Bribery causation requirement: cassation review barred from reassessing evidentiary link between payment and official duties

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 229 din 06 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/88/2015, în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata A., născută la data de (...), la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta şi a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. (fapta din 24 septembrie 2014).

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta şi a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. (fapta din 23 octombrie 2014).

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta şi a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. (fapta din 13 noiembrie 2014).

În temeiul art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta şi a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen., pe care a sporit-o la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta şi a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a interzis inculpatei A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu începând cu data de 2 aprilie 2015 şi până la data de 20 iunie 2015.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul B., născut la data de (...), la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe o durată de 3 ani şi 6 luni.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul B. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Galaţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2), lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probaţiune Galaţi.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria mun. Galaţi sau la AJOFM Galaţi pe o perioadă de 60 de zile.

S-a atras atenţia inculpatului B. asupra consecinţelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul C., născut la data de (...), la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a interzice inculpatului C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2), lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului C. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probaţiune Constanţa.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria mun. Constanţa sau AJOFM Constanţa pe o perioadă de 60 de zile.

S-a atras atenţia inculpatului C. asupra consecinţelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata D., născută la data de (...), la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a interzis inculpatei D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata D. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2), lit. b) C. pen. s-a impus inculpatei D. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probaţiune Ilfov.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata D. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria oraşului Voluntari pe o perioadă de 60 de zile.

S-a atras atenţia inculpatei D. asupra consecinţelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 5000 lei, a unei cutii cu 5 parfumuri marca (...) conţinând un flacon (...), 7,5 ml, un flacon (...), 5 ml, un flacon (...), 7,5 ml, un flacon (...), 7,5 ml şi un flacon (...), 7,5 ml sau contravaloarea acesteia dacă nu se mai găseşte, a unui parfum de 50 ml sau contravaloarea acestuia dacă nu se mai găseşte şi a unei truse de farduri - TESTER, de culoare neagră, marca (...) sau contravaloarea acesteia dacă nu se mai găseşte.

S-a menţinut măsura sechestrului asiguratoriu dispus prin ordonanţa din 05 iunie 2015, în limita sumei de 10.000 lei, asupra a jumătate din imobilul situat în mun. Tulcea, jud. Tulcea, aflat în coproprietatea inculpatei A.

În temeiul art. 274 C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul C. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată inculpata D. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că inculpatul B., asociat unic al SC E. SRL, a depus la APIA Tulcea, în luna mai 2014, cerere de subvenţii agricole pentru mai multe loturi de teren agricol, în suprafaţă totală de aproximativ 1.400 ha, situate în unităţile administrativ teritoriale Jijila, Isaccea, Grindu, Luncaviţa, toate aflate pe raza judeţului Tulcea.

Din valorificarea mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză a rezultat că, la data de 24 septembrie 2014, în biroul inculpatei A., de director adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA) Tulcea, a intrat inculpatul B., discuţia dintre cei doi începând anterior, în anticameră. A. i-a explicat interlocutorului că nu trebuie să lase la dosarul pe care acesta îl depusese la APIA Tulcea contractul de concesiune încheiat cu Administraţia Domeniului Statului, deoarece nu se încadrează pentru obţinerea de subvenţii. Fermierul i-a replicat că are la dosar o adeverinţă în care emitent figurează Primăria Isaccea, însă nu are ştampilă şi număr de înregistrare. La aceste expuneri, A. a replicat prompt, în total dezacord cu funcţia de conducere, că nu este nicio problemă, punându-l pe B. să treacă pe loc. un număr de înregistrare pe un act de la dosar ce nu conţinea astfel de elemente, iar în ce priveşte ştampila i-a invocat că se va descurca ea.

Întrevederea dintre cei doi din ziua de 24 septembrie 2014 a continuat cu etalarea de către A. a circumspecţiei şi atenţiei pe care funcţionarii din subordine o au în legătură cu verificările efectuate în vederea autorizărilor pentru plata de subvenţii pentru agricultură şi i-a repetat că trebuie scos de la dosar contractul de concesiune încheiat cu ADS şi că va păstra doar contractele de asociere în participaţiune. Inculpata i-a precizat fermierului că în contract este menţionat şi un luciu de apă pentru care a solicitat subvenţii pentru fictiva cultivare agricolă şi i-a exprimat convingerea că suprafeţele notate în contracte sunt mai mari decât cele reale.

A. i-a solicitat conlocutorului să treacă numere pe parte din actele pe care acesta i le-a prezentat spre analiză în scopul aprobării pentru subvenţii. Totodată, aceasta l-a asigurat pe B. că în sistemul informatic al APIA nu va introduce datele ce pot duce la refuzarea de plată a subvenţiilor. Directorul adjunct APIA Tulcea, dată fiind neconformarea imediată a fermierului de a trece număr de înregistrare pe un act de la dosar, a insistat în realizarea acestui demers, însă B. i-a replicat că nu are ochelarii la el şi nu vede să scrie.

Cu toate acestea, A. a insistat ca fermierul să treacă un număr (probabil fictiv) pe acel înscris (contract sau adeverinţă), spunându-i că aprinde lumina în biroul pentru a vedea mai bine. În cele din urmă, B. a trecut pe loc. numere pe înscrisuri ce se aflau la dosarul de subvenţii. A. i-a dictat numărul de pe un act din dosar şi i-a spus că trebuie să fotocopieze actele. Funcţionarul public i-a promis fermierului că va trece pe actele fotocopiate menţiunea conform cu originalul şi a continuat cu analizarea înscrisurilor ce i-au fost prezentate.

A. a reiterat lipsa unei adeverinţe din dosar şi a susţinut că pe tipizatul neştampilat pot nota numărul de înregistrare indicat pe declaraţia pe proprie răspundere dată de fermier. Pentru problema referitoare la lipsa de ştampilare a adeverinţei, chiar A., într-o manieră vădit infracţională expusă cu mare naturaleţe, a învederat: "îi trecem aici numărul, dar nu apare că e Primăria Isaccea, adică cum e ştampila de la primărie aici. Cred că o scot eu din calculator. Apare doar declaraţia în care Dvs. declaraţi pe propria răspundere." Referitor la lipsa ştampilei de pe un act ce ar fi trebuit emis de Primăria Isaccea, A. a revenit asupra intenţiei de folosire a unor mijloace frauduloase de aplicare a ştampilei prin mijloace electronice şi s-a angajat faţă de fermier că va discuta ea cu o persoană pe care o numeşte F. pentru aplicarea unei ştampile, fără trecerea unui număr de înregistrare din evidenţele primăriei, întrucât aceste date de identificare le-au scris ei.

Spre finalul întrevederii, la minutul 02.20 al înregistrării video, A. a primit de la B. un teanc de bancnote de 100 lei. Funcţionarul public i-a mulţumit mituitorului, iar acesta i-a replicat: "de unde dai, şi D-zeu îţi dă". În plus, B. a mai afirmat: "luaţi că vin alegerile". Imediat, A. i-a promis că o să-l ajute să obţină subvenţiile pentru agricultură, date ce reflectă legătura directă a primirii banilor cu atribuţiile de serviciu ale directorului adjunct APIA Tulcea. După ce B. a părăsit încăperea, cu mare naturaleţe, A. a numărat banii primiţi de la acesta (minutul 02.36), rezultând circa 50 de bancnote de 100 lei. După numărarea banilor, A. i-a introdus în geantă şi a plecat.

Remiterea banilor a fost în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către A., ce au constat în primirea dosarului spre analiză pentru verificarea condiţiilor de eligibilitate referitoare la aprobarea subvenţiilor pentru suprafaţa de teren, neîndeplinirea unui act ce intra în sfera atribuţiilor de serviciu în sensul restituirii dosarului întrucât parte din acte erau incomplete, lipsind numerele de înregistrare, şi îndeplinirii de acte contrare atribuţiilor de serviciu în sensul scoaterii de la dosar a unui contract ce ar fi impus respingerea cererii de acordare subvenţii.

S-a menţionat şi faptul că dosarul respectiv fusese solicitat de inculpata A. de la martora G., angajat APIA ce avea dosarul în instrumentare, cu câteva zile înainte, dovadă că inculpata era direct interesată de respectivul dosar.

Predarea şi, respectiv, primirea banilor a fost recunoscută de cei doi inculpaţi, însă aceştia s-au declarat nevinovaţi, arătând, pe de o parte, că banii respectiv nu au fost primiţi de A. pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea vreunui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, iar pe de altă parte că inculpatul B. este o persoană generoasă, care face dese acte caritabile.

Împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 06 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/88/2015 au declarat apel inculpaţii A., C., D. şi B.

Inculpata A. a solicitat excluderea interceptărilor realizate în cauză, invocând nelegalitatea acestora, caz în care nu mai pot fi reţinute probe de vinovăţie, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.; s-a mai solicitat, alternativ, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de lege şi primirea bunurilor nu a avut legătură cu atribuţiile sale de serviciu; de asemenea, s-a mai solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sau încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., fără a se explicita aceste două solicitări.

Inculpatul B. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sau art. art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.; se susţine, în principal, că remiterea sumei de bani către inculpata A. nu a avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale acesteia; se mai solicită înlăturarea interceptărilor realizate în cauză, ca fiind nelegale, condiţii în care nu se poate reţine existenţa probelor necesare pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Inculpata D. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sau art. art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.; se susţine, în principal, că remiterea obiectelor către inculpata A. nu a avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale acesteia, ci au fost date în virtutea relaţiei de prietenie, astfel că nu a existat intenţia de oferi mită; se mai solicită înlăturarea interceptărilor realizate în cauză, ca fiind nelegale, condiţii în care nu se poate reţine existenţa probelor necesare pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Inculpatul C. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.; se susţine, în principal, că remiterea obiectelor către inculpata A. nu a avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale acesteia, ci au fost date în virtutea relaţiei de prietenie; se mai solicită înlăturarea interceptărilor realizate în cauză, ca fiind nelegale.

Prin Decizia penală nr. 627/P din data de 8 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 06 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/88/2015.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de inculpaţii A., C. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 06 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/88/2015.

În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen. s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, cu privire la inculpaţii A., C. şi D. şi, rejudecând:

1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. aplicată inculpatei A., în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 23 octombrie 2014).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 13 noiembrie 2014).

S-a menţinut pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b C. pen. aplicate inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 24 septembrie 2014).

Pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei A. se execută în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei A. perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la data de 02 aprilie 2015 la data de 20 iunie 2015 inclusiv.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata D. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

4. S-a înlăturat dispoziţia de confiscare de la inculpata A. a următoarelor bunuri: o cutie cu 5 parfumuri marca (...) conţinând un flacon (...), 7,5 ml, un flacon (...), 5 ml, un flacon (...), 7,5 ml, un flacon (...), 7,5 ml şi un flacon (...), 7,5 ml sau contravaloarea acesteia dacă nu se mai găseşte; un parfum de 50 ml sau contravaloarea acestuia dacă nu se mai găseşte şi o trusă de farduri - TESTER, de culoare neagră, marca (...) sau contravaloarea acesteia dacă nu se mai găseşte.

S-a menţinut măsura sechestrului asiguratoriu dispus prin ordonanţa din 05 iunie 2015, în limita sumei de 5.000 lei, asupra a jumătate din imobilul situat în mun. Tulcea, jud. Tulcea, aflat în coproprietatea inculpatei A.

S-au înlăturat dispoziţiile privind obligarea inculpaţilor C. şi D. la plata a câte 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în celelalte apeluri au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că în mod corect prima instanţă a limitat acţiunile inculpatei A. la aceste activităţi, ceea ce a fost greşit reţinut fiind doar inacţiunea inculpatei privind nerestituirea dosarului, dat fiind că un caracter incomplet al dosarului nu permitea restituirea acestuia, ci respingerea cererii de plată. Remiterea sumei de 5.000 lei a fost o recompensă a ajutorului dat de inculpata A. în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, constatându-se că remiterea sumei are loc la finalul întâlnirii, după ce inculpata a acţiona de o manieră care să securizeze aprobarea cererii de plată formulată de SC E. SRL, care urma să mai fie supusă unor controale pentru aprobarea finală de plată. Aşa cum am arătat, abia în data de 15 octombrie 2014 a avut loc. ultimul control administrativ anterior autorizării la plată, astfel că inculpatul B. avea interesul de a câştiga sprijinul inculpatei A., care avea putere de decizie în ceea ce priveşte verificarea cererilor de plată şi autorizarea la plată. Afirmaţia inculpatului din finalul întâlnirii cu inculpata A., în sensul că vin alegerile, au reprezentat un argument pentru a o determina pe inculpata să accepte suma de bani, în condiţiile în care iniţial aceasta părea să refuze primirea banilor, dar nicidecum nu semnifică lipsa unei legături între remiterea banilor şi atribuţiile de serviciu ale inculpatei. De altfel, inculpata a declarat că nu era implicată în activitatea electorală din toamna anului 2014, când aveau loc. alegerile prezidenţiale, astfel că nu poate fi considerată o plată disociată de atribuţiile de serviciu ale inculpatei, aspect recunoscut de inculpatul B. în faza de urmărire penală.

Ca atare, curtea a constatată că inculpata A., în calitate de director adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură - Centrul Judeţean Tulcea, cu intenţie, a primit suma de 5.000 lei de la inculpatul B., asociat unic al SC E. SRL, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Corelativ, întemeiat a fost reţinută în sarcina inculpatului B. săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În concluzie, este întemeiată soluţia de condamnare a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, comisă în data de 24 septembrie 2014, precum şi soluţia de condamnare a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, comisă în aceeaşi dată, urmând a înlătura apărările celor doi inculpaţi prin care solicitau pronunţarea unei soluţii de achitare. Relativ la cererea inculpatei de pronunţare a unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sau de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., fără a se explicita aceste două solicitări, curtea nu a identificat motive privind incidenţa unei cauze justificative ori de neimputabilitate sau a unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege.

2. Cronologic, a doua acuzaţie adusă inculpatei A. priveşte săvârşirea infracţiunii de luare de mită săvârşită în data de 23 octombrie 2014, corelativ cu săvârşirea infracţiunii de dare de mită de inculpata D.

Prima instanţă a reţinut că inculpatele A. şi D. se fac vinovate de săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, respectiv dare de mită, apreciind că inculpata D. a predat, iar inculpata A. a primit produse cosmetice şi un parfum de aproximativ 50 ml, dar a şi acceptat promisiunea remiterii a 500 ml parfum marca (...), dintr-o sticlă de 1 litru. Se reţine de prima instanţă că primirea de bunuri şi acceptarea promisiunii formulate de D. s-a realizat în legătură cu îndeplinirea de acte ce intrau în sfera atribuţiilor de serviciu, astfel încât firma SC H. SA să beneficieze de autorizările/avizele necesare din partea APIA Tulcea pentru obţinerea de subvenţii pentru suprafaţa de teren pe anul 2014, dar şi că inculpata A. i-a dat sfaturi inculpatei D. în legătură cu un debit pe care APIA Tulcea îl avea de recuperat de la firma acesteia, datorie stabilită în urma unor nereguli constatate de la SC H. SA.

Curtea a constatat că în faza de urmărire penală se reţinuse că inculpata A. a primit produse cosmetice şi un smartphone şi a acceptat promisiunea remiterii a 500 ml parfum marca (...), însă prima instanţă a înlăturat parte din susţinerile acuzării, eliminând ca nedovedită acuzaţia primirii unui smartphone, astfel că fiind în apelul inculpatei nu i se poate agrava situaţia, conform art. 418 alin. (1) C. proc. pen., de aceea se va analiza situaţia de fapt pornind de la starea de fapt mai favorabilă reţinută de prima instanţă.

Astfel cum am arătat la analiza condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, folosul primit trebuie să reprezinte o plată pentru un act determinat, care intră în competenţa funcţionarului, iar între folosul primit/pretins şi valoarea folosului necuvenit trebuie să existe o proporţie între importanţa actului îndeplinit de funcţionar.

Curtea a constatat, din analiza înregistrării în mediu ambiental din data de 23 octombrie 2014, că întâlnirea dintre inculpatele A. şi D. a avut loc. în biroul primei inculpate, fiind purtate discuţii legate situaţia cererilor de plată formulate de SC H. SA, unde administrator este martorul I., soţul inculpatei D.

Prima instanţa a redat discuţiile purtate de cele două inculpate în data de 23 octombrie 2014, fiind vădit că inculpata D. era interesată de situaţia plăţilor ce urmau a fi efectuate către SC H. SA, dar şi de situaţia unui debit datorat către APIA - Centrul Judeţean Tulcea. De asemenea, este de necontestat de părţi oferirea, respectiv primirea unor produse cosmetice cu prilejul acelei întâlniri.

Din probele administrate rezultă că inculpatele aveau o relaţie de prietenie, aspect confirmat atât de inculpate, de martori, dar şi de conţinutul convorbirilor purtate de cele două inculpate, care indică o relaţie apropiată.

Inculpatele A. şi D. au declarat că se cunosc de mai mulţi ani, au dezvoltat o relaţie de prietenie, astfel că se vizitau reciproc şi îşi făceau uneori cadouri de valoare mică, cum ar fi parfumuri. Relaţia apropiată dintre inculpate este confirmată de declaraţiile martorilor J. şi I.

Curtea a constatat că din înregistrarea convorbirii purtate de cele două inculpate în data de 23 octombrie 2014 rezultă limbajul familiar dintre acestea, ce caracterizează persoane care se cunosc, au o relaţie apropiată şi îşi împărtăşesc probleme din viaţa personală şi ale animalelor de companie ori discută despre terţe persoane. Se observă că inculpatele discută despre starea lor de sănătate, după care inculpata A. aduce în discuţie anumite verificări interne ce erau efectuate în cadrul Centrului Judeţean Tulcea, dar şi chestiunea unui debit datorat de SC H. SA şi aspecte privind activitatea agricolă desfăşurată de SC H. SA, însă conţinutul convorbirii nu permite identificarea concretă a unor activităţi pe care inculpata A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ar fi trebuit să le realizeze în beneficiul SC H. SA Este real că inculpata A. oferă sfaturi inculpatei D. privind modul în care ar trebui să procedeze pentru a evita plata debitului datorat de SC H. SA către APIA, însă remarca este una generală, în sensul că ar trebui să formuleze acţiuni în justiţie, pentru ca în partea a doua a discuţiei inculpata D. să solicite o opinie asupra posibilităţii ca sumele de bani încasate de SC H. SA de la APIA să poată fi executate silit de Primăria Pardina, iar inculpata îşi exprima o opinie şi se oferă să se intereseze şi la alte persoane despre acest subiect, chiar poartă o discuţie telefonică cu altă persoană în acest sens; în partea finală a discuţiei, inculpata D. îi cere inculpatei A. să desfacă pachetul primit la începutul întâlnirii, ce fusese pus de inculpata A. pe birou, iar după ce îl desface inculpata face aprecieri pozitive despre obiectul primit; se mai constată că inculpata D. îi promite inculpatei A. că îi va da 500 ml de parfum (...), dintr-o sticlă de 1 l pe care ar urma să o primească, parfum despre care afirma că persistă mai mult, iar inculpata A. răspunde "da".

Prima instanţă a reţinut corect conţinutul discuţiei purtate de inculpate, precum şi remiterea bunurilor de inculpata D. către inculpata A. (un parfum şi o trusă de farduri din categoria testerelor).

Curtea nu îşi însuşeşte aprecierea primei instanţe în sensul că oferirea/primirea bunurilor a fost realizată în legătură cu îndeplinirea de acte ce intrau în sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatei A., astfel încât firma SC H. SA să beneficieze de autorizările/avizele necesare din partea APIA Tulcea pentru obţinerea de subvenţii pentru suprafaţa de teren pe anul 2014.

S-a reţinut de către Curte că atât susţinerile din rechizitoriu, cât şi din hotărârea primei instanţe fac trimitere, cu caracter general, la acte pe care ar fi trebuit să le îndeplinească inculpata A. pentru a favoriza SC H. SA în procedura de obţinere a plăţilor, pentru cereri care într-adevăr fuseseră adresate APIA - Centrul Judeţean Tulcea. Nu pot fi însă individualizate acţiuni/inacţiuni ale inculpatei A., în legătură cu atribuţiile sale de serviciu, pe care ar fi trebuit să le comită sau eventual să le fi comis anterior şi pentru care să fie recompensată ilegal de inculpata A.

Pentru a se putea reţine săvârşirea infracţiunii de luare de mită este necesar ca primirea bunurilor, cum este în cazul de faţă, să reprezinte o plată pentru un act determinat, care intră în competenţa funcţionarului public, de aceea era obligatoriu a se individualiza acţiunea/inacţiunea inculpatei A., pentru care ar fi fost oferită şi primită mita. Deşi se susţine de prima instanţă că primirea bunurilor are legătură cu obţinerea de către SC H. SA a autorizărilor şi avizelor necesare pentru aprobarea cererilor de plată, nu se indică actele de conduită ale inculpatei care au fost sau ar fi trebuit îndeplinite şi prin care SC H. SA obţinea avizele sau autorizările necesare.

Din examinarea fişei informatice a SC H. SA, relativ la cererile de plată depusă la APIA - Centrul Judeţean Tulcea pentru anii 2012, 2013, 2014, se constată că pentru anii 2012 şi 2013 cererile de plată erau deja aprobate la data de 23 octombrie 2014, iar pentru anul 2014 calculul plăţii în avans s-a realizat la 03 noiembrie 2014, pentru ca la 03 decembrie 2014 să fie realizat controlul administrativ cu statusul "aprobat", iar la 08 decembrie 2013 s-a aprobat plata; pe parcursul anului 2015 dosarul a fost supus unor noi verificări, pentru ca în final, în luna mai 2015, să aibă loc. aprobările finală pentru plată. Nu se constată intervenţia inculpatei A. în legătură cu verificările şi aprobările pentru cererea de plată aferentă anului 2014, din numele utilizatorilor aplicaţiei informatice rezultând implicarea altor funcţionari din cadrul Centrului Judeţean Tulcea, în legătură cu care nu se susţine de acuzare că ar fi fost influenţaţi de inculpata A. în luarea deciziilor privind cererea de plată pentru anul 2014.

Restul discuţiilor purtate de inculpate privesc, în parte, aspecte care se interferează cu activitatea din cadrul APIA - Centrul Judeţean Tulcea, aşa cum a reţinut prima instanţă, respectiv cele privind controalele interne din cadrul APIA, nereguli privind cereri de plată ale SC H. SA, anterioare anului 2014 ori debitul pe care APIA îl avea de recuperat de la SC H. SA Deşi aceste discuţii au legătură cu activitatea de serviciu a inculpatei A., nu se poate reţine o legătură între oferirea bunurilor şi modul în care inculpata ar fi trebuit să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu. Din modul în care decurge discuţia rezultă că aceste convorbiri erau cu caracter informativ, cum sunt cele referitoare la controlul intern, dar nu implica îndeplinirea vreunui alt act din partea inculpatei A., după cum reiterarea unor aspecte din cererile de plată pentru anii anteriori nu implica vreun act de conduită al inculpatei A., aşa cum am arătat pentru anii 2012 şi 2013 cererile de plată erau deja aprobate la data de 23 octombrie 2014, deci nu se poate susţine că se mai urmărea la acea dată ca inculpata să contribuie la obţinerea unor avize/autorizări.

În ceea ce priveşte debitul pe care APIA îl avea de recuperat de la SC H. SA, curtea a constatat că inculpata nu avea nicio atribuţie legată de executarea silită a acestui debit, astfel că discuţia purtată în legătură cu acest subiect nu poate fi avută în vedere pentru reţinerea infracţiunii de luare de mită.

Conform Adresei nr. 1875 din 19 mai 2015 emisă de APIA, SC H. SA figura cu un debit principal restant de 1.227.000 lei, care fusese recuperat parţial, pentru suma totală de 530.478,80 lei, prin deducerea din plata aferentă pentru acciză motorină pentru campania 2014, rămânând un debit principal de 696.521,20 lei şi accesorii în cuantum de 1.9865.985 lei. Suma recuperată a fost compensată în baza unor note din datele de 22 octombrie 2014, 15 decembrie 2014 şi 28 ianuarie 2015, observându-se că chiar cu o zi înainte de întâlnirea dintre inculpate din 23 octombrie 2014 avusese loc. prima compensare, ceea ce indică faptul că nu se intervenise în favoarea SC H. SA în perioada respectivă. În ceea ce priveşte persoanele responsabile din cadrul APIA - Centrul Judeţean Tulcea cu recuperarea debitului, conform atribuţiilor din fişa postului această atribuţie revenea numitului K., consilier în cadrul Serviciului Economic, care şi-a încetat activitatea la 10 noiembrie 2014, ulterior atribuţiile sale fiind preluate de numitul L. Nici din fişa postului inculpatei A. nu rezultă că avea atribuţii privind recuperarea debitelor datorate APIA.

Aşadar, discuţia privind debitul ce trebuia recuperat de la SC H. SA nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatei, astfel că sfaturile date de inculpată nu au fost circumscrise competenţelor sale de la locul de muncă.

De asemenea, aspectele privind urmărirea unor sume de bani deţinute în contul bancar de SC H. SA de către un terţ debitor - Primăria Pardina exced atribuţiilor de serviciu ale inculpatei A., fiind informaţii pe care inculpata A. i le oferea inculpatei D. în afară atribuţiilor sale de serviciu, faptul că discuţia avea loc. în biroul de serviciu al inculpatei A. ori că sumele fuseseră primite de SC H. SA de la APIA neputând conduce la concluzia că inculpata A. acţiona în virtutea atribuţiei sale de serviciu de a informa fermierii.

În consecinţă, curtea a reţinut că darea/primirea bunurilor de inculpata D. către inculpata A. nu a avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale celei din urmă, ci bunurile au fost date în considerarea relaţiei de prietenie dintre inculpate.

În mod greşit prima instanţă a reţinut, preluând afirmaţia din rechizitoriu, că inculpata D. nu a confirmat că îşi făcea cadouri reciproce cu inculpata A., în condiţiile în care chiar în declaraţia din data de 04 aprilie 2015, în faza de urmărire penală, inculpata D. a afirmat că în anul 2014 a primit două parfumuri de la inculpata A. şi i-a oferit acesteia un alt parfum, astfel că remiterea unor astfel de bunuri - produse cosmetice - nu poate fi interpretată ca reprezentând mită.

Trebuie avut în vedere şi modul în care au fost obţinute aceste produse de inculpata D., din declaraţiile acesteia şi ale martorei J. reieşind că a cumpărat în data de 23 octombrie 2014 mai multe produse cosmetice, ocazie cu care a primit şi mai multe testere, inclusiv cutia cu farduri ce a fost dată inculpatei A. Cutia în care se aflau bunurile date inculpatei A. au fost aduse ulterior intrării în biroul său, în timpul discuţiei dintre cele două inculpate, de martora J., la solicitarea inculpatei D., ceea ce indică faptul că intenţia inculpatei D. nu a fost de a o remite cu titlu de mită, deoarece în cazul în care scopul vizitei era de a obţine de la inculpata A. un ajutor pentru care dorea să o recompenseze firesc era să aibă asupra sa încă de la început bunurile. De asemenea, este total neuzual a oferi mită bunuri din categoria testerelor, care nu au o valoare de comercializare, fiind oferite gratuite în magazinele de profil.

În opinia curţii, aceste elemente de fapt, la care se adaugă şi valoare mică a bunurilor, apreciată la câteva zeci de euro (în condiţiile în care se susţine de acuzare că se urmărea obţinerea autorizării la plată pentru sume importante de bani, de ordinul milioanelor de lei) susţin aprecierea că remiterea bunurilor nu a avut legătură cu modul în care inculpata A. trebuie să îşi exercite atribuţiile de serviciu. Se remarcă discrepanţă uriaşă între valoarea bunurilor primite de inculpata A. şi valoarea plăţilor ce urmau să fie primite de SC H. SA pentru campania agricolă aferentă anului 2014, ceea ce face improbabilă concluzia că produsele cosmetice au fost date cu titlu de mită.

S-a constatat că se invocă în acuzare, declaraţiile martorilor M. şi N., însă martorul M. face referire la un ajutor ce ar fi fost dat SC H. SA în anul 2012, pentru a nu fi selectată pentru control, astfel că nu se poate face o legătură între acţiuni din anul 2012 şi remiterea bunurilor în anul 2014; martorul N. invocă un ajutor dat SC H. SA prin aceea că a continuat să primească integral plăţi, deşi încă din anul 2008 avea un debit faţă de APIA, urmare unor nereguli constatate. Aşa cum am arătat anterior, inculpata A. nu avea atribuţii privind executarea silită a sumelor datorate de SC H. SA şi nu se poate face o conexiune între primirea bunurilor în data de 23 octombrie 2014 şi întârzierea în executarea silită, în condiţiile în care chiar în data de 22 octombrie 2014 începuse procedura de compensare între sumele datorate de SC H. SA.

În concluzie, curtea a constatat că în mod greşit prima instanţă a apreciat că primirea bunurilor de către inculpata A. de la inculpata D., în data de 23 octombrie 2014, avea legătură cu îndeplinirea de acte ce intrau în sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatei A., care ar fi trebuit să acţioneze în favoarea firmei SC H. SA, urmând a se reţine că darea/primirea bunurilor a avut loc independent de îndeplinirea unor acte de inculpata A., ci în considerarea relaţiei de prietenie dintre inculpate, fără a se urmări obţinerea unei contraprestaţii din partea inculpatei A., în calitatea sa de director adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură - Centrul Judeţean Tulcea.

Cum una din condiţiile laturii obiective, atât în cazul infracţiunii de luare de mită, cât şi al infracţiunii de dare de mită, este ca pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, respectiv promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase să aibă legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar în cazul de faţă nu se poate reţine că bunurile au fost date/primite pentru ca inculpata A. să acţioneze în sensul menţionat anterior, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de luare de mită şi dare de mită, sub aspectul laturii obiective, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 23 octombrie 2014), reţinută în sarcina inculpatei A., respectiv pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatei D.

3. A treia acuzaţie adusă inculpatei A. priveşte săvârşirea infracţiunii de luare de mită săvârşită în data de 13 noiembrie 2014, corelativ cu săvârşirea infracţiunii de dare de mită de inculpatul C.

Curtea a reţinut că şi în acest caz prima instanţă a reţinut că inculpata A. a primit un alt bun decât cel indicat în rechizitoriu; dacă în rechizitoriu se reţine că inculpata A. a primit de la inculpatul C. un smartphone, prima instanţă ajunge la concluzia că bunul era set de parfumuri, în valoare de aproximativ 40 - 50 euro, astfel că instanţa de apel va ţine seama de concluzia la care a ajuns prima instanţă, ce profită inculpaţilor şi care nu ar putea fi schimbată în defavoarea inculpaţilor, în raport cu dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen.

Prima instanţă a concluzionat că darea/primirea setului de parfumuri a avut loc. în legătură cu îndeplinirea de către inculpata A. de acte ce intrau în sfera atribuţiilor de serviciu, astfel încât firmele inculpatului C. să beneficieze de autorizările/avizele necesare din partea APIA Tulcea pentru obţinerea de subvenţii pentru suprafaţa de teren agricol, inculpatul C. să fie informat de aspectele tehnice referitoare la obţinerea de subvenţii, declararea de culturi agricole, precum şi pentru studierea bazei de date a APIA.

Se observă că acuzaţiile sunt fundamentate pe conţinutul înregistrărilor în mediul ambiental, din care rezultă remiterea unui bun către inculpata A., care însă nu poate fi individualizat pe baza acestor înregistrări audio - video, din acest motiv s-a şi ajuns de prima instanţă la o altă concluzie decât cea din rechizitoriu, dat fiind că aprecierea procurorului era una speculativă, bazată pe aprecieri personale, iar nu pe constatări obiective, în condiţiile în care înregistrarea nu permitea identificarea bunului.

În data de 13 noiembrie 2014 inculpaţii A. şi C. s-au întâlnit în biroul inculpatei, fiind purtate discuţiile indicate de prima instanţă, inclusiv despre activităţi ce intrau în sfera de competenţa a APIA. Din înregistrare se observă că inculpata A. indică într-un limbaj imprecis aspect ce ţin de activitatea sa de serviciu, problemele întâmpinate, după care se discută despre situaţia SC O. SRL, societate la care inculpatul C. avea în mod indirect interese economice şi despre tipuri de culturi agricole pentru care se acordau subvenţii, individualizate prin indicative numeric, în acelaşi timp inculpaţii studiind hărţi şi acte din baza de date accesată de inculpata A., care îi indică şi sumele de bani ce trebuia să fie primite în acele zile de societăţile comerciale la care inculpatul C. era implicat direct sau indirect.

Este cert că discuţiile dintre inculpaţi se circumscriu atribuţiilor inculpatei A. de informare a fermierilor, însă nu se pot identifica alte acţiuni/inacţiuni concrete ale inculpatei A. prin care să favorizeze societăţile comerciale la care inculpatul C. avea interese economice. Deşi se susţine că inculpata A. a solicitat inculpatului C. să schimbe datele scriptice referitoare la categoriile de culturi, curtea nu a identificat astfel de afirmaţii în conţinutul discuţiei, ci doar faptul că se discută dacă anumite culturi puteau fi încadrate într-un anumit indicativ numeric sau în altul, cu posibilitatea modificării indicativului numeric, dar nu prin inserarea unor date false, cum se reţin în rechizitoriu şi hotărârea primei instanţe; discuţia pare să se refere la cereri pentru anul următor, deci nicidecum nu se poate afirma că se intenţiona alterarea datelor pentru cereri aferente anului în curs; de altfel, în luna noiembrie 2014 nu se puteau completa dosarele pentru cererile de plată, fiind o perioadă în care se făceau deja plăţi parţiale şi nu mai exista posibilitatea completării dosarelor. Din graficul activităţilor pentru campania 2014 rezultă că până la data de 10 octombrie 2014 trebuia efectuat controlul pe teren al dosarelor selectate, astfel că la data de 13 noiembrie 2014 nicidecum nu se mai poate susţine că se putea interveni în modificarea dosarului. Din fişele informatice depuse în apel pentru societăţi comerciale la care inculpatul C. era implicat direct sau indirect rezultă la data de 13 noiembrie 2014 cererile de plată erau aprobate şi incluse deja pentru plata avansului, astfel că nu se poate reţine că inculpata A. ar mai fi trebuit să intervină pentru autorizarea la plată a cererilor ori în altă modalitatea pentru soluţionarea favorabilă a cererilor care fuseseră deja aprobate. La formularea acuzaţiilor penale nu s-a analizat graficul activităţilor desfăşurate în cadrul APIA, de unde s-ar fi putut observa că la data de 13 noiembrie 2014 cererile de plată erau deja aprobate, astfel că inculpata A. nu ar mai fi putut acţiona în sensul obţinerii de autorizări/avize de la APIA, cum reţine prima instanţă.

La fel ca şi în cazul faptei anterioare din 23 octombrie 2014, nu se individualizează acele autorizări/avize ce ar fi trebuit date de inculpată, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fiind tot afirmaţii generale care nu permit a determina acţiunile concrete pe care ar fi trebuit să le îndeplinească.

Din aceste motive, curtea nu a putut reţine decât că inculpata A. a oferit inculpatului C. informaţii în legătură cu constituirea şi stadiul cererilor de plată pentru suprafeţele agricole cultivate, fără a fi identificate alte acţiuni/inacţiuni pe care ar fi trebuit să le îndeplinească în exercitarea atribuţiilor de serviciu, contrar celor reţinute de prima instanţă.

Se impune a se analiza în ce măsură darea/primirea parfumului a fost în legătură cu anumite acte determinate pe care inculpata A. ar fi trebuit să le îndeplinească în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Inculpatul C. a susţinut în mod constant că are o simpatie faţă de inculpata A., pe care o vizita la biroul său, iar oferirea parfumului a fost făcută în considerarea sentimentelor de afecţiune masculină faţă de inculpată. Inculpata A. a confirmat că inculpatul C. o vizitase de mai multe ori şi că era simpatizată de inculpat, care părea că doreşte să aibă o relaţie mai apropiată. Martorii P. şi Q. confirmă relaţia apropiată dintre cei doi inculpaţi, precum şi vizitele pe care inculpatul C. le făcea în biroul inculpatei A. Înregistrările convorbirilor purtate de inculpaţi susţin afirmaţiile acestora, precum şi ale martorilor, în sensul că cei doi aveau o relaţie apropiată, luând în considerare modul de adresare, subiectele discutate, frecvenţa întâlnirilor.

În data de 13 noiembrie 2017 inculpatul C. a intrat în biroul inculpatei şi după ce s-au salutat îi spune inculpatei că i-a adus ceva, astfel că îi remite inculpatei o pungă, pe care acesta o primeşte şi din care scoate o cutie, o examinează şi apoi o introduce la loc. în pungă; inculpatul C. afirmă că a fost plecat la Paris, iar inculpata i se adresează cu apelativul "plimbăreţule", pentru ca în continuare inculpata să expună din problemele curente de la locul de muncă.

Curtea a constatat că încă din primele momente ale întâlnirii inculpatul C. a oferit setul de parfumuri, fără a se discuta anterior aspecte legate de activitatea de serviciu a inculpatei, ci în contextul în care inculpatul C. afirmase că a fost în vizită la Paris. Inculpatul C. a susţinut că a oferit acel cadou inculpatei în considerarea sentimentelor de afecţiune pe care le avea faţă de inculpată şi reprezenta o amintire pentru vizita făcută la Paris.

Din alte înregistrări ale discuţiilor purtate de inculpaţii A. şi C. se poate constată că aceştia avea o relaţie apropiată, inculpatul C. venind la biroul inculpatei, cum ar fi în data de 10 octombrie 2014, iar în data de 07 octombrie 2014 au purtat o convorbire telefonică. Astfel de discuţii au existat şi în perioada anterioară; la data de 28 august 2014 inculpatul C. o contactează telefonic pe inculpata A. şi în propune să se întâlnească, afirmând "vroiam să ieşi la copilaş", iar inculpata accepta; sensul discuţiei nu poate fi cert stabilit, fiind folosit un limbaj lacunar, dar înţeles de cei implicaţi în discuţie, ceea ce exprimă apropierea dintre cei doi; în data de 03 septembrie 2014 inculpatul C. o contactează telefonic pe inculpata A. şi îi spune că veni la biroul ei în 3 - 5 minute. În cadrul întâlnirii din data de 10 octombrie 2014 inculpaţii discută despre călătoriile inculpatului C., despre ultima sa vizită în Emiratele Arabe Unite, dar şi despre chestiuni legate de cererile de plată adresate APIA, situaţia personală a unei angajate Apia şi teme politice; către finalul întâlnirii, inculpata îi cere inculpatului să îi aducă un vin roşu, iar inculpatul C. îi propune să se întâlnească undeva, nu în biroul inculpatei, pentru a sta liniştit, fiind evidentă conotaţia propunerii inculpatului.

Din analiza coroborată a tuturor acestor discuţii purtate de inculpaţi rezultă că, într-adevăr, inculpatul C. avea un sentimente de afecţiune faţă de inculpată, cei doi se întâlneau în biroul inculpatei, posibil şi în alte locaţii, discutau la telefon, temele abordate fiind diverse, inclusiv în legătură cu cererile de plată, explicabil în condiţiile în care inculpatul avea interese economice la diverse societăţi comerciale care depusese cereri de plată.

În aceste circumstanţe, curtea a apreciat că nu se poate reţine dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a remis setul de parfumuri pentru a recompensa inculpata A. în legătură cu modul în care îşi exercita atribuţiile de serviciu, reprezentând o plată pentru sprijinul acordat societăţilor comerciale pentru care inculpatul C. acţiona direct sau indirect.

Curtea a constatat că inculpaţii discutau în mod obişnuit şi despre aspecte ce ţineau de cererile de plată, astfel că nu se poate face o legătură certă între remiterea setului de parfumuri şi informaţiile oferite de inculpata în data de 13 noiembrie 2014, luând în considerare relaţia apropiată dintre cei doi, în virtutea căreia inculpata a simţit că poate oferi inculpatului C. şi informaţii privind cererile de plată, dar care ar fi putut fi oferite şi altor persoane, nefiind informaţii nepublice.

Modalitatea în care inculpatul a oferit setul de parfumuri, în primele momente ale întâlnirii, după ce cumpărase bunul în vizita făcută la Paris, natura relaţiei dintre cei doi, dar şi valoarea redusă a bunului, comparativ cu valoarea mare a sumelor pe care societăţile comerciale unde inculpatul C. acea interese economice, determină curtea să aprecieze că darea/primirea setului de parfumuri nu avea legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu de către inculpata A., situaţia fiind similară cu cea reţinute de curte pentru fapta din data de 23 octombrie 2014.

Drept urmare, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de luare de mită şi dare de mită, sub aspectul laturii obiective, cu consecinţă pronunţării unei soluţii de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 13 noiembrie 2014), reţinută în sarcina inculpatei A., respectiv pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului C.

Faţă de considerentele expuse anterior, curtea a menţinut hotărârea primei instanţe doar în ceea ce priveşte soluţia de condamnare pronunţată împotriva inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 24 septembrie 2014), precum şi faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 24 septembrie 2014), pentru restul infracţiunilor urmând a se pronunţa soluţii de achitare, cu consecinţa admiterii apelurilor declarate de inculpaţii A., C. şi D.

În ceea de priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 24 septembrie 2014) şi inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 24 septembrie 2014), curtea a reţinut că acestea corespund criteriilor generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate exprimând corespunzător gravitatea faptelor şi periculozitatea inculpaţilor.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanţele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanţele personale ale inculpatului, conduita sa procesuală. Instanţa trebuie să asigure un just echilibru în tratamentul sancţionator al infracţiunii, pe baza criteriilor legale de individualizare, în vedere asigurării finalităţii urmărite prin aplicarea pedepsei.

La individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare curtea a reţinut că inculpata A., în calitate de director adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, ignorând interdicţia legală, a primit suma de 5.000 lei cu titlu de mită, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu; modul în care a acţionat inculpata arată serioase carenţe în aprecierea valorilor sociale ocrotite de legea penală şi a rolului unui funcţionar public, cu o funcţie de conducere, ar trebui să îl aibă în cadrul unei instituţii publice; fapta inculpatei este în măsură să slăbească încrederea cetăţenilor în instituţiilor statului, să încurajeze comiterea de infracţiuni prin coruperea funcţionarilor publice şi să constituie un exemplu negativ pentru funcţionarii cu funcţii de execuţie. Inculpata a primit suma de bani în mod vizibil, fără a încerca să ascundă acest fapt, ceea ce indică un mod simplist de acţiune, dar şi o siguranţă şi lipsa oricărei temeri în comiterea infracţiunii de luare de mită.

Datele personale ale inculpatei - căsătorită, un copil, fără antecedente penale - se vor reflectate în aplicarea pedepsei, însă se va ţine seama şi de calitatea în care inculpata a comis fapta, conduita procesuală nesinceră, de neasumare a răspunderii pentru fapta comisă.

Scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, atât din punct de vedere al prevenţiei speciale, cât şi a prevenţiei generale, se realizează prin intermediul funcţiilor pedepsei, care are un caracter de constrângere, de reeducare, de exemplaritate şi de eliminare, pedeapsă care însă trebuie adaptată şi persoanei făptuitorului şi finalităţii urmărite prin pedepsirea persoanei - formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Conduite de genul celei reţinute în sarcina inculpatei trebuie sancţionate corespunzător, pentru a descuraja fenomenul corupţiei în domeniul public, având în vedere că prin proliferarea corupţiei se creează condiţiile pentru acţionarea de către funcţionari în mod discreţionar, cu afectarea drepturilor şi intereselor legitime ale altor persoane şi a modului în care instituţiile publice îşi îndeplinesc rolul specific sectorului în care funcţionează.

În raport de scopul pedepsei, astfel cum este reglementat în art. 3 din Legea nr. 254/2013, circumstanţele concrete în care a fost comisă fapta, datele personale ale inculpatei, conduita sa procesuală, curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, stabilită de prima instanţă pentru inculpata A., este necesară pentru asigurarea prevenţiei speciale şi generale.

Prin menţinerea acestui cuantum al pedepsei, nu este posibilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dat fiind că această modalitate de individualizare a executării pedepsei este permisă numai pentru pedepse de cel mult 3 ani închisoare, conform art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpatului B. i s-a aplicat o pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 91 C. pen., apropiată de minimul special de 2 ani închisoare, ce corespunde criteriilor generale prev. de art. 74 C. pen.

Inculpatul B. a remis o sumă de bani unui funcţionar public, pentru a recompensa sprijinul pe care îl primea de la inculpata A., fapta comisă prezentând un grad ridicat de pericol social, fiind relevantă poziţionarea inculpatului faţă de acest gen de fapte, în condiţiile în care a declarat că a remis suma de bani, deoarece aceasta era uzanţa în relaţia cu funcţionarii publici. Fapta de corupere a unui funcţionar public cu funcţie de conducere este în măsură să destabilizeze instituţiile statului, consecinţele răsfrângându-se atât în plan naţional, cât şi internaţional, la nivelul percepţiei publice, privind modul în care acţionează reprezentanţii statului, în interes particular, ilicit, iar nu pentru promovarea interesului general. Sentimentul public de neîncredere în buna funcţionare a instituţiilor statului este alimentat tocmai de acest gen de conduite ilicite. Inculpata A. era implicată şi în gestionarea fondurilor din bugetul Uniunii Europene, de aceea implicaţiile unor fapte de corupţie sunt mai mari, gravitatea faptei fiind reflectată atât în fapta mituitorului, cât şi a celui mituit.

Astfel, pentru a asigura o sancţionare proporţională cu gravitatea faptei, se impune menţinerea pedepsei aplicate inculpatului B. de prima instanţă.

Având în vedere că prin prezenta decizie s-a apreciat că doar suma de 5.000 lei face obiectul confiscării speciale, măsura asigurătorie trebuie limitată la această sumă, dat fiind că valoarea bunurilor sechestrate nu trebuie să depăşească valoarea bunurilor confiscate.

Împotriva Deciziei penale nr. 627/P din 08 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, inculpata A. a declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 octombrie 2017 stabilindu-se termen pentru data de 15 noiembrie 2017 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpata A., prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului şi achitarea sa, susţinând că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recurenta inculpată a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2017 s-a admis în principiu recursul în casaţie declarant de inculpata A. şi s-a fixat termen la data de 17 ianuarie 2018 în vederea judecării acestuia în şedinţă publică.

În esenţă, recurenta a susţinut că fapta pentru care a fost condamnată, respectiv săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, nu este prevăzută de legea penală având în vedere că disp. art. 289 (1) C. pen., dispun pedepsirea funcţionarului public care primeşte bani în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori interzicerea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Or, în cauză, recurenta a arătat că nu există legătura de cauzalitate între primirea banilor şi îndeplinirea/neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, instanţa având interpretări contradictorii în cuprinsul hotărârii, respectiv la alin. (2) pag. 6, alin. (4) pag. 6, alin. (2) pag. 19.

A mai arătat recurenta inculpată că singurul probatoriu în raport de care s-a argumentat, prin actul de sesizare, existenţa vinovăţiei sale, este reprezentat de conţinutul unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţi şi a unor înregistrări video realizate în mediu ambiental în raport de care s-au formulat diferite deduceri şi presupuneri. În continuare, a susţinut aceasta că pentru a se putea stabili existenţa sau inexistenţa faptei, ori vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, sunt necesare mai multe probe indirecte, o singură probă indirectă nefiind suficientă.

În concluzie a arătat recurenta că "întreaga construcţie a felului în care s-au desfăşurat evenimentele este subiectivă şi poate fi interpretată în mai multe feluri", nefiind nimic evident.

Din contextul criticilor invocate în cererea de recurs în casaţie, rezultă că inculpata înţelege să critice modalitatea de interpretare şi coroborare a tuturor probelor administrate în dosar, şi a dispoziţiilor legale aplicabile, susţinând că instanţa de judecată din apel şi fond nu şi-au fundamentat soluţia pe un probatoriu care să ateste infracţiunile deduse judecăţii, ci doar pe conţinutul unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţi şi a unor înregistrări video realizate în mediu ambiental.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 627/P din 08 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării în cazul în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Recursul în casaţie declarat de inculpata A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Raportat la dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., privind scopul recursului în casaţie, Înalta Curte constată că motivul recursului în casaţie a fost invocat de inculpată şi în calea de atac a apelului, acesta fiind analizat de instanţa de apel şi respins în mod temeinic şi motivat.

Totodată, Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpata A., cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpata A.

În calitate de director adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură - Centrul Judeţean Tulcea, cu intenţie, a primit suma de 5.000 lei de la inculpatul B., asociat unic al SC E. SRL, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Corelativ, în sarcina inculpatului B. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reţinut de către instanţa de apel că remiterea sumei de 5.000 lei a fost o recompensă a ajutorului dat de inculpata A. în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, constatându-se că remiterea sumei are loc. la finalul întâlnirii, după ce inculpata a acţiona de o manieră care să asigure aprobarea cererii de plată formulată de SC E. SRL, care urma să mai fie supusă unor controale pentru aprobarea finală de plată, astfel că inculpatul B. avea interesul de a câştiga sprijinul inculpatei A., care avea putere de decizie în ceea ce priveşte verificarea cererilor de plată şi autorizarea la plată.

În ce priveşte cererea inculpatei de pronunţare a unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sau de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., fără a se explicita aceste două solicitări, instanţa de apel nu a identificat motive privind incidenţa unei cauze justificative ori de neimputabilitate sau a unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege.

Instanţa de casare nu rejudecă sub toate aspectele de fapt şi de drept litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În prezenta cauză, recurenta a arătat că nu există legătura de cauzalitate între primirea banilor şi îndeplinirea/neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, instanţa având interpretări contradictorii în cuprinsul hotărârii, respectiv la alin. (2) pag. 6, alin. (4) pag. 6, alin. (2) pag. 19, precum şi faptul că singurul probatoriu în raport de care s-a argumentat, prin actul de sesizare, existenţa vinovăţiei sale, este reprezentat de conţinutul unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţi şi a unor înregistrări video realizate în mediu ambiental în raport de care s-au formulat diferite deduceri şi presupuneri. A susţinut că pentru a se putea stabili existenţa sau inexistenţa faptei, ori vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, sunt necesare mai multe probe indirecte, o singură probă indirectă nefiind suficientă.

În plus, probatoriul pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea nu s-a limitat la înregistrările ambientale, ci a vizat declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut primirea/remiterea sumelor de bani şi un set de înscrisuri.

În faza recursului în casaţie, recurenta nu a contestat conţinutul înregistrărilor, ci a susţinut numai că este singurul mijloc de probă ce a condus la condamnarea sa, aspect contrar celor consemnate în hotărârea atacată, ca şi în cuprinsul prezentei decizii, pentru argumentele invocate anterior.

Analizând motivul de casare invocat, se constată că în realitate, inculpata solicită pe calea recursului în casaţie de faţă reanalizarea circumstanţelor comiterii faptelor, o reinterpretare a probelor administrate şi reevaluarea formei de vinovăţie, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casaţie.

Totodată, aşa cum s-a mai arătat, aceste critici au fost invocate de inculpată şi cu ocazia judecării cauzei în apel.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. nr. 627/P din data de 8 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 627/P din data de 8 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 65 lei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN