru deschise în Strehaia şi respectiv SC JJ. S.R.L, care a deschis un punct de lucru în Strehaia, în 2014 sau 2015. Despre angajatele EE. şi FF. ştia că au fost angajate de inculpaţi, care le plăteau şi salariile, iar contracte de munca au fost încheiate pe firmă SC JJ. SRL, ceea ce confirmă că acestor persoane le-au fost încheiate contracte de munca ulterior epuizării activităţi infracţionale desfăşurate de inculpaţi.

Nu pot fi reţinute susţinerile inculpaţilor F. şi G., în sensul că, după ce martorul GG., în calitate de director la SC HH. SRL, a încheiat la data de 15 martie 2013, cu numita DD. contractul de închiriere nr. 3176 din 05 aprilie 2013, acesta a adus în clădirea din oraşul Strehaia, cele cinci aparate de tip slot-machine cu seriile (...), iar, după o lună, martorul GG. le-ar fi prezentat un cetăţean pe nume A1., referitor la care le-a spus că este un alt asociat al SC HH. SRL şi se va ocupa de exploatarea respectivelor aparate, predându-i acestuia încasările din exploatarea celor cinci aparate, având în vedere că aparate de tip slot-machine cu seriile (...) nu s-au aflat niciodată în proprietatea sau folosinţa firmei SC HH. S.R.L, fiind achiziţionate de firma SC KK. SRL, în baza facturii nr. 25156 din 05 aprilie 2013, direct de la producătorul acestora SC LL. SRL, iar aparatul tip slot-machine cu seria OXP 10172 a fost achiziţionat de SC KK. SRL, în baza facturii cu nr. 10 din 09 aprilie 2013, de la firma SC MM. SRL.

În lună martie 2013, când acest contract de închiriere a fost încheiat, aparate de tip slot-machine, cu seriile (...) se aflau încă la producător, iar cel cu seria OXP 10172 se afla la firma SC MM. SRL, a rezultat că ele nu puteau fi aduse de martorul GG. în spaţiul din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi.

Martorul GG. a negat că i-ar fi prezentat inculpatului F. vreo persoană cu numele de "A1".

Totodată, cele cinci aparate ar fi fost cele aduse de martorul GG. în lună martie 2013, în spaţiul din oraşul Strehaia, însă pe caietul studenţesc ridicat de organele de poliţie evidenţierea acestor încasări a început să fie făcută începând cu luna decembrie 2013, de când martorele EE. şi FF. au fost angajate şi plătite de cei doi inculpaţi pentru a supraveghea activitatea de exploatarea a acestor aparate pentru jocuri.

Relevante în privinţa stabilirii persoanelor care, în perioada 17 decembrie 2013 - 03 iulie 2014, au exploatat cele cinci aparate tip slot-machine în spaţiul din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, sunt: convorbirile telefonice purtate la data de 05 aprilie 2014, între inculpatul F. şi o persoană pe nume F1.

Conţinutul acestei convorbiri telefonice relevă atitudinea subiectivă avută de inculpaţi cu privire la existenţa aparatelor mecanice în sediul ce le aparţinea, întrucât reprezentarea avută de aceştia se referea la apartenenţa acestor aparate de jocuri mecanice, iar nu simpla calitate de intermediari ai unei afaceri ce aparţinea unei alte persoane. Exprimarea folosită de inculpat este elocventă, rezultând teoria proprietăţii aparatelor electromecanice, alături de afacerea constând în societatea de amanet, discuţia purtată având loc. la data de 05 aprilie 2014, deci anterior epuizării activităţii infracţionale când în data de 3 iulie 2014 au fost depistate aparatele deţinute ilegal.

- convorbiri purtate în data de 11 august 2014 între inculpaţii G. şi F., în cadrul cărora se pun de acord asupra conţinutului declaraţiilor pe care martora EE. urmează să le dea în faţa organelor de poliţie;

- convorbiri purtate în data de 19 august 2014, între inculpata G. şi martora FF., din care rezultă titlul de fapt cu care inculpaţii G. şi F. au exploatat respectivele aparate pentru jocuri de noroc, tip slot-machine.

Discuţiile telefonice purtate între inculpată şi martora FF. au un conţinut similar cu cele purtate cu martora EE., întrucât în ambele cazuri inculpata oferă instrucţiuni celor două martore cu privire la conţinutul şi împrejurărilor care urmează să fie expuse în depoziţiile formulate în faţa organelor de urmărire penală. În acest sens instanţa consideră că dacă apărările inculpaţilor privind calitatea lor de proprietari ai imobilului erau reale, iar persoana adevăratului deţinător al aparatelor electronice ar fi fost martorul GG., nu există nicio raţiune care să îi îndreptăţească pe inculpaţi să le instruiască pe martore asupra conţinutului declaraţiilor. Dimpotrivă, inculpata este insistentă în discuţiile purtate cu cele două martore asupra elementelor de fapt care trebuie şi care nu este oportun a fi declarate în faţa organelor de poliţie.

Cei doi inculpaţi au discutat în prealabil asupra conţinutului declaraţiilor pe care cele două martore urmează să le dea: după ce inculpaţii au luat cunoştinţă de rezultatul audierii la organele de poliţie, şi-au manifestat nemulţumirea faţă de conţinutul declaraţiilor martorilor şi au hotărât să nu le mai primească la locul de muncă pe acestea, cărora oricum nu le încheiaseră contracte de muncă, concedierea devenind astfel o modalitate de pedepsire pentru neurmarea propriilor instrucţiuni.

Prin declaraţiile martorului TT. s-a confirmat că în perioada în care martorul GG., administrator al SC JJ. SRL a valorificat trei aparate electronice în sediul aparţinând inculpaţilor din Strehaia, se ocupa cu reparaţiile acestora, în calitate de angajat, însă nu rezultă dacă în perioada în care funcţiona firma SC KK. SRL, al cărei angajat a fost acelaşi martor, au fost aduse alte cinci aparate electronice ale lui GG., care au funcţionat până în data de 03 iulie 2014 când au fost depistate de organele de poliţie. În acelaşi sens este şi declaraţia martorului ŢŢ., care în perioada în care era angajat al firmei SC JJ. S.R.L, perioada 2015 - 2016, deci ulterior epuizării activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi, mergea pentru efectuarea reparaţiilor la sediul aparţinând inculpaţilor, situat în localitatea Strehaia.

Suma totală de 157.694 lei, reprezentând încasările inculpaţilor F. şi G. din exploatarea celor cinci aparate pentru jocuri de noroc, tip slot-machine, pentru perioada decembrie 2013 - 2 iulie 2014, fiind obţinută în urma unei activităţi desfăşurate în mod ilicit de cei doi inculpaţi, a fost supusă confiscării, conform art. 112 lit. e) C. pen. S-a reţinut că eventualele sume reprezentând câştiguri acordate persoanelor care desfăşurau activităţi de joc (suma de 132.180 lei prevăzută în anexa 2), nu pot fi eliminate, întrucât provin tot din sumele obţinute de inculpaţi din desfăşurarea unei activităţi infracţionale, sunt derivate din folosul infracţiunii, fără de care aceste câştiguri nu puteau fi plătite, astfel încât trebuie incluse în suma obiect la măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

În drept, s-a reţinut că fapta săvârşită de fiecare dintre inculpaţii F. şi G., constând în aceea că, în perioada 17 decembrie 2013 - 03 iulie 2014, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au desfăşurat activităţi în domeniul jocurilor de noroc, în spaţiul din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, prin exploatarea a cinci aparate electromecanice, generatoare de câştiguri, de tip slot-machine, pe care erau aplicate seriile OXP 9096, OXP 9097, OXP 9103, OXP 9140 şi OXP 10172, fără a deţine licenţă de organizare a jocurilor de noroc şi autorizaţii de exploatare a jocurilor de noroc, pentru fiecare mijloc de joc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Examinând amploarea activităţilor ilicite desfăşurate de către cei doi inculpaţi soţi, s-a impus concluzia că numai o executare în regim de detenţie a unor pedepse orientate înspre mediu, răspunde principiilor înfăptuirii justiţiei şi apărării ordinii sociale, de drept, împotriva încălcărilor grave ale legii. Deşi inculpaţii au profesii dobândite de a lungul timpului, respectiv avocat şi pregătire economică, au înţeles să-şi convertească pregătirea profesională în mijloace de încălcare frauduloasă a legii, într-un mediu social în care oamenii au o pregătire redusă din punct de vedere intelectual şi civic.

II. Împotriva sentinţei penale nr. 83 din 4 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat apel inculpaţii şi părţile civile A., B., C., D. şi E.

Inculpaţii au solicitat în principal, achitarea pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, să se reaprecieze pedeapsa aplicată de către instanţa de fond şi să se dispună executarea acesteia în regim neprivativ de libertate.

Examinând motivele de apel invocate de apelanţii inculpaţi, prin care solicită achitarea, instanţa de control judiciar constată că acestea nu sunt întemeiate.

În contextul concret al cauzei se constată că prima instanţă a făcut un examen amplu asupra infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, în raport cu împrejurările faptice, pe care le-a prezentat în amănunt, evidenţiind modalitatea concretă de executare, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a valorificat coroborat, ceea ce a presupus un proces de analiză şi sinteză, care s-a concluzionat prin stabilirea activităţii infracţionale, în raport cu infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii.

Astfel, Înalta Curte apreciază că faţă de motivarea amplă şi efectivă a sentinţei pronunţate, cu privire la procesul de evaluare al probelor, în raport cu fiecare din faptele pretins comise de către inculpaţi, ce corespunde şi exigenţelor art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi jurisprudenţei instanţei de contencios european (Helle contra Finlanda) nu se mai impune o reluare integrală a conţinutului mijloacelor de probă, aşa încât îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor.

Analizând actele şi probele dosarului, Înalta Curte reţine că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, fiind pronunţată urmare efectuării unei activităţi complexe şi complete de probaţiune, în condiţiile specifice fazei de judecată, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale, aceasta reprezentând unicul rezultat impus de probele obţinute şi administrate legal, interpretate şi apreciate corect şi care conferă certitudinea aflării adevărului privitor la toate aspectele obiectului probaţiunii.

Înalta Curte constată că, din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că faptele inculpaţilor există şi au fost săvârşite de aceştia cu vinovăţie, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen. şi, respectiv, de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc în formă continuată, prevăzută de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009.

În cauză, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţii inculpaţi din faza de urmărire penală şi faza de judecată; declaraţii persoane vătămate; declaraţii martori audiaţi în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, declaraţii martori audiaţi în apărare (P., W., Z., SS., ŞŞ., TT. şi ŢŢ.); înscrisuri constând în informaţii comunicate de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, raport de constatare, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziţie domiciliară, proces-verbal din 03 iulie 2014, procese-verbale de verificare a aparatelor electromecanice tip slot-machine, care aveau aceleaşi serii cu cele cinci aparate care fac obiectul prezentei cauze, planşe fotografice.

În faţa instanţei de control judiciar, s-au administrat următoarele probe: audierea apelantei inculpate G., audierea martorului I., înscrisuri constând în: raport de expertiză contabilă extrajudiciară, în raport cu menţiunile referitoare la discrepanţa valorică cantitativă a aurului amanetat; emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia pentru a se comunica stadiul şi modul de soluţionare al Dosarului nr. x/P/2014; emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal pentru a se comunica stadiul de cercetare al Dosarului nr. x/P/2015; emiterea unei adrese către Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj pentru a transmite la dosarul cauzei contractul individual de muncă al numitei FF. în perioada 2011 - 2014; documentele contabile ale societăţii de amanet X SRL; răspunsurile de la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc cu privire la aparatele slot machines, precum şi ordonanţele de începere a urmăririi penale din 26 mai 2015 şi de extindere a urmăririi penale din 14 decembrie 2015 şi din 26 aprilie 2016 emise de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal cu privire la GG.

Din ansamblul probator rezultă corespondenţa dintre fapta concretă de camătă reţinută în sarcina inculpaţilor cu descrierea conţinută în norma de incriminare, aceasta suprapunându-se modelului legal creat de legiuitor, respectiv a existat o acţiune de remitere de împrumut cu dobândă, de către persoane neautorizate, concretizată în suficiente acte de dare de bani cu dobândă, din care rezultă îndeletnicirea.

În ce priveşte activitatea de împrumut, din probe a rezultat că, în perioada 2012 - 2014, inculpaţii G. şi F. au împrumutat 11 persoane vătămate cu diferite sume de bani, cu o dobândă lunară, iar pentru garantarea restituirii acestor împrumuturi se încheiau fie contracte de vânzare-cumpărare pentru un autoturism al persoanelor vătămate, fie inculpaţii solicitau bijuterii din aur cu titlu de garanţie.

Împrejurarea că inculpaţii au acordat aceste împrumuturi, deşi nu erau persoane autorizate, rezultă din informaţiile comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care precizează că în anul 2013 a fost înfiinţată SC X SRL. Din cuprinsul raportului de constatare, întocmit la data de 18 iunie 2015 în cursul urmăririi penale, reiese că această societate a început activitatea de creditare mult mai târziu, la data de 12 noiembrie 2013.

1. Referitor la prima faptă reţinută în sarcina inculpaţilor, s-au reţinut următoarele acte materiale de camătă:

- în luna mai 2012, inculpata G. împreună cu soţul său, inculpatul F. au acordat persoanelor vătămate B. şi D. un împrumut în sumă de 25.000 lei, cu o dobândă lunară de 2.500 lei, încheindu-se iniţial, pentru garantarea acestui împrumut, la datele de 13 mai 2012 şi 06 iunie 2012, două contracte de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit între persoana vătămată D., în calitate de vânzător şi inculpata G., care anterior a purtat numele de G.1, în calitate de cumpărător, cu privire la autoturismul marca "(...)", apoi, la data de 22 august 2012, pentru acelaşi autoturism, contractul de împrumut şi garanţie mobiliară, autentificat sub nr. 1129 din 22 august 2012 de BNP UU.;

- în luna octombrie 2012, inculpata G. împreună cu soţul său, inculpatul F., au acordat persoanelor vătămate B. şi D. un împrumut în sumă de 30.000 lei, cu o dobândă lunară de 15%, dobândă care, dacă nu era achitată în fiecare lună, se adăuga la suma împrumutată, iar dobânzile pe lunile următoare se calculau, raportându-se la noul debit, încheindu-se pentru garantarea acestui împrumut, la data de 04 octombrie 2012, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public VV. sub nr. 4504 din 04 octombrie 2012, în cuprinsul căreia se menţiona că persoana vătămată D. vindea lui J., fratele inculpatei G., imobilul proprietatea sa, situat în oraşul Strehaia, la preţul de 26.240 lei;

- în cursul anului 2013, inculpata G. împreună cu soţul său, inculpatul F. au împrumutat-o pe numita E. iniţial cu suma de 7.000 lei, cu o dobândă lunară de 20%, pentru care le-a fost lăsat în garanţie autoturismul marca "(...)", proprietatea numitei A., apoi cu sumele de 3.000 lei, cu o dobândă de 20%, pentru care le-a fost lăsat în garanţie un colier din aur, şi 15.000 lei, cu o dobândă lunară de 20%, pentru care le-au fost lăsate în garanţie o salbă din aur cu 12 galbeni mici, puşi pe un lanţ din aur, o pereche de cercei din aur cu perle, trei coliere din aur, o brăţară din aur şi un lanţ din aur, în greutate totală de 500 grame, iar apoi, deoarece împrumuturile nu au fost achitate, a fost încheiat contractul de împrumut din 20 aprilie 2013, căruia notarul public VV. i-a acordat dată certă, prin care se garanta restituirea sumei împrumutate cu autoturismul marca "(...)", proprietatea numitei A., nora numitei E., iar în luna iunie 2014, au împrumutat-o pe numita E. cu suma de 40.000 lei, cu o dobândă lunară de 20%, pentru care le-au fost lăsate în garanţie bijuterii din aur, în greutate de 1,5 kg;

- în cursul anilor 2013 - 2014, inculpata G. împreună cu soţul său, inculpatul F., au împrumutat-o pe numită A., periodic, cu sume de bani cuprinse între 500 - 1000 lei, cu o dobândă lunară de 20% - 30%, pentru care aceasta le-a lăsat în garanţie bijuterii din aur;

- în cursul anului 2013 inculpata G. împreună cu soţul său F. au împrumutat-o pe numita C., cu suma de 20.000 lei, pentru care au perceput o dobândă lunară de 5% (1.000 lei) şi le-au fost lăsate garanţie o salbă formată din 30 galbeni mici, în greutate de 130 grame, şi un lanţ din aur, cu zale rotunde, în greutate de 70 grame, şi cu suma de 30.000 lei, cu o dobândă de 1.200 lei pe lună, pentru care le-au fost lăsate garanţie un număr de 17 galbeni mari, în greutate de 249,9 gr., o salbă formată din 49 bănuţi napoleon turceşti, puşi pe un lanţ din aur, care la bază avea un medalion din aur, în greutate de 100 grame, o salbă cu perle, în greutate de 60 grame, şi un lanţ din aur, în greutate de 80 grame,

- în perioada decembrie 2013 - martie 2014, inculpata G. împreună cu soţul său, inculpatul F., l-au împrumutat pe numitul S. cu sume cuprinse între 1.000 lei şi 50.000 lei, cu o dobândă lunară de 10%, pe care acesta o plătea lunar la valoarea sumei împrumutate, până la achitarea integrală a împrumutului, iar, dacă mai restituia din suma împrumutată, dobânda i se percepea în continuare la întreaga sumă, până la achitarea integrală a împrumutului, garantând restituirea împrumuturilor cu bijuterii din aur, respectiv: două salbe din aur, cu bănuţi mai micuţi din aur "poli", una cu 52 de bănuţi şi alta cu aproximativ 100 bănuţi, de peste 100 gr. fiecare salbă, mai multe lanţuri, brăţări şi inele din aur, care aparţineau bunicii sale C.;

- în cursul anului 2013, înainte de sărbătorile Pascale, inculpata G. împreună cu soţul său F. au împrumutat-o pe numita R. cu suma de 4.000 lei, pentru care au perceput o dobândă de 400 lei lunar (10% din suma împrumutată) şi le-a fost lăsat garanţie un lanţ din aur, în greutate de 60 grame, cu medalion, şi un galben mare de 14 grame;

- în cursul anului 2013, inculpata G. împreună cu soţul său F., l-au împrumutat pe numitul Ţ., poreclit "Ţ.1", cu suma de 10.000 lei, pe o perioadă de 2 luni, cu o dobândă de 7200 lei, fiindu-le lăsate garanţie o salbă din aur cu 10 galbeni, o iconiţă din aur, un lanţ din aur, de 46 grame, şi un ban din aur, de 41 grame;

- în luna februarie 2013, inculpata G. împreună cu soţul său F. au acordat un împrumut în sumă de 5.000 lei numitului U., poreclit "U.1", cu o dobândă lunară de 2.000 lei, fiindu-le lăsat garanţie un autoturism marca "(...)", iar în lunile august - septembrie 2013, îi mai acordă un împrumut în sumă de 4.000 lei, cu o dobândă lunară de 8%, fiindu-le lăsat în garanţie un ceas de colecţie marca "(...)" şi o tabletă marca "(...)";

- inculpata G. împreună cu soţul său F. de mai multe ori, în cursul anului 2014, l-au împrumutat pe martorul V., poreclit "V.1", cu sume de bani cuprinse între 300 şi 400 lei, cu o dobândă de 20 - 30 lei pe săptămână;

- în cursul anului 2013, inculpata G. împreună cu soţul său, inculpatul F., l-au împrumutat pe numitul Q., poreclit "C.1", fără a întocmi vreun document în acest sens, cu suma totală de 17.000 lei, cu o dobândă de 10% - 15%, fiindu-le lăsaţi garanţie cinci galbeni, în greutate totală de 60 grame, cinci galbeni, în greutate totală de 300 grame, şi bijuterii din aur, printre care: cercei, brăţări, lănţişoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de camătă, prev. de art. 351 C. pen.

1. În ce priveşte primul act material, constând în împrumutul în sumă de 25.000 lei, cu o dobândă lunară de 2.500 lei, materialitatea faptei de camătă rezultă din actele juridice de înstrăinare a aceluiaşi bun - autoturism, la un interval scurt de timp, respectiv la mai puţin de o lună pentru garantarea restituirii împrumutului, iar după două luni acelaşi vehicul se este gaj mobiliar în cadrul unui alt contract de împrumut.

Deşi, aparent, contractele de împrumut încheiate de inculpaţi nu erau purtătoare de dobânzi, în paralel, aceştia au încheiat acte simulate de vânzare-cumpărare a autoturismului, prin faptul că acestea erau încheiate succesiv, la intervale reduse de timp şi nu erau supuse condiţiilor de formalitate pentru a fi opozabile terţilor, ci doar pentru a acoperi demersurile efectuate de inculpaţi pentru restituirea împrumuturilor şi încasarea dobânzilor. De asemenea, autoturismul nu a intrat niciodată în posesia inculpaţilor şi nici nu intenţionau să îl achiziţioneze.

Prin al doilea contract de împrumut cu garanţie mobiliară, autentificat cu nr. 1129 din 22 august 2012, inculpata G. - în calitate de creditoare, împrumuta partea civilă D., în calitate de debitoare, cu suma de 40.000 lei, care urma să îi fie restituită integral la data de 22 noiembrie 2012, în schimbul unei garanţii constituite asupra autoturismului proprietatea sa, marca (...).

Suma de 8.000 euro, menţionată în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, avea un echivalent în lei inferior sumei de 40.000 lei, obiect al contractului de împrumut şi garanţie mobiliară, ceea ce conduce la concluzia că suma împrumutată includea şi dobânzi, rezultând o diferenţă între suma de 25.000 lei împrumutată de părţile civile şi suma de 40.000 lei care a fost înscrisă cu titlu de împrumut în cadrul contractului de împrumut cu garanţie mobiliară ce reprezintă dobânda ilegală percepută de inculpaţi.

În ce priveşte împrumutul în sumă de 30.000 lei din luna octombrie 2012, inculpaţii F. şi G. au încasat de la persoanele vătămate B. şi D. o dobândă lunară de 15%, care, dacă nu era achitată în fiecare lună, se adăuga la suma împrumutată, iar dobânzile pe lunile următoare se calculau prin raportare la noul debit. În final, s-a achitat efectiv suma de 9.000 lei, cu titlu de dobândă aferentă pentru două luni.

Pentru garantarea acestui împrumut, la data de 04 octombrie 2012, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012, în cuprinsul căreia se menţiona că partea civilă D. vindea lui J., fratele inculpatei G., imobilul proprietatea sa, situat în oraşul Strehaia, la preţul de 26.240 lei.

Faptul că şi acest contract era unul simulat - având unic scop garantarea restituirii împrumutului - rezultă din suma derizorie în raport cu valoarea reală a imobilului format din teren intravilan şi construcţie, formată din parter şi etaj, din convorbirea purtată la data de 04 mai 2014, între partea civilă B. şi inculpata G., care confirmă reală intenţie a părţilor şi care este concordantă cu declaraţiile părţii civile B. Astfel, în discuţia cu B., inculpata G. îi pune în vedere că: "Eu am crezut că vrei să cumperi casa înapoi de la mine, da tu chiar vrei să mi-o Iaşi, văd. - Păi, da, ce să facem, asta e. Dacă nu vrei să o mai cumperi, las-o aşa, mă mut acolo, eu (...); chiar dacă m-am mutat eu aicea la Timişoara, nu pot să îţi las casa, că râd ţiganii de mine, înţelegiş".

Or, deşi în acte cumpărătorul era fratele inculpatei, reiese că aceasta din urmă era în realitate beneficiara imobilului.

Aceste aspecte au reieşit din coroborarea declaraţiilor părţilor civile D., B., cu ale martorilor N., K., I., O., P., Q., cu conţinutul convorbirilor telefonice privind restituirea împrumuturilor, consemnate în procesele-verbale din datele de 28 mai 2014, 29 aprilie 2014 şi 04 mai 2014.

Astfel, partea civilă D. a confirmat că au fost încheiate cele două contracte de vânzare în mod succesiv asupra aceluiaşi autoturism, pentru obţinerea unui împrumut necesar pentru achitarea unui prejudiciu la care a fost obligat fratele lui B. Reînnoirea contractului de vânzare-cumpărare a vehiculului a coincis cu perioadele de timp în care au fost achitate tranşele din prejudiciu, conform ordinelor de plată efectuate la datele de 10 mai 2012 şi 04 octombrie 2012, de K., prin L., către SC M. SA. Ulterior, pentru contractarea împrumutului de 30.000 lei în luna octombrie 2012, când a fost achitată o altă tranşă a prejudiciului datorat de fratele lui B., au trebuit să încheie un contract de vânzare-cumpărare asupra unui imobil, în favoarea fratelui inculpatei G., simulându-se astfel şi persoana cumpărătorului.

Edificatoare sunt şi declaraţiile martorului N., care a arătat în cursul urmăririi penale că a intenţionat să ia un împrumut de la cei doi inculpaţi - cunoscuţi în localitate că acordă împrumuturi cu o dobândă în cuantum de 20 - 25% lunar, în aprilie 2014, oferind garanţie autoturismul său, însă a fost refuzat de inculpatul F., pe motiv că are deja mai multe autoturisme primite garanţie mobiliară. Martorul a relatat şi despre relaţiile cu persoana vătămată B., căruia inculpaţii i-au solicitat garanţii şi o dobândă lunară în acelaşi cuantum.

Şi declaraţiile martorilor P., O. şi fiul său, Q. au fost în acelaşi sens, respectiv că au împrumutat o sumă de bani şi au constituit o garanţie mobiliară asupra unui autoturism sau bijuterii, plătind dobânda de 15 - 20%.

Martorul K., fratele părţii civile B., a relatat faptul că în mai multe ocazii, inculpaţii l-au sunat pe fratele său pentru a-i solicita să plătească dobânda, în caz contrar urmând ca aceasta să se cumuleze cu împrumutul. Acelaşi martor a precizat că a fost prezent la Bucureşti când fratele său B. a efectuat o plată în sumă de 5000 lei în contul inculpatului.

Declaraţiile martorilor se coroborează şi cu cea a martorului O. din cursul urmăririi penale, care cunoştea că B. a luat un împrumut de la inculpaţi şi, pentru garantarea restituirii acestuia, a fost nevoit să încheie un act de vânzare a locuinţei sale. Partea civilă B. a precizat că suma de 30.000 lei i-a fost împrumutată de soţii G. şi F., iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat, la solicitarea inculpatei G., cu fratele acesteia, inculpatul J.

Declaraţiile martorului I. din cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă au confirmat demersurile întreprinse de partea civilă B. pentru a obţine suma de bani necesară că l-a ajutat în anul 2013 pe B. să vireze, prin intermediul său, în contul inculpatului F. suma de 5000 lei.

În ce priveşte împrumutul acordat în anul 2012, de inculpatul F. numitului K., în sumă de 6.000 lei, cu o dobândă lunară de 15%, achitând suma totală de 1.800 lei reprezentând dobânda percepută pentru două luni:

Martorul K. a confirmat notorietatea pe care cei doi inculpaţi o aveau în oraşul Strehaia, în sensul că acordau împrumuturi, cu o dobândă de 15 - 20 % lunar, primind cu titlu de garanţie autoturisme şi imobile. În cursul cercetării judecătoreşti, a confirmat existenţa mai multor raporturi patrimoniale stabilite cu inculpaţii, inclusiv între fratele său B. pentru acoperirea prejudiciului cauzat de martor, precum şi faptul că pentru obţinerea împrumutului de 6.000 lei a purtat discuţii cu inculpatul şi cu fratele inculpatei, iar înţelegerea a fost condiţionarea împrumutului de încheierea actelor de proprietate asupra unui autoturism.

2. Referitor la actul material prin care, în anul 2013, inculpaţii au acordat împrumutul în sumă de 7.000 lei de la inculpaţi, părţii civile E., cu o dobândă lunară de 20%, încheind şi contractul de împrumut autentificat nr. 75 din 20 aprilie 2013 având ca obiect suma de 9000 lei, cu garanţie mobiliară asupra autoturismului marca "(...)", proprietatea numitei A., concubina fiului său O.

Din declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti de partea civilă, reiese modalitatea în care a împrumutat sume de bani, cu dobânzi de peste 20% lunar, în mod repetat, de la inculpaţi, ea acţionând laolaltă cu partea civilă A. în calitate de debitori, fără încheierea în formă scrisă a unui contract. Partea civilă a relatat despre notorietatea inculpaţilor, într-un oraş mic, în activitatea de împrumut cu garanţii mobiliare, fără încheierea în formă scrisă a contractelor, exemplificând şi alte persoane, ca şi ea - N., R., C., care aveau nevoie de bani într-un termen scurt.

E. a declarat că i-a lăsat garanţie, în aceeaşi zi, inculpatei G. şi un colier din aur, pentru care a mai primit un împrumut în sumă de 3.000 lei, urmând să îi achite lunar, pentru cele două sume împrumutate, o dobândă de 2.000 lei (20% din suma totală de 10.000 lei împrumutată), aspecte confirmate şi de partea civilă A.

Conform susţinerilor martorei E., în decurs de o săptămână a mai împrumutat de la inculpata G. suma de 15.000 lei, cu o dobândă lunară de 20%, lăsându-i garanţie o salbă din aur cu 12 galbeni mici, pe un lanţ din aur, o pereche de cercei din aur cu perle, trei coliere din aur, o brăţară din aur şi un lanţ din aur, în greutate totală de 500 grame, achitând mai multe luni dobânzi la sumele împrumutate.

În cursul lunii iunie 2014, fiind cercetată într-un dosar de evaziune fiscală şi având nevoie de bani, a luat din nou legătura cu inculpata G. de la care a obţinut un împrumut în sumă totală de 40.000 lei, cu o dobândă lunară de 20%, pentru care i-a lăsat garanţie bijuterii din aur, în greutate de 1,5 kg.

E. a arătat că a achitat suma totală de 40.000 lei, reprezentând împrumuturi şi dobânzi aferente pe mai multe luni, iar, în momentul în care a achitat o sumă de 5.000 euro, a recuperat autoturismul marca "(...)", aflat în proprietatea concubinei fiului său, A., mai rămânând să achite suma de 9.000 lei din dobândă.

E. nu a mai restituit suma de 9.000 lei, iar în urma cererii formulate de inculpata G., s-a deschis Dosarul de executare nr. x/E/2013. În urma unei somaţii primite în luna decembrie 2013, de la un executor judecătoresc, de a preda autoturismul marca (...), partea civilă a mai achitat suma de 1.000 lei dobânda, iar ulterior nu a mai achitat vreo sumă de bani, astfel că nu şi-a mai recuperat bijuteriile înmânate inculpatei G. în cursul anului 2013.

Din suma împrumutată în cursul lunii iunie 2014 şi dobânzile aferente, martora E. a arătat că a achitat suma de 48.000 lei, iar, ulterior, nemaiachitând diferenţa de dobândă, nu şi-a mai recuperat nici bijuteriile înmânate inculpatei G. în luna iunie 2014.

În total, s-au plătit sumele de 1000 lei cu titlu de dobândă şi de 8000 lei, aceasta reprezentând diferenţa dintre împrumutul de 40.000 lei încasat de la inculpaţi şi suma de 48.000 lei efectiv restituită.

Inculpata a încercat să dea o aparenţă de legalitate acestui împrumut, prin continuarea executării silite şi încetarea executării silite prin încheierea din 1 august 2016, respectiv în timpul cercetării judecătoreşti, deşi cererea de executare silită a fost admisă în urmă cu 3 ani, prin încheierea din 28 octombrie 2013, emisă de executorul judecătoresc.

În acelaşi raţionament, încheierea după un interval de circa 1 an, de către partea civilă A. a unui contract de comodat din 22 mai 2014 şi ulterior al unui contract de vânzare-cumpărare din 30 iunie 2014 asupra autoturismului constituit garanţie în folosul inculpaţilor, nu înlătură caracterul infracţional al acţiunii inculpatei G., deoarece contractul de vânzare a avut loc. ulterior constituirii garanţiei prin contractul de împrumut autentificat nr. 75 din 20 aprilie 2013 şi respectiv recuperării autoturismului din posesia inculpatului.

3. În ce priveşte al treilea act material, respectiv că în perioada 2013 - 2014, inculpaţii G. şi F. au împrumutat-o pe A., periodic, cu sume de bani cuprinse între 500 - 1.000 lei, cu o dobândă lunară de 20% - 30%, pentru care aceasta le-a lăsat în garanţie bijuterii din aur, din declaraţia dată în faţa instanţei de fond de partea civilă, a reieşit acelaşi mod de a-şi desfăşura activitatea de acordare a împrumuturilor cu dobândă de către inculpaţi, faptul că nu se încheia contract şi nu era nici o persoană prezentă în momentul contractării.

4. Referitor la împrumutul acordat de inculpaţi în anul 2013, părţii civile C., în sumă de 20.000 lei, pentru care au perceput o dobândă lunară de 5% (1.000 lei) şi le-au fost lăsate garanţie mai multe bijuterii (o salbă formată din 30 galbeni mici, în greutate de 130 grame şi un lanţ din aur, cu zale rotunde, în greutate de 70 grame), aceasta, deşi nu a putut identifica bijuteriile care îi aparţin, a declarat constant în cursul procesului penal modalitatea în care a împrumutat bani de la inculpaţi, mergând împreună cu nepotul său S. la domiciliul inculpaţilor, unde a discutat cu inculpatul F. să-i dea în schimbul dobânzilor 4 galbeni mari, cu o greutate totală de 50 grame, iar suma împrumutată să rămână aceeaşi şi să nu-i mai fie adăugată dobândă la dobândă.

După aproximativ o lună, martora C. a mers din nou la familia F. şi a împrumutat suma de 30.000 lei, cu o dobândă de 1.200 lei pe lună, pentru care i-a lăsat în garanţie inculpatului alte bijuterii. Inculpatul nu a încheiat vreun document, cu privire la împrumutul acordat şi obiectele din aur care i-au fost lăsate în garanţie de C., făcând consemnări despre acordarea acestui împrumut într-o agendă.

Partea civilă a arătat că în vara anului 2014 i-a achitat inculpatului F. o parte din împrumut, şi anume: suma de 25.000 lei, constând în 2.000 lei dobânda şi 23.000 lei o parte din suma împrumutată, ocazie cu care acesta i-a restituit numai cei 17 galbeni mari, comunicându-i că restul obiectelor din aur i le va restitui când îi va achita suma de 60.000 lei. În toamna anului 2014, când inculpaţii F. şi G. au venit la locuinţa sa, deşi le-a mai achitat acestora suma de 45.000 lei, nu i-au mai restituit niciuna dintre bijuterii, cei doi solicitându-i să le mai achite diferenţa de 15.000 lei până la suma de 60.000 lei şi încă 10.000 lei, reprezentând o nouă dobândă, bani pe care nu i-a mai achitat ulterior, iar cei doi inculpaţi nu i-au mai restituit niciuna dintre bijuterii.

În final, a rezultat că partea civilă a achitat suma totală de 70.000 lei (25.000 lei şi 45.000 lei), deşi a împrumutat 50.000 lei (iniţial 20.000 lei şi ulterior încă 30.000 lei), diferenţa de 20.000 lei fiind dobânda percepută nelegal.

Apărările inculpaţilor G. şi F. sub acest aspect, în sensul că au acţionat în calitate de mandatari ai părţii civile C. pentru amanetarea bijuteriilor şi obţinerea unor sume de bani pe care le remiteau acesteia nu au fost confirmate de altă probă sau de vreun contract de mandat între părţi. Dimpotrivă, partea civilă nu a confirmat aceste susţineri, iar în contractele de amanet încheiate de inculpaţi la cele două societăţi de amanet din Craiova era menţionată calitatea de debitori ai inculpaţilor, iar nu de "împuternicit". Drept urmare, în contractele de amanet inculpaţii figurau ca deţinători ai bijuteriilor amanetate, iar nu de împuterniciţi, deşi contractele cuprindeau şi o astfel de rubrică, aspecte ce fac dovada modului de operare al inculpaţilor, care simulau că au un titlu asupra bijuteriilor şi le amanetau la rândul lor, pentru obţinerea de profit.

Societăţile de amanet la care inculpaţii au amanetat bijuteriile din aur - SC Ş. SRL şi SC T. SRL - au menţionat că, în perioada 2012 - 2015, inculpaţii au restituit banii primiţi, în baza contractelor de amanet încheiate cu aceste societăţi, ceea ce semnifică că au intrat din nou în posesia bunurilor din aur amanetate, iar nu faptul că le-au pierdut, aşa cum au susţinut inculpaţii.

5. În perioada decembrie 2013 - martie 2014, inculpaţii G. şi F. l-au împrumutat pe martorul S. cu sume cuprinse între 1.000 lei şi 50.000 lei, cu o dobândă lunară de 10%, care, potrivit susţinerilor acestuia, trebuie plătită lunar şi calculată la valoarea sumei împrumutate, până la achitarea integrală a împrumutului, iar, în condiţiile în care mai restituia din suma împrumutată, dobânda i se percepea în continuare la întreaga sumă, până la achitarea integrală a împrumutului, garantând restituirea împrumuturilor cu bijuterii din aur care aparţineau bunicii sale C.: două salbe din aur, cu bănuţi mai micuţi din aur "poli", una cu 52 de bănuţi şi alta cu aproximativ 100 bănuţi, de peste 100 gr. fiecare salbă, mai multe lanţuri, brăţări şi inele din aur.

Relatările martorului S., în sensul că, de fiecare dată, când lăsa în garanţie bijuterii sau alte bunuri soţilor G. şi F., pentru garantarea restituirii împrumuturilor, inculpatul F. notă pe filele unei agende data acordării sumei împrumutate, gramajul bijuteriilor, obiectele din aur lăsate cu titlu de garanţie, sumele pe care le împrumuta şi datele la care trebuia să i se plătească dobânzile, fiindu-i înmânate şi lui, de fiecare dată când împrumuta bani, sunt confirmate de conţinutul înscrisurilor strânse în faza de urmărire penală, constând în file din agenda menţionată de martor. Astfel, cele două file de agendă depuse de martor au fost completate de inculpatul F., care a făcut următoarele menţiuni despre sumele împrumutate şi dobânzi: 15 ianuarie 2014 - 44.000; 28 martie 2014 - 56.250; 28.03 achitat 7.000, martorul arătând că reprezintă dobânda de 7.000 lei pe care a achitat-o inculpatului F. la această dată.

Susţinerile inculpaţilor referitoare la menţiunile din agendă, în sensul că reprezentau un calcul făcut de inculpatul F., la rugămintea lui S., cu privire la alte contracte de amanet, pe care martorul le avea încheiate cu o altă societate, nu s-au coroborat cu alte probe administrate în cauză. Împrejurarea că aceste consemnări sunt efectuate în mod succesiv, în perioade de timp diferite, cu privire la diferite sume de bani confirmă susţinerile martorului.

Declaraţiile martorului S. cu privire la sumele de bani împrumutate şi bijuteriile amanetate au fost confirmate şi de bunica acestuia, C.. Ambii martori au negat o mandatare a inculpaţilor în scopul amanetării bijuteriilor în folosul lor, iar S. a relatat aceeaşi notorietate a inculpaţilor în acordarea de împrumuturi cu garanţii, bunuri mobile şi imobile, având cunoştinţă şi despre situaţia părţii civile B., care a trebuit să instituie o garanţie asupra locuinţei pentru obţinerea unui împrumut de la inculpaţi.

6. În ce priveşte pe partea civilă XX., aceasta a împrumutat de la inculpaţi, fără a se încheia un contract, suma de 4.000 lei, percepându-i o dobândă de 400 lei lunar (10% din suma împrumutată), a cărei restituire a fost garantată cu bijuterii din aur (un lanţ din aur cu medalion, în greutate de 60 grame şi un galben mare de 14 grame), şi autoturisme.

Conform declaraţiei din cursul cercetării judecătoreşti, a achitat timp de aproximativ patru luni dobândă la suma împrumutată, 400 de lei lunar (în total 1600 lei), iar ulterior, când a restituit suma împrumutată de 4.000 lei, nu a reuşit să-şi recupereze nici lanţul, nici banul din aur, deoarece inculpatul a condiţionat restituirea acestora de achitarea unor dobânzi, al căror cuantum se ridica la suma de 3.000 - 3.500 lei.

Declaraţiile părţii civile se coroborează cu celelalte probe testimoniale, în sensul că inculpaţii erau renumiţi pentru aceste împrumuturi şi că inculpatul F. făcea menţiunile cu privire la suma de bani împrumutată şi garanţiile primite, într-o agendă.

7. În cursul anului 2013, inculpatul F. l-a împrumutat pe numitul Ţ. cu suma de 2.000 lei, pe perioadă de 10 zile, pentru care acesta trebuia să-i restituie 4.200 lei (2200 lei fiind dobânda), fiindu-i lăsat garanţie autoturismul marca "(...)".

În cursul aceluiaşi an 2013, inculpaţii l-au împrumutat pe martorul Ţ. cu suma de 10.000 lei, pe o perioadă de 2 luni, cu o dobândă de 7200 lei, fiindu-le lăsate garanţie o salbă din aur cu 10 galbeni, o iconiţă din aur, un lanţ din aur, de 46 grame, şi un ban din aur, de 41 grame.

Susţinerile inculpatului F. - că ar fi cumpărat de la martorul Ţ. autoturismul marca "(...)", cu suma de 8.000 lei, iar ulterior, constatând era necesar să efectueze mai multe reparaţii, i-a restituit martorului respectivul autoturism, urmând să-i fie înapoiată suma de 8.000 lei, însă i-a fost restituită numai suma de 5.000 lei - nu sunt confirmate de alte probe, în condiţiile în care nu a fost încheiat legal un contract de vânzare-cumpărare pentru acest autoturism.

În acest sens este şi declaraţia martorului O., zis O.1, care a confirmat titlul cu care fratele său a predat autoturismul, respectiv de garanţie mobiliară pentru restituirea împrumutului, precum şi renumele inculpaţilor că împrumutau periodic diferite sume de bani în favoarea altor debitori, cu perceperea de dobânzi şi garanţii constituite asupra autoturismelor sau imobilelor. La refuzul inculpaţilor de a restitui autoturismul, manifestat în mod nemijlocit faţă de martor, acesta a promis că va plăti el suma de 3500 lei, pentru a evita vânzarea autoturismului amanetat.

În cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei de fond, martorul Ţ. a relatat aspecte similare, ce se regăsesc şi în declaraţiile celorlalţi martori şi părţi civile, referitoare la împrejurările obţinerii de împrumuturi de la inculpaţi, în contul cărora a constituit garanţii, respectiv a amanetat mai multe bijuterii, pe care ulterior nu le-a mai recuperat, întrucât nu a achitat integral sumele de bani solicitate de inculpaţi. De asemenea, a indicat acelaşi mod de consemnare a împrumutului relatat în declaraţiile altor părţi, prin menţiuni făcute într-o agendă, despre persoana debitorului, suma împrumutată şi bijuteriile amanetate.

Declaraţiile martorului Ţ. au fost confirmate prin declaraţiile mamei sale, C., care a precizat că fiul său a apelat la inculpaţi, dată fiind notorietatea lor în comunitate pentru acordarea de împrumuturi şi avantajul în ceea ce priveşte durata împrumutului.

8. În luna februarie 2013, inculpaţii au acordat un împrumut în sumă de 5.000 lei martorului U., cu o dobândă lunară de 2.000 lei, fiindu-le lăsat garanţie un autoturism marca "(...)", iar în lunile august - septembrie 2013, un alt împrumut în sumă de 4.000 lei, cu o dobândă lunară de 8%, fiindu-le lăsat în garanţie de către martor un ceas de colecţie marca "(...)" şi o tabletă marca "(...)".

Conform declaraţiilor martorului U., cu ocazia primirii primului împrumut, în sumă de 5.000 lei, a lăsat garanţie celor doi inculpaţi autoturismul său, marca "(...)", iar în lună martie 2013 i-a achitat inculpatului F. suma de 7.000 lei - reprezentând suma împrumutată şi dobânda în valoare de 2.000 lei, recuperându-şi autoturismul.

Susţinerea inculpatului F. că ar fi cumpărat de la martorul U. un ceas marca "(...)", cu suma de 3.000 lei şi că nu i-a acordat acestuia împrumuturi cu dobândă a fost infirmată de martor, precum şi de inexistenţa vreunui înscris cu privire la acest ceas.

9. În cursul anului 2014 inculpaţii l-au împrumutat pe martorul V., cu sume de bani cuprinse între 300 şi 400 lei, cu o dobândă de 20 - 30 lei pe săptămână.

Prin declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul a făcut referiri cu privire la existenţa în imobilul inculpaţilor a mai multor autoturisme aparţinând persoanelor de etnie rromă, care le-au constituit cu titlu de garanţie mobiliară în folosul inculpaţilor. Despre partea civilă B. a arătat că a instituit o garanţie asupra imobilului său, în folosul inculpatei, dar continuă să locuiască în acesta.

Deşi martorul a făcut referire la mai multe împrumuturi obţinute de inculpaţi de la case de amanet din Craiova, dar în folosul său, afirmând că plătea comisioanele şi că îi aparţineau bijuteriile amanetate, împrejurările relatate sunt infirmate de contractele de amanet care nu atestă calitatea inculpaţilor de împuterniciţi ai părţilor sau martorilor.

9. În perioada 2013 - 2014, martorul Q. a împrumutat de la inculpaţi sume de bani, atât în baza unor contracte de amanet, încheiate cu SC X SRL, cât şi fără a i se întocmi vreun document, garantând restituirea sumelor împrumutate cu dobândă de 10% - 15% cu bijuterii.

Q. a declarat că suma totală împrumutată, pentru care nu i s-a întocmit niciun document, a fost de 17.000 lei, pentru restituirea căreia a garantat cu cinci galbeni, în greutate totală de 60 grame, cinci galbeni, în greutate totală de 300 grame şi bijuterii din aur, precum cercei, brăţări, lănţişoare, dintre acestea reuşind să-şi recupereze doar opt galbeni mari, doi galbeni mici, cerceii-creole, lănţişoare şi două brăţări, în greutate totală de 250 grame, deoarece nu a achitat sumele împrumutate şi dobânzile.

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, partea civilă a relatat despre renumele inculpaţilor, care încheiau contracte de amanet din anul 2013, fiind acceptate garanţii mobiliare, autoturisme, aparate electrice şi bijuterii, precum şi faptul că a auzit şi alte persoane vorbind despre dobânda de 10 - 15%, percepută de inculpaţi, în cazul împrumuturilor acordate.

Declaraţiile martorului se coroborează şi cu declaraţiile martorului N., date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, care confirmă împrumuturile cu dobândă de la inculpaţi, pentru care Q. a lăsat garanţie 10 galbeni. Martorul a mai relatat şi faptul că inculpaţii îi spuneau fiului său Q. despre topirea bijuteriilor lăsate amanet, atunci când se depăşea durata împrumutului, dar a relatat şi o împrejurare în care a obţinut un împrumut de la inculpat, pe stradă, oferindu-i un galben, iar suma de bani a fost remisă de inculpat de la un bancomat.

Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile martorului Y., care a relatat despre notorietatea activităţii desfăşurate de inculpaţi şi despre împrejurarea că, la solicitarea unui împrumut în sumă de 10.000 lei, inculpaţii i-au precizat că acceptă doar bijuterii cu titlu de garanţii mobiliare.

În modalitatea descrisă mai sus, până la dată când SC X S.R.L a început activitatea de creditare, inculpaţii au amanetat, în perioada 13 decembrie 2012 - 11 noiembrie 2013 la SC Ş. SRL şi SC T. SRL, în total:

- inculpata G. - cantitatea totală de 10.427,79 grame aur (din care 8.762,93 grame la SC Ş. SRL şi 1.664,86 grame la SC T. SRL.), în schimbul căreia a obţinut, cu titlul de împrumut, suma totală de 955.803,50 lei (din care 802.803,50 lei de la SC Ş. SRL şi 153.000 lei de la SC T. SRL.)

- inculpatul F. a amanetat la SC T. SRL cantitatea totală de 163,51 grame aur, obţinând, sub formă de împrumut, suma de 15.500 lei.

Conform raportului de constatare efectuat în cursul urmăririi penale, pe baza actelor contabile ale SC X S.R.L, a contractelor de amanet, a registrului special de evidenţă, a registrului de intrare ieşire şi a tuturor înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, valoarea împrumuturilor acordate de societate începând de la 12 noiembrie 2013, când a început să desfăşoare activitatea efectivă, până la data de 31 decembrie 2014, a fost de 459.290 lei, rezultând astfel o valoare inferioară sumelor obţinute de către cei doi inculpaţi prin amanetarea la cele două societăţi de profil din Craiova a bijuteriilor care în primă ipoteză au fost amanetate în favoarea lor, în baza împrumuturilor cămătăreşti.

Inculpaţii G. şi F. au deţinut, înainte de data de 11 noiembrie 2013, când au început activitatea de creditare prin intermediul SC X SRL, o cantitate foarte mare de aur, peste 10 kg aur pentru care nu au făcut dovada unui titlu care să le legitimeze posesia şi care puteau proveni de la persoane de etnie rromă, având în vedere că unele dintre aceste obiecte, precum banii mari, mici, galbenii, aparţin de regulă acestor persoane. Totodată, deţinerea de către inculpaţi a acestor cantităţi mari de aur nu a fost justificată nici prin alte elemente de fapt, ci, din contră, potrivit declaraţiei date de inculpat în faţa primei instanţe, anterior înfiinţării societăţii proprii de amanet, deţinea împreună cu inculpata aproximativ 150 g aur şi câţiva bani din aur, primiţi cadou de nuntă. Or, această cantitate de aur este net inferioară cantităţii de 10 kg amanetate în total de inculpaţi la cele două societăţi de profil din Craiova.

Precaritatea titlului posesiei exercitate asupra bijuteriilor este coroborată şi cu conţinutul contractelor de amanet încheiate de inculpaţi cu cele două societăţi din Craiova, din care reiese faptul că amanetau cu aceeaşi ocazie cantităţi mari de aur, respectiv 178 g, 228 g, 561 g, 133 g.

În cauză, nu pot fi reţinute susţinerile celor doi inculpaţi, în sensul că aceste obiecte din aur le-ar fi fost puse la dispoziţie de mai multe persoane de etnie rromă, printre respectivele persoane aflându-se şi martorele C. şi A., în scopul de a le ajuta să le amaneteze, înmânându-le, ulterior, acestor persoane sumele de bani obţinute din amanetarea obiectelor din aur, întrucât nu sunt susţinute prin niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

Modalitatea în care au acţionat inculpaţii, în cazul încheierii contractelor de amanet la SC T. SRL, relevă un mod diferit de a acţiona: contractul era încheiat de inculpatul F., dar în calitate de împuternicit era menţionată inculpata, G., contractele de amanet fiind completate atât la rubrica debitor, cât şi la aceea de împuternicit. Drept urmare, nu se confirmă calitatea susţinută de inculpaţi, de mandatari ai titularilor reali ai drepturilor asupra bijuteriilor, întrucât nici înscrisurile şi niciunul dintre martorii audiaţi nu au confirmat o astfel de împuternicire a inculpaţilor, în vederea amanetării unei cantităţi totale de peste 10 kg de aur.

Declaraţiile martorilor Z., W. şi P., deşi propuşi la solicitarea inculpaţilor, au relevat aspecte mai puţin concrete, precum: martorul Z. ştia despre tatăl său care "în urmă cu vreo patru ani a dat inculpaţilor câţiva galbeni pentru a fi amanetaţi la o societate din Craiova, al cărei nume nu-l cunosc"; martorul W. cunoştea că inculpata ar fi încheiat "3, 4, 10 contracte" la societăţi de amanet din Craiova, în folosul său, în perioada 2011 - 2012, contractele fiind încheiate atât pe numele său, cât şi al inculpatei sau martorul P. a relatat că inculpata a intermediat un contract de împrumut cu amanet în perioada 2013 - 2014, pentru suma de aproximativ 2000 - 3000 lei în favoarea sa, dar nu cunoaşte numele societăţii de amanet şi nu îşi aminteşte concret ce bijuterii a amanetat.

În acelaşi mod, ca şi declaraţiile martorilor Z., W. şi P., declaraţiile martorilor AA. şi BB. care au relatat că au fost situaţii când nu s-au plătit dobânzi pentru unele sume împrumutate, nu lipsesc de valoare probatorie celelalte probe, care, în majoritate, conduc la concluzia că această activitate devenise un mod de viaţă pentru inculpaţi şi o obişnuinţă nu doar pentru ei, dar şi pentru cei care apelau la aceste împrumuturi.

Cantitatea mare de bijuterii din aur - brăţări, cercei, bani, dinţi, colier - amanetată de inculpaţi la cele două societăţi de profil din Craiova în mod obişnuit şi la intervale scurte, în unele zile consecutive, nu a fost explicată de inculpaţi sub aspectul titlului cu care le deţineau.

Relevantă este convorbirea purtată la data de 04 mai 2014 între inculpata G. şi persoana vătămată B., în cadrul căreia inculpata recunoaşte că are mai mulţi bani daţi decât cei din acte, dar că are "acoperire".

După data de 11 noiembrie 2013, când cei doi inculpaţi au început activitatea de creditare pe societatea SC X. SRL, aceştia au continuat să împrumute bani cu dobândă, fără să încheie întotdeauna contracte de amanet, folosindu-se de această societate pentru a crea aparenţa că împrumută bani numai prin încheierea contractelor.

Declaraţiile testimoniale se coroborează şi cu înscrisurile identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatei G., respectiv: contractul de împrumut de creditare societate nr. 21 din 12 decembrie 2013, prin care CC. urma să crediteze pe SC X. SRL în perioada 12 decembrie 2013 - 11 decembrie 2014 cu suma totală de 44.000 lei, fără perceperea de dobânzi; 9 chitanţe emise în perioada 12 decembrie 2013 - 31 decembrie 2013 de SC X SRL, în valoare totală de 44.000 lei, prin care societatea atestă că a primit de la CC. această sumă, pe fiecare din cele nouă chitanţe fiind specificat faptul că reprezintă tranşe ale contractului de împrumut nr. 21 din 12 decembrie 2013, însă niciuna dintre aceste nouă chitanţe nu se regăseşte înregistrată în registrul de casă al societăţii, şi, implicit, în evidenţa contabilă a SC X. SRL.

Conform raportului de constatare efectuat în cursul urmăririi penale cele nouă chitanţe emise de către SC X. SRL, pe numele fratelui inculpatului, CC. nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii până la data de 28 august 2014, când a fost efectuată percheziţia domiciliară.

În acelaşi raport s-a concluzionat că, în perioada de la înfiinţare şi până în decembrie 2014 inclusiv, inculpata G. a pus la dispoziţia SC X S.R.L suma de 307.533,01 lei, fiindu-i restituită de societate suma de 304.168,09 lei. La data de 31 decembrie 2014, contul 455 prezenta un şold creditor în sumă de 3.364,92 lei, reprezentând sume datorate de societate către G.

Astfel, inculpata G. a creditat SC X SRL cu bani obţinuţi din acordarea de împrumuturi cu dobândă, ca persoană fizică, la diverse persoane, având în vedere că, deşi a înfiinţat SC X SRL în luna mai 2013, această societate a început activitatea de creditare abia în luna noiembrie 2013, iar pentru a justifica provenienţa sumelor de bani pe care le-a pus la dispoziţia SC X S.R.L, a încheiat contractul de împrumut creditare societate nr. 21 din 12 decembrie 2013 şi cele nouă chitanţe, neînregistrate în evidenţa societăţii.

Susţinerile inculpaţilor cu privire la aceste sume de bani - respectiv că banii proveneau de la fratele inculpatului F. - nu sunt confirmate de alte elemente şi nu justifică omisiunea înregistrării chitanţelor în registrul de casă al societăţii şi în evidenţa contabilă a SC X SRL şi nici menţiunile nereale cuprinse în conţinutul lor referitor la persoana şi titlul plăţii, aceste împrejurări coroborându-se cu celelalte probe, în sensul că provenienţa sumelor de bani era, în realitate, rodul activităţii de cămătărie şi al garanţiilor pe care le impuneau inculpaţii pentru garantarea restituirii împrumuturilor.

Practicarea împrumuturilor cu dobândă ulterior datei de 11 noiembrie 2013, când cei doi inculpaţi au început activitatea de creditare pe societatea SC X. S.R.L, rezultă şi din ansamblul convorbirilor telefonice interceptate între inculpaţi şi diverse persoane, în cadrul cărora se negociau sumele de bani acordate cu titlu de împrumut, bunurile care trebuie aduse cu titlu de amanet, dobânda solicitată, durata contractului.

Materialitatea actelor de camătă este relevată şi de conţinutul convorbirilor, care fac dovada modului de viaţă adoptat de inculpaţi, care au făcut din activitatea de împrumut cu dobândă o îndeletnicire profitabilă, în condiţii de eludare a normelor legale, fără să încheie întotdeauna contracte de amanet, folosindu-se de societatea de creditare pentru a crea aparenţa că împrumută bani numai prin încheierea contractelor.

Astfel, din convorbirile telefonice din datele de 22 aprilie 2014, 2 mai 2014 şi 06 mai 2014, cu persoana "N.", rezultă că inculpata oferea la un împrumut de 100 milioane "dobândă cât vrei la ei", pentru care se oferea un autoturism marca (...) drept garanţie, făcea referire la galbeni primiţi pentru un împrumut, la bijuterii din aur predate cu titlu de amanet, despre care afirma că "s-a săturat că le are de cinci luni acolo expirate", la faptul că la un împrumut de 16 milioane a perceput o dobândă de 5 milioane.

Martorul Y. a confirmat imaginea publică pe care inculpaţii o aveau în localitatea Strehaia, motiv pentru care, în anul 2014 a încercat să obţină un împrumut de la inculpaţi în sumă de 50 milioane lei vechi, oferind garanţie un autoturism, dar a fost refuzat de inculpat.

Apărările inculpaţilor în faţa instanţei de control judiciar, prin care au susţinut că declaraţiile părţilor civile nu sunt veridice, întrucât şi-au făcut un mod de viaţă din a săvârşi şi de a acuza persoane de săvârşirea unor fapte de natură penală, pentru a-şi asigura propriul folos sau pentru a avea beneficii de natură juridică, precum şi faptul că fac obiectul unor dosare de mărturie mincinoasă aflate pe rolul parchetelor, nu pot fi primite.

Urmare adresei efectuate de instanţa de apel, în actele înaintate la dosar de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, se menţionează că la data de 3 octombrie 2017 s-a pus în mişcare acţiunea penală în ceea ce priveşte infracţiunea de inducere în eroare a autorităţilor judiciare cu privire la persoanele vătămate din acest dosar şi la unii martori, respectiv B., D., fiecare dintre aceştia fiind acuzat de săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 268 alin. (1) şi (2) C. pen., S., O. şi Y.

Declaraţiile testimoniale şi ale părţilor civile au o valoare probatorie relativă, fiind apreciate în ansamblul probator administrat în cauză şi reţinute ca suport probator numai în măsura în care se coroborează cu alte probe. În cauză, conţinutul acestor declaraţii este confirmat şi de alte probe, iar, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să stabilească cu certitudine vinovăţia părţilor civile A., B., C., D. şi E. în săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în cauza de faţă, acestea vor fi apreciate în contextul întregului material probator. Mai mult, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, problemele în justiţie ale părţilor civile nu i-au împiedicat pe inculpaţi să întreţină relaţii de prietenie cu acestea, aspecte confirmate de convorbirile telefonice şi planşele fotografice aflate la dosarul cauzei.

În ce priveşte gradul de rudenie sau afinitate dintre părţile vătămate, invocat de apărarea inculpaţilor, acesta nu înlătură caracterul infracţional al actelor de camătă reţinute în sarcina inculpaţilor, în contextul în care probele testimoniale sunt confirmate de restul materialului probatoriu, constând în înregistrările telefonice şi înscrisurile din dosar la care s-a făcut referire.

Nu pot fi reţinute nici apărările inculpaţilor, în sensul că interceptările din 22 aprilie 2014 sunt din perioada în care SC X SRL funcţiona legal. Chiar dacă societatea de creditare a început să funcţioneze legal, contractele de împrumut acordate în condiţii ilegale au continuat şi ulterior acestui moment, dovadă fiind faptul că, deşi în perioada 12 noiembrie 2013 - 31 decembrie 2014 bunurile amanetate pentru care nu au fost restituite sumele împrumutate şi care au intrat în gestiunea SC X SRL, aparţinând inculpaţilor, au fost foarte puţine, inculpaţii au continuat să amaneteze la cele două societăţi de amanet din Craiova, cantităţi mari din aur, respectiv circa 2 kg inculpata şi circa 4 kg inculpatul. De asemenea, dovadă a activităţii inculpaţilor şi ulterior deschiderii societăţii de creditare sunt şi filele de agendă cu împrumuturi acordate în anul 2014, împrumuturi care nu figurează în contractele SC X SRL.

În ceea ce priveşte raportul de constatare, se constată că acesta a fost dispus în cursul urmăririi penale, cu respectarea garanţiei dreptului la apărare, inculpaţii au fost înştiinţaţi despre obiectivele stabilite, li s-a adus la cunoştinţă faptul că pot formula obiective suplimentare şi li s-au înmânat concluziile acestui raport de constatare, însă nu au formulat obiecţiuni.

Între concluziile raportului de constatare şi cel de expertiză extrajudiciară există diferenţe inerente, justificate de intervalul temporar la care s-au raportat, respectiv raportul extrajudiciar a avut în vedere perioada 1 noiembrie 2013 - 31 ianuarie 2015 - un interval temporar mult mai redus decât durata infracţională, în timp ce raportul de constatare a avut în vedere perioada infracţională, din mai 2012 - 31 decembrie 2014.

Drept urmare, deşi nu există diferenţe în privinţa sumelor încasate şi a câştigurilor acordate de aparatele pentru jocuri de noroc, aceste sume fiind identice în cele două rapoarte, există diferenţe în ce priveşte cantitatea maximă de aur amanetată de cei doi inculpaţi la cele două societăţi din Craiova este de 2.571 kg (pentru perioada 7 noiembrie 2013 - 13 noiembrie 2013), care însă nu reprezintă cantitatea amanetată în total în perioada infracţională, stabilită în raportul de constatare.

Totodată, în raportul de expertiză extrajudiciară, deşi sunt menţionate contractele, ca şi în raportul de la urmărire penală, la gramaj nu sunt cuantificate punctele de aur, care sunt submultiplii ai gramului.

2. Referitor la a doua faptă reţinută în sarcina inculpaţilor:

S-a reţinut că la data de 03 iulie 2014, cu ocazia unor verificări a lucrătorilor de poliţie din cadrul IPJ Mehedinţi - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în incinta locaţiei din Strehaia, unde funcţiona o sală de jocuri mecanice tip slot-machine, cu privire la legalitatea activităţilor comerciale efectuate, s-au identificat un număr de 5 aparate electromecanice generatoare de câştiguri, tip slot-machine, toate fiind în stare de funcţionare.

Pe cele 5 aparate electromecanice, cu seriile (...), nu erau aplicate timbre de verificare metrologică, şi numai patru dintre acestea erau prevăzute la loc. vizibil cu contoare electromecanice, respectiv cele cu seria OXP 10172, OXP 9103, OXP 9096 şi OXP 9140. În incinta sălii, în care erau amplasate cele cinci aparate electromecanice, nu era afişată licenţa de organizare a jocurilor de noroc, autorizaţiile de exploatare a celor cinci aparate de tip slot-machine şi nici alte documente obligatorii prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009 şi H.G. nr. 870/2009.

Spaţiul în care au fost găsite cele cinci aparate electromecanice, tip slot-machine, se afla în proprietatea numitei DD., mama inculpatului F., însă administrarea activităţii desfăşurate în această sală de jocuri de noroc şi verificarea evidenţei aparţineau martorelor EE. şi FF., pe baza unui caiet.

Începând cu luna decembrie 2013, inculpaţii G. şi F. au deţinut în incinta clădirii din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, cinci aparate electromecanice tip slot-machine, care aveau inscripţionate seriile (...), fără a deţine, în numele vreunei persoane juridice, licenţă de organizare a jocurilor de noroc şi autorizaţie de exploatare pentru fiecare dintre aceste aparate tip slot-machine, de la Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, organizator de jocuri de noroc poate fi numai o persoană juridică licenţiată să organizeze şi să exploateze jocuri de noroc.

În cauză, SC X. I.F.N. SRL fiind o instituţie financiară nebancară, înfiinţată cu respectarea Legii nr. 93/2009, nu avea dreptul să organizeze activităţi de jocuri de noroc, deoarece conform art. 15 din Legea nr. 93/2009, pentru instituţiile financiare nebancare este interzisă includerea în obiectul lor de activitate a altor activităţi, decât cele prevăzute la art. 14, printre care nu se află şi organizarea de activităţi de jocuri de noroc.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din O.U.G nr. 77/2009, precum şi adresei din 01 septembrie 2014 a Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, pentru a exploata legal cele cinci aparate tip slot-machine, inculpaţii G. şi F. trebuiau să înfiinţeze o societate care să deţină licenţă de organizare a jocurilor de noroc şi autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, pentru obţinerea cărora trebuiau achitate taxe.

În vederea exploatării celor cinci aparate electromecanice, tip slot-machine, inculpaţii G. şi F. au angajat martorele EE. şi FF., fără a le încheia contracte de muncă şi nici nu le-au spus numele societăţii, deşi ei au plătit acestora salariile pentru munca prestată.

Cele două martore trebuiau să supravegheze participanţii la jocurile de noroc şi să ţină situaţia zilnică a încasărilor şi câştigurilor de la cele cinci aparate tip slot-machine începând cu data de 17 decembrie 2013, pe caietul studenţesc, format A4, care a fost ridicat la data de 03 iulie 2014, de către organele de poliţie, cu ocazia controlului efectuat, fiecare dintre cele două martore notându-şi pe tura să intrările şi ieşirile pe fiecare aparat, precum şi câştigurile rezultate în urma diferenţelor dintre intrări şi ieşiri. Pe baza datelor din caietul studenţesc, format A4, care a fost ridicat la data de 03 iulie 2014, pentru perioada 17 decembrie 2013 - 2 iulie 2014 a rezultat o situaţie centralizatoare a încasărilor din funcţionarea acestor aparate, suma totală încasată fiind de 157.694 lei.

Apărările inculpaţilor, în sensul că martorul GG. era în realitate persoana care exploata aparatele şi că aparatele ridicate de la sediul din Strehaia, funcţionau cu mult înainte înregistrate pe numele lui GG. sunt infirmate de conţinutul declaraţiilor celor două martore, EE. şi FF., angajate de inculpaţi din iarnă anului 2013 şi, respectiv, 2011.

Astfel, martora EE. a declarat că uneori inculpaţii luau banii încasaţi şi verificau caietul în care notau încasările şi câştigurile, iar martora FF. a susţinut că salariul şi sumele de bani aferente plăţii câştigurilor le primea de la inculpaţi, adeverinţele medicale în calitate de salariat le primea de la inculpat, iar problemele de funcţionare a aparatelor erau comunicate acestora.

Declaraţia martorei EE., care a precizat că l-a cunoscut pe GG. în vara anului 2014 este confirmată de declaraţiile acestui martor, în sensul că la data de 03 iunie 2014 a încheiat un nou contract de închiriere cu mama inculpatului F., pentru suprafaţa de 5 mp, din incinta imobilului din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, pentru desfăşurarea activităţii de jocuri de noroc.

În ce priveşte declaraţia martorei FF., aceasta a afirmat în declaraţii că nu îl cunoştea pe martorul GG.

Apărarea inculpaţilor a fost în sensul că declaraţia acestei martore este lipsită de credibilitate, întrucât FF. a declarat în faţa instanţei de fond că niciodată nu l-a cunoscut pe GG. şi că a fost angajată apelanţilor inculpaţi, deşi din datele comunicate de Oficiul de Muncă Dolj rezultă clar că a fost angajata lui GG. şi, drept urmare, se cunoşteau din anul 2013, având contractul individual de muncă din 5 aprilie 2013, care atestă că FF. a fost angajată la firma la care era administrator GG.

Instanţa de control judiciar constată că acest aspect nu este însă de natură să conducă la înlăturarea în integralitate a acestei probe testimoniale, în măsura în care celelalte împrejurări relatate de martoră sunt confirmate de alte probe. De asemenea, trebuie avută în vedere şi relaţia de angajator-angajat dintre inculpaţi şi martoră, precum şi presiunile puse asupra acesteia de către inculpata G. la momentul audierii în faţa organelor de urmărire penală, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice înregistrate în data de 19 august 2014, în care inculpata o avertiză: "Că doar asta (...) asta i-am zis şi lu' EE., poţi să spui clar şi că nu ştiu, nu neapărat să dai toate detaliile la ce te întreabă ăia."

Din probe a rezultat că la data de 15 martie 2013, martorul GG., director la SC HH. SRL, a încheiat cu numita DD. un contract de închiriere, înregistrat la ANAF sub nr. 3176 din 05 aprilie 2013 cu privire la închirierea unui spaţiu de 40 mp, din incinta clădirii din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, în scopul desfăşurării în acest spaţiu de activităţi de jocuri de noroc, cu aparate electromecanice tip slot-machine, aducând în această locaţie trei aparate tip slot-machine.

Conform declaraţiilor martorului GG., după aproximativ o lună, constatând că încasările erau foarte slabe, a ridicat cele trei aparate din acest spaţiu, moment din care nu a mai plătit chirie la spaţiul închiriat, dar nici nu a reziliat contractul de închiriere deoarece, la sfârşitul lunii aprilie 2013, asociaţii firmei SC HH. SRL au cedat părţile sociale ale acestei societăţi cetăţeanului de origine bulgară II., căruia i-au predat şi toate aparatele tip slot-machine.

Declaraţiile martorilor RR. şi GG. au fost similare, respectiv că aparatele tip slot machine, cu seriile (...), au fost achiziţionate de SC KK. SRL în baza facturii din 05 aprilie 2013, direct de la producătorul acestora SC LL. SRL, iar aparatul cu seria (...) a fost achiziţionat de SC KK. SRL, în baza facturii din 09 aprilie 2013, de la firma SC MM. SRL, fiind exploatate de această firmă în perioada 01 iunie 2013 - 31 mai 2014, şi, ulterior, aceste aparate au fost vândute de SC KK. SRL către SC JJ. SRL, însă, niciunul dintre aceste aparate nu a fost exploatat în spaţiul din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi.

Martora ŞŞ., care a lucrat pentru societăţile SC KK. S.R.L, a relatat că ştie despre angajatele EE. şi FF. că au fost angajate de inculpaţi, care le plăteau şi salariile, iar contractele de muncă au fost încheiate pe firmă SC JJ. SRL, ceea ce confirmă că cele două martore nu au avut contracte de muncă cu inculpaţii.

În data de 03 iunie 2014, martorul GG. a încheiat un nou contract de închiriere cu mama inculpatului F., ce a avut ca obiect închirierea unei suprafeţe de 5 mp, din incinta imobilului din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, pentru desfăşurarea activităţii de jocuri de noroc, de tip slot machine, aducând în acest spaţiu trei aparate de tip slot-machine, cu seriile (...).

Declaraţia martorului GG. se coroborează cu conţinutul adresei din 08 mai 2015 emisă de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, care a confirmat în cursul urmăririi penale existenţa unei autorizaţii de funcţionare pentru firmă SC JJ. SRL şi doar pentru trei aparate - iar nu pentru un număr de cinci aparate, câte au fost găsite în urma controlului efectuat -, perioada de valabilitate începând din 01 iunie 2014, până în 31 mai 2015.

Această situaţie de fapt a fost confirmată şi prin declaraţiile martorei SS., propusă în apărare de inculpaţi şi angajată de martorul GG., care a precizat că acesta a adus "încă de acum 1 an şi ceva" (de la data audierii, 23 septembrie 2016) trei aparate electronice.

Edificatoare în privinţa stabilirii persoanelor care, în perioada 17 decembrie 2013 - 03 iulie 2014, au exploatat cele cinci aparate tip slot-machine în spaţiul din oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi este convorbirea telefonică purtată la data de 05 aprilie 2014, între inculpatul F. şi o persoană pe nume Florin, în care inculpatul, fiind întrebat ce mai lucrează, a răspuns "Î (...) am amanetu’ acolo deschis în faţă (...) amanet cu sală de jocuri, cu ălea unde (...) mi-am făcut casă."

Conţinutul acestei convorbiri telefonice relevă reală poziţie a inculpaţilor cu privire la existenţa aparatelor mecanice în sediul din str. (...), în sensul că acestea le aparţineau, iar nu simpla calitate de intermediari ai unei afaceri condusă de o altă persoană. Exprimarea folosită de inculpat este elocventă, rezultând că afacerea cu aparatele electromecanice îi aparţine, alături de afacerea constând în societatea de amanet, discuţia purtată având loc. la data de 05 aprilie 2014, anterior epuizării activităţii infracţionale, la data de 3 iulie 2014, când au fost depistate aparatele deţinute ilegal.

În acelaşi sens, sunt şi declaraţiile martorului TT., care a relatat faptul că, în perioada în care martorul GG., administrator al SC JJ. SRL, a valorificat trei aparate electronice în sediul aparţinând inculpaţilor din Strehaia şi se ocupa cu reparaţiile acestora, în calitate de angajat, însă nu şi dacă în perioada în care funcţiona firma SC KK. SRL, al cărei angajat a fost acelaşi martor, au fost aduse alte cinci aparate electronice ale lui GG., care ar fi funcţionat până în data de 03 iulie 2014, când au fost depistate de organele de poliţie. Relevanţă sub acelaşi aspect are declaraţia martorului ŢŢ., care în perioada 2015 - 2016, în care era angajat al firmei SC JJ. S.R.L, ulterior epuizării activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi, mergea pentru efectuarea reparaţiilor la sediul aparţinând inculpaţilor, situat în localitatea Strehaia.

Demersurile inculpaţilor de a ascunde activitatea pe care o desfăşurau sunt relevate şi de convorbirile purtate în data de 11 august 2014 între inculpaţii G. şi F., în cadrul cărora se puneau de acord asupra conţinutului declaraţiilor pe care martora EE. urmează să le dea în faţa organelor de poliţie; de convorbirile din data de 19 august 2014, între inculpata G. şi martora FF., din care rezultă că inculpaţii G. şi F. au exploatat aparatele pentru jocuri de noroc, tip slot-machine; discuţiile telefonice purtate între inculpată şi martora FF., în care inculpata este îngrijorată de relatările pe care le-ar putea face în faţa organelor judiciare, motiv pentru care îi oferă instrucţiuni precise cu privire la datele şi împrejurările asupra cărora vă fi audiată în faţa organelor de urmărire penală.

Aceste interceptări infirmă apărările inculpaţilor, iterate şi în faţa primei instanţe, în sensul că adevăratul deţinător al aparatelor electronice era martorul GG., întrucât nu ar fi avut niciun motiv să le instruiască pe cele două martore cu privire la elementele de fapt oportune a fi declarate în faţa organelor de poliţie.

În aceeaşi măsură, dacă nu erau direct implicaţi, nu se justifică îngrijorarea celor doi inculpaţi şi stabilirea unei strategii cu privire la conţinutul declaraţiilor pe care cele două martore urmează să le dea, precum şi nemulţumirea acestora faţă de declaraţiile date de martore, concretizată în intenţia de a le concedia.

În ce priveşte susţinerea inculpaţilor în apărare, în sensul că martora FF. a afirmat mincinos că nu l-ar cunoaşte pe GG., deşi era angajată acestuia la SC JJ. din 2013, se reţin următoarele:

Instanţa de control judiciar a admis solicitarea inculpaţilor de a se efectua o adresă către Inspectoratul teritorial de muncă Dolj, care a comunicat că FF. a fost angajată la firma la care era administrator GG., având contractul individual de muncă nr. 63 din 5 aprilie 2013.

Din conţinutul declaraţiei aceste martore rezultă însă că aceasta nu a declarat că nu îl cunoaşte pe martor, ci că "nu ştie ale cui erau aparatele". Totodată, martora a confirmat că "veniturile erau ridicate periodic de către F." şi că în cursul lunii decembrie a fost angajată "fără forme legale de către domnul F. la o sală de jocuri din str. (...), Strehaia, iar atribuţiile mi-au fost explicate de către F." În acelaşi sens au fost şi declaraţiile martorei EE., care a confirmat că "veniturile rezultate din exploatarea celor 5 aparate de tip slot machine erau ridicate de F.".

Nici apărarea inculpaţilor, în sensul că raportul de constatare a calculat prejudiciul la un număr de 50 de aparate electronice - deşi conform raportului de expertiză extrajudiciară prejudiciul este de 58.014 lei - nu poate fi primită.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009, numărul minim de mijloace de joc, locaţii sau dotări tehnice pentru care se poate solicita autorizarea este:

"a) pentru jocurile tip slot-machine, numărul minim de mijloace de joc care pot fi exploatate de acelaşi operator economic este de 50 de aparate, care pot fi exploatate în cadrul aceleiaşi locaţii sau în locaţii diferite. Dacă numărul autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc plătite de organizator scade sub numărul prevăzut în prezenţa ordonanţă de urgenţă, licenţa de organizare a jocurilor de noroc se revocă de drept, fără îndeplinirea altor proceduri prealabile."

Drept urmare, prejudiciul a avut în vedere criteriile legale de operare a aparatelor de tip slot machine, având ca şi componente taxele prevăzute de normele legale, respectiv taxa aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc, taxa aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, veniturile ilicite obţinute, precum şi taxele şi impozitele datorate statului pentru salariile şi contribuţiilor celor două angajate fără forme legale.

În ce priveşte al doilea motiv de apel, invocat de inculpaţi în subsidiar, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele motive:

Analizând criteriile avute în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a dat eficienţă, în mod just, datelor ce caracterizează persoana acestora, respectiv vârsta, pregătirea inculpaţilor (cu studii superioare, inculpata G. a terminat o facultate de drept, obţinând calitatea de avocat), faptul că au o familie, 2 copii minori, iar în prezent inculpata se află în concediu pentru creşterea copilului, că se află la primul incident cu legea penală. Inculpatul este în prezent director economic la societatea de amanet care funcţionează în mod legal, este bine integrat în societate şi este singurul care asigură mijloacele de trai ale familiei.

Având în vedere datele ce caracterizează favorabil persoana inculpaţilor, evidenţiate în înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar - lipsa antecedentelor penale, - date de care trebuie să se ţină seama la individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte concluzionează că posibilitatea de reeducare şi reintegrare socială a inculpaţilor poate fi realizată prin aplicarea unei pedepse fără privare de libertate.

În acelaşi timp, instanţa de control judiciar apreciază că, în considerarea datelor ce caracterizează persoana inculpaţilor, se impune reţinerea acestor împrejurări în favoarea apelanţilor şi valorificarea lor ca şi cauze personale de reducere a limitelor de pedeapsă.

Înalta Curte urmează a admite, ca întemeiată, critica inculpaţilor privind individualizarea pedepselor aplicate, sub aspectul modalităţii de executare a acestora, apreciind că, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite şi cu datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, se impune executarea pedepselor aplicate în regim neprivativ de libertate, pentru a răspunde exigenţelor de proporţionalitate între gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, fiind de natură a restabili ordinea de drept încălcată şi a asigura, deopotrivă, reinserţia socială a acestora.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelurile declarate de inculpaţii F. şi G. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 4 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:

În temeiul disp. art. 91 alin. (1) din C. pen. se va suspenda executarea pedepselor de câte 2 ani şi 2 luni închisoare aplicate inculpaţilor F. şi G., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpaţii F. şi G. vor trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea inculpaţilor;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (3) C.pen, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpaţii F. şi G. vor presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei oraşului Strehaia sau în cadrul Primăriei municipiului Drobeta-Turnu Severin, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu pot presta această muncă.

Va pune în vedere inculpaţilor prevederile art. 96 C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor inculpaţilor vor rămâne în sarcina statului.

Examinând motivele de apel invocate de apelantele părţi civile A., B., C., D. şi E., prin care solicită rejudecarea cauzei pe latura civilă, respectiv returnarea bijuteriilor date în posesia inculpaţilor, instanţa de control judiciar constată că acestea nu sunt întemeiate.

C. a solicitat acordarea daunelor materiale în sumă de 150.000 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor amanetate în favoarea inculpaţilor şi nerecuperate şi a daunelor morale în suma de 10000 lei; A. a solicitat acordarea daunelor materiale în sumă de 200.000 lei, reprezentând contravaloarea bijuteriilor amanetate în favoarea inculpaţilor şi nerecuperate şi a daunelor morale în sumă de 10.000 lei; E. a solicitat acordarea daunelor materiale în sumă de 300.000 lei, reprezentând contravaloarea bijuteriilor amanetate în favoarea inculpaţilor şi nerecuperate şi a daunelor morale în sumă de 10.000 lei; D. a solicitat acordarea daunelor materiale în sumă de 29.000 lei şi a daunelor morale în sumă de 5.000 lei; B. a solicitat acordarea daunelor materiale în sumă de 80.000 lei şi a daunelor morale în sumă de 5.000 lei.

Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, art. 20 C. proc. pen. prevede îndeplinirea cumulativă a următoarele cerinţe: a) infracţiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

În cauză, se constată că nu sunt întrunite cumulativ aceste condiţii, respectiv prejudiciul nu este cert, întrucât părţile civile nu au putut identifica bijuteriile amanetate în favoarea inculpaţilor, din ansamblul tuturor celor care au fost în posesia inculpaţilor şi au fost amanetate la cele două societăţi de profil. O asemenea operaţiune de identificare era necesară pentru delimitarea fără echivoc a bijuteriilor ce aparţineau fiecărei părţi civile, având în vedere că operaţiunile de amanet au presupus foarte multe bijuterii, dintre care unele erau similare.

Prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile A., D., B., C. şi E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantele părţi civile la plata sumelor de câte 200 lei.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta parte civilă E., în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de inculpaţii F. şi G. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 4 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:

În temeiul disp. art. 91 alin. (1) din C. pen. suspendă executarea pedepselor de câte 2 ani şi 2 luni închisoare aplicate inculpaţilor F. şi G., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpaţii F. şi G. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea inculpaţilor;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (3) C.pen, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpaţii F. şi G. vor presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei oraşului Strehaia sau în cadrul Primăriei municipiului Drobeta-Turnu Severin, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu pot presta această muncă.

Pune în vedere inculpaţilor prevederile art. 96 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor inculpaţilor rămân în sarcina statului.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile A., D., B., C. şi E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantele părţi civile la plata sumelor de câte 200 lei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta parte civilă E., în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN