Maintenance of Pretrial Detention Under ECHR Art. 5 and Domestic Procedural Law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as unfounded the appeal filed by a defendant against the appellate court's decision to maintain his preventive detention, ordering him to pay 800,000 lei in judicial costs to the state, thereby upholding the lower court's ruling. The case involved a procedural challenge to the continued pre-trial detention of a defendant convicted at first instance to 20 years of imprisonment for aggravated homicide, where the defendant argued against the continued deprivation of liberty despite the sentence not yet being final. The court relied on Articles 300 and 160b of the Code of Criminal Procedure regarding the verification of detention necessity, and Article 5(1)(a) and (c) of the European Convention on Human Rights, determining that the conviction by a competent court and the crime's severity imposed by law provided sufficient legal grounds to justify the detention as a safeguard for public order.
Legislator headnote
AI generatedart. 38510 alin. (3) C. proc. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 75 lit. a) C. pen, art. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Maintenance of Pretrial Detention Under ECHR Art. 5 and Domestic Procedural Law: În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 58/ IA din 29 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1246/2004, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a menținut starea de arest a apelanților inculpați G.G.C., T.V.G., G.D.I., B.M.G. și P.A.C.
Prin aceeași încheiere s-a acordat termen la 24 august 2004, dată pentru care s-a dispus citarea inculpaților la Penitenciarul Oradea. S-au luat și măsuri privind admiterea și administrarea probei cu martori solicitată de inculpați.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul B.M.G. a declarat recurs, neindicând motivele de casare, nici în scris și nici oral, prin apărător.
Înalta Curte examinând întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 38510 alin. (3) C. proc. pen., că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis fapta de omor calificat, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Înalta Curte, verificând cauza sub toate aspectele, reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul B.M.G. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului B.M.G. la 20 ani închisoare, în baza art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, prin sentința penală nr. 515 din 17 noiembrie 2003.
Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.G. împotriva Încheierii nr. 58/ IA din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 1246/P/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2004.