Peremption of recourse due to one-year procedural inaction despite pending request for legal aid
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice confirmed the lapse (perimare) of the appellant's recourse, thereby leaving the Court of Appeal’s decision to dismiss the prior appeal and uphold the first-instance judgment as the final, irrevocable outcome. The dispute arose from a civil proceeding where the case remained in abeyance for one year following a procedural suspension caused by the parties' failure to appear, with the appellant having submitted a request for public legal aid during the inactive period. The court determined that the appellant’s inaction constituted culpable passivity, and specifically ruled that the request for legal aid did not suspend the course of prescription, as the party had not been expressly obligated to pay stamp duty. The decisive legal basis was Article 248(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates the automatic lapse of any recourse left in neglect due to a party's fault for a period of one year, acting as both a procedural sanction and a tacit presumption of desistance.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of recourse due to one-year procedural inaction despite pending request for legal aid: Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, prin decizia nr. 151 din 7 martie 2016, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1311 din 30 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, pe care a păstrat-o.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 1 mai 2016.
La 21 septembrie 2016, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi că nu s-a soiicitat judecarea acesteia în lipsă.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 3 octombrie 2017, în vederea discutării perimării.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Ca atare, cum în cauză, dosarul a rămas în nelucrare de la 21 septembrie 2016, data suspendării judecării cauzei şi până la 3 octombrie 2017, data repunerii cauzei pe rol, perioadă în care, din vina părţilor, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
Se observă în acest context că adresa din 22 septembrie 2016, prin care recurentul a solicitat acordarea ajutorului public judiciar prin scutirea de la plata taxei de timbru "de este cazul" nu reprezintă un înscris de natură a suspenda cursui perimării în sensul cerut de lege, în condiţiile în care în sarcina părţii nu fusese stabilită obligaţia timbrării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 151 din 7 martie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2017.