Admissibility of cancellation against nullity declaration: exclusion of substantive grievances and omitted motive review in procedural exceptions

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 868 din 12 aprilie 2016, pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2011, s-a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamantul G. împotriva deciziei nr. 405/A din data de 22 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În considerentele deciziei s-a reţinut că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv impus de art. 304 C. proc. civ. iar criticile formulate nu se circumscriu acestui cadru legal şi nici nu pot fi reţinute motive de ordine publică.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul G., invocând prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că soluţia pronunţată nu este temeinică şi legală, învederând că repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare este atributul şi posibilitatea Statului român şi că a fost prejudiciat material şi moral.

Analizând prioritar contestaţia în anulare sub aspectul admisibilităţii acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare speciala, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În înţelesul textelor de lege menţionate, care reglementează contestaţia în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situaţia îndeplinirii cerinţelor expres determinate.

Or, în cauză, prin decizia nr. 868 din 12 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2011, s-a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamantul G. împotriva deciziei nr. 405/A din data de 22 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civila.

În cuprinsul contestaţiei în anulare contestatorul a afirmat că sunt incidente dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., că nu a beneficiat de judecarea efectivă a recursului şi că a fost prejudiciat material şi moral.

Verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reţine că demersul judiciar nu poate fi primit, motivat de faptul că susţinerile dezvoltate cu titlu de motive ale contestaţiei în anulare nu pot fi încadrate în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 317 şi 318 C. proc. civ. şi nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de normele legale enunţate.

Criticile formulate sunt, în esenţă, nemulţumirile părţii referitoare ia judecarea litigiului pe fond, care nu pot face obiect de analiză pe calea contestaţiei în anulare.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., calea de atac a contestaţiei în anulare declarată împotriva unei hotărâri a instanţei de recurs este admisibilă în cele două ipoteze expres prevăzute: când dezlegarea dată recursuiui este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-i numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare, contestaţia în anulare este admisibilă în cea de-a doua situaţie doar atunci când recursul a fost respins ori admis în parte, iar nu şi în cazul în care instanţa a respins ori a anulat recursul în temeiul unei excepţii procesuale, întrucât numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

În caz contrar s-ar reanaliza şi rejudeca acea excepţie, ceea ce excede căii extraordinare de atac a contestaţiei în anuiare.

Aşa fiind, potrivit raţionamentului anterior prezentat, decizia nr. 868 din 12 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a constatat nulitatea recursului, nu poate forma obiect al contestaţiei în anulare pentru motivele invocate de contestator.

Pentru argumentele mat sus arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G. împotriva deciziei nr. 868 din data de î 2 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2017.