Divorce Jurisdiction Conflict: Competence of Defendant's Residence Court When Plaintiff Lacks Domicile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Constanța Court, ordering it to hear the case, thereby overturning the initial court's declination and the Bucharest court's counter-declination. The dispute involved a divorce petition filed by the plaintiff against the defendant, where the issue was determining the territorially competent court after both parties were found not to reside in the original forum at the time of judgment. The decisive legal basis was Article 915 of the Code of Civil Procedure, which stipulates that if the defendant resides in Romania, the competent court is the one in the defendant's residence jurisdiction; the Court established via procedural records and witness testimony that the defendant was domiciled in Romania at the time the action was registered, thereby conferring competence to the Constanța Court rather than the fallback Bucharest jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 915 C. proc. civ, art. 915 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Divorce Jurisdiction Conflict: Competence of Defendant's Residence Court When Plaintiff Lacks Domicile: Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data sesizării instanţei pârâtul încă locuia în România, astfel încât în mod nejustificat Judecătoria Constanţa a reţinut că niciuna dintre părţi nu are locuinţa în România şi, în raport de prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 29 iulie 2016, sub numărul x/212/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate la data de 30.06.2007 la Primăria Năvodari şi revenirea la numele deţinut anterior căsătoriei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 5210 din 3 mai 2017, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere faptul că, potrivit înscrisurilor de la dosar, niciuna dintre părţi nu mai locuieşte în România.
Totodată, s-a reţinut că reclamanta nu a putut prezenta instanţei acordul pârâtului în legătură cu instanţa care să judece cererea de divorţ, astfel că, în raport de prevederile art. 915 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 6787 din 9 octombrie 2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Constanţa. A constatat ivit conflictui negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data sesizării instanţei pârâtul încă locuia în România, astfel încât în mod nejustificat Judecătoria Constanţa a reţinut că niciuna dintre părţi nu are locuinţa în România şi, în raport de prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Cu privire ia conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art: 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de la data de 29 iulie 2016 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate la data de 30.06.2007 la Primăria Năvodari.
Dispoziţiile art. 915 C. proc. civ. arata ca cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
Din înscrisurile aflate la dosar, anume procesul verbal din data de 22.09.2016, aflat la fila 23 din dosarul Judecătoriei Constanţa, precum şi din declaraţia martorei C., rezultă că pârâtul locuia în România la data sesizării instanţei cu cererea de divorţ.
Faţă de această împrejurare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială locuia pârâtul la data înregistrării acţiunii, anume Judecătoria Constanţa.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civila.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2017.