Labor classification dispute; legality of procedural suspension for party non-appearance without request for default judgment

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2015 la data de 27.07.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta SC B. SA, solicitând ca instanţa prin hotărârea ce va pronunţa să constate ca in perioadele 08.05.1975 - 01.11.1979 şi 01.11.1979 - 01.07.1999 a fost angajatul paratei şi a lucrat efectiv in gr. a II-a de muncă în procent de 100%, prin precizarea la actiune solicitand şi eliberarea unei adeverinţe de către pârâtă din care să rezulte, conform probatoriilor ce le va administra în cauză că trebuia să beneficieze de dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990 al MMPS, respectiv de grupa I, în procent de 100% pentru întreaga perioadă de timp cât a fost angajata pârâtei.

Tribunalul Prahova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 2317 din 6 septembrie 2016 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA şi a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioada 01.11.1979 - 01.07.1999, conform concluziilor raportului de expertiză C. A obligat pârâta prin lichidator judiciar să elibereze adeverinţă în acest sens. A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, apreciind că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală şi solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi aplicarea corectă a legii, în sensul admiterii în tot a acţiunii civile în ceea ce priveşte încadrarea în grupa I de muncă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 11 octombrie 2016.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza 1 şi alin. (2) C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2317 din 6 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, pentru lipsa părţilor. Instanţa a constatat că niciuna dintre părţile legal citate nu au depus vreun înscris la dosarul cauzei prin care să solicite judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, la data de 24 februarie 2017, a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanţa de apel nu a reţinut faptul că solicitase judecarea cauzei în lipsă, astfel încât soluţia de suspendare a cauzei pentru lipsa părţilor nu este legală.

A solicitat casarea încheierii şi reluarea judecăţii.

Învestit, prin repartizare aleatorie, cu soluţionarea recursului, completul de filtru nr. 4 a dispus comunicarea cererii motivate de recurs către intimată, care a primit actul de procedură şi nu a formulat întâmpinare.

Prin raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 483 C. proc. civ. s-a constatat că recursul este admisibil în principiu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin încheierea din camera de consiliu din 5 octombrie 2017 a admis în principiu recursul formulat de reclamant şi a fixat termen de judecată în data de 9 noiembrie 2017, cu citarea părţilor.

Analizând recursul formulat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţile legal citate nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendare, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Referitor la soluţia atacată cu recurs, Înalta Curte, examinând actele dosarului, reţine că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 411 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. atunci când a suspendat judecata cauzei la termenul din 30 ianuarie 2017, în condiţiile în care niciuna dintre părţile legal citate nu s-a prezentat la apelul în cauză şi nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Cum din actele cauzei nu rezultă că recurentul-reclamant şi-a exprimat voinţa ca judecata procesului să se facă şi în lipsa sa de la dezbateri, nu i se poate imputa instanţei de apel că a omis să ia act de această manifestare a sa de voinţă.

În raport de aceste împrejurări, reţinând legalitatea soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosar nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2017.