Nullity of cassation appeal for failure to substantiate specific grounds against the rejection of a revision petition.

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1004, pronunţată la data de 20 septembrie 2004, în dosarul nr. x/2004 al Secţiei a VII-a civilă şi litigii de muncă a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 82 din data de 19 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Giurgiu,

În dosar nr. x/2003, în contradictoriu cu intim atul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice. A fost anulată sentinţa civilă apelată şi acordat termen pentru evocarea fondului.

Prin decizia civilă nr. 1680/A din 13 decembrie 2004, pronunţată în dosar nr. x/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 600.000.000 RON, cu titlu de daune morale; a respins capetele de cerere privind plata despăgubirilor băneşti, reprezentând drepturi salariaie reactualizate şi a pensiei reactualizate, ca fiind promovate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin decizia nr. 708 pronunţată în dosarul nr. x/1990 al Curţii Supreme de Justiţie a fost admis recursul extraordinar declarat de procurorul general, a fost casată sentinţa penală nr. 245 din 23 februarie 1984 a Judecătoriei Piteşti şi decizia penală nr. 650 din 11 iunie 1984 a Tribunalului Judeţean Argeş, privind pe reclamant, acesta fiind achitat pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (1) teza a II-a, art. 289 şi art. 291 din C. pen.

Dată fiind hotărârea penală de achitare, s-a reţinut că este nelegală şi nedreaptă condamnarea reclamantului, acestuia cauzându-i-se mari prejudicii materiale şi morale. Astfel, reclamantul a fost lipsit de salariu pe care-l realiza, în calitate de contabil şef, la A.E.I. C. pen. Slobozia (drepturi salariaie ce i-au fost reactualizate ulterior prin titlu executoriu deciziei civilă nr. 120/1990 a Tribunalului Giurgiu). Totodată, cel mai important prejudiciu suferit a fost cel moral, constând în atingerea adusă personalităţii reclamantului, umilinţa şi ruşinea suportată de acesta, agravarea stării de sănătate, perceperea sa de către cei din jur şi în generai, pe plan local, ca fiind autorul unor fapte penale pe care în realitate nu le-a comis, având drept consecinţă diminuarea prestigiului de care se bucura în societate.

împotriva acestei decizii, apelantul A. a formulat cerere de revizuire, prin decizia civilă nr. 696 din 26 moctomhrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosar nr. x/2016 fund respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuent

Prin cererea înregistrată la data de 07 noiembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precizată, la solicitarea instanţei, prin cererea depusă la data de 4 mai 2017, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, revizuirea deciziei civile nr. 696 din 26 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosar nr. x/2016, în motivarea cererii arătând, în esenţă, că există în dosarul său probe suficiente în sprijinul revendicărilor sale, invocând în acest sens drepturi băneşti de care, în opinia sa, ar fi trebuit să beneficieze.

Prin decizia civilă nr. 517/A din 8 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei civile nr. 696 din 26 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Instanţa a reţinut că, prin cererea cu care a învestit instanţa, revizuentul a susţinut că este necesară revizuirea deciziei civile nr. 1680 din 13 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, întrucât "au fost erori în a hotărî", iar problemele judecate trebuie repuse pe rol, întrucât sunt grave şi revizuentul are dreptul de a beneficia de toate revendicările sale legale.

Curtea a constatat că nu s-a indicat prin cererea de revizuire temeiul juridic pe care aceasta s-a fundamentat, iar din solicitările revizuentului exprimate în cuprinsul cererii nu rezultă că acesta ar fi indicat vreunul din motivele de revizuire prevăzute de art. 322 din C. proc. civ., ci doar că problemele supuse judecăţii, finalizate cu hotărârea a cărei revizuire se cere, au fost soluţionate greşit.

De asemenea, nici în ce priveşte cererea depusă la dosar la data de 25 octombrie 2016, nu se poate reţine că se invocă unul dintre motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, câtă vreme, pe de o parte, se face referire ia carnetul de muncă prin care se probează aspecte legate de locurile de muncă pe care revizuentul le-a avut în Bacău şi în alte localităţi din ţară, unde a fost strămutat ca persoană care nu corespundea regimului comunist din punct de vedere politic, iar pe de altă parte, arată că revendicările din dosarul în cauză, nr. 1542/2004, au legătură cu acţiunile de umilire la care a fost supus de procurori şi de instanţe penale, inclusiv prin folosirea falsului. Acesta a. fost şi motivul pentru care, arată revizuentul, a acţionat în faţa instanţelor civile.

Împotriva deciziei civile nr. 517/A din 8 iunie 2017, pronunţată de Cartea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs revizuentul, la data de 21 iunie 2017, prin motivele de recurs acesta invocând, în sinteză, făptui că instanţa de revizuire nu a ţinut seama de faptul că decizia nr. 1680 din 13 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este motivată "nereal şi de rea-credinţă", instanţa neţinând seama de ceea ce a fost probat pe fondul cauzei în dosarul nr. x/2004 al secţiei a VII-a civilă şi de litigii de muncă a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru aceste motive, recurentul a arătat că înţelege să revendice drepturile legale ce nu îi pot fi anulate. Precizează că a formulat recurs împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel dat fiind faptul că cererea sa de acordare a drepturilor legale nu a fost încă soluţionată, Curtea de Apel Bucureşti nepronunţându-se asupra aspectelor invocate.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile ari. 137 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 298 şi art. 316 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele motive:

Înalta Curte reţine că, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) din C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din C. proc. civ.

Per a contraria, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, nu numai că recurentul-revizuent nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., neindicând în cererea sa vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., dar nu a formulat nici critici care să poată ti încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Astfel, în cuprinsul memoriului de recurs al revizuentului nu se regăsesc critici concrete referitoare la soluţia pronunţată de instanţa de revizuire prin decizia atacată cu recurs în prezenta cauză, nr. 517/A din 8 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care instanţa a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 696 din 26 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosar nr. x/2016 pe motivul că revizuentul nu a subsumat cererea vreunuia din motivele de revizuire prevăzute de art. 322 din C. proc. civ., ci doar a exprimat nemulţumirea sa cu privire Ia modul în care a fost soluţionată, prin hotărârea atacată cu revizuire, cauza având ca obiect cererea de acordare de despăgubiri.

Prin urmare, prin recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 517/A din 8 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, recurentui invocă de fapt nemulţumirile sale în legătură cu decizia nr. 1680/A din 13 decembrie 2004 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins capetele de cerere privind plata despăgubirilor băneşti, reprezentând drepturi salariale reactualizate şi a pensiei reactualizate, ea fiind promovate împotriva unei persoane Iară calitate procesuală pasivă.

Fără a se raporta la argumentele de fapt şi de drept pe care instanţa de revizuire şi-a fundamentat soluţia de respingere a cererii, recurentul-revizuent se rezumă să se refere, şi prin calea de atac ce face obiect al prezentului dosar, la caracterul întemeiat al cererii de acordare a drepturilor salariale şi a pensiei reactualizate în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF.

Or, aceste afirmaţii generice, nestructurate din punct de vedere juridic, sunt irelevante în reţinerea vreunui caz de modificare sau casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recursul promovat împotriva deciziei prin care a fost respinsă cererea de revizuire pentru motivul că revizuentuî nu a invocat motive care să se subsumeze dispoziţiilor art. 322 din C. proc. civ.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara motivelor expres şi limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., iar criticiie formulate de recurentul-revizuent nu se circumscriu acestor motive şi nu vizează soluţioa instanţei de revizuire, urmează a se constata nulitatea recursului acestei părţi, conform art. 306 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Având în vedere soluţionarea cu prioritate a excepţiei de fond a nulităţii recursului, înalta Curte constată că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 517/A din 8 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţaţii în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2017.